Have a Coffee!

Loyalty

2012-01-27T21:51:00.001+02:00

Nu stiu cati mai sunt cei din ziua de azi care dau doi bani pe loialitate.

Eu mi-am dat toata viata. Am fost si sunt loiala familiei. Am fost loiala unei cauze, unor principii, firmei unde am lucrat, prietenilor, chiar am respectat principiul de a nu povesti unora secretele celorlalti si vice-versa.

Loialitatea este un principiu la care tin foarte mult. E un fel de crez dupa care traiesc. Iti sunt loiala pana la ultima suflare, si a doua greseala, caci iti acord credit ca pe prima ai facut-o din neatentie sau simpla neprezenta de spirit.

Nu stiu altii cum sunt, dar daca te mint sau nu respect protocolul nostru de prietenie agreat chiar si tacit, nu am somn, nu inghit, nu respir. Nu te pot minti, mi se pare o magarie majora. Nu cred in viata traita in minciuni si ascunzisuri, caci bine spunea cine spunea: "mai devreme sau mai tarziu, minciuna tot iese la suprafata".

Iti dau tot ce am daca ma ai ca prieten. Iubitului ii acord si ii voi acorda mereu loialitatea mea in ciuda tuturor contrarelor care s-or arata, pentru ca pana la urma, ce conteaza la final? Ca partenera te-a respectat, te-a ingrijit, si ti-a fost loiala. De iubit, pricepi oricum ca te iubeste de moment ce primesti toate acestea de mai sus neconditionat. Important e sa fii indeajuns de destept sa le respecti. Ori ca esti un "El", ori ca esti o "Ea". Ambele sensuri sunt perfect valabile.

Mi-au auzit urechile secrete de business, mi-au auzit urechile pareri contrare comportamentelor si afirmatiilor, si mi-am tint gura si am pastrat respect pentru cei care mi le-au impartasit. Am spus, din acelasi principiu al loialitatii, unde se termina bunul simt si normalitatea si incep aberatiile si batutul campilor. Nu toti au apreciat franchetea si modul direct de a comunica. Insa nu mai conteaza. Din loialitate si dorinta de a le face bine, am facut-o. Ma intrebi daca as face la fel? Pai da. Sunt colerica by profile. Si greu ma scoti din ale mele. Nu sunt cea mai diplomata si rabdatoare din lume, dar sunt loiala.

Loiala pana in ultima zi a relatie cu ai mei: ca e iubitul, prieten/a din copilarie, familia, sau mentorul in viata profesionala. Doar sa nu ma dezamageasca. Caci daca o fac, eu sunt genul "one way, and no turning back". Sunt corecta, respect principii. Poate prea mult. Mai mult ca altii. Dar poate asta ma face speciala.

Stii ca de la mine ai totul. Si iert. O data. In rest, probabil de aceea am iubit "Dreptul" atat de mult, si mi-am dorit enorm sa devin avocat. Si chiar daca viata m-a dus pe alte carari, sunt sigura ca nimic nu a fost din greseala.

Sunt loiala, si ma mandresc cu asta. Este o virtute pierduta prin alergatura cotidiana si dezumanizarea in masa. Deci da. Raman loiala.

Yours,
Me

Nu as schimba nimic

2012-01-18T00:07:00.001+02:00

E 23:42, intr-o zi de marti, in proaspatul 2012.. Un trilion de ganduri pe secunda imi sageteaza creierii agasati de atata procesare aiurea. Multa procesare aiurea. Esenta putina pe care din rasputeri incerc sa o pastrez, este traducerea sentimentelor pe care le incerc privind o fotografie si simtind un parfum...

Nu as schimba nimic din viata mea. Nici cel mai mic gest. Realizez ca toate au fost sa fie asa. Cu dureri, cu bucurii, cu socuri, cu surprize, cu pasi de facut si munti de traversat. Nu as schimba nicio secunda pentru ca altfel, poate nu as mai fi ajuns sa il iubesc atat de mult, sa ma bucur de el atat de mult.. De barbatul de langa mine...

Nu as fi ajuns sa imi privesc cu alti ochi familia. Nu as fi ajuns sa inteleg ca nu e rolul meu sa ma amestec in mersul lucrurilor. Merg inainte si observ. Invat. Nici analiza nu o fac decat cu mare grija sa nu judec. Nu am dreptul asta. Nimeni nu il are.

Si da, inca o data, nu as schimba nimic. Nu pot interveni in cursul lucrurilor din vietile altora. Este destinul lor, este decizia lor, si chiar daca imi e greu sa o accept si traiesc direct urmarile acestor decizii ale lor, totusi, nu sunt atat de mare ca EL ca sa pot si sa vreau sa intervin.

Pastrez respect stramosilor mei si incerc rabdare pentru contemporanii mei. Sunt departe de suprematia absoluta a intelepciunii. Insa mi-am promis sa incerc sa fiu asa cum in mod natural mi-ar fi greu, si cum multi nu incearca sa fie: calma, lucida, rabdatoare inainte de toate, si cat pot de inteleapta. Vreau sa generez liniste pe langa mine. Liniste, incredere, putere, energie, curaj, credinta, zambete si fericire.

Am inceput de cateva zile sa fac niste pasi marunti. Sunt sigura insa ca, pe cat de mici si nesiguri sunt, ma vor duce catre lucruri marete pentru mine si ai mei. Multumesc la Dumnezeu pentru experientele traite. Fara ele nu as fi fost aici. Si nici unde voi fi peste 50 de ani.

Ma bucur de oamenii pe care ii iubesc. Ma bucur de modul in care ii iubesc. Si ma straduiesc sa nu dezamagesc. Ma straduiesc cat pot.

Look arround... What do you see?

Yours,

Missing...

2012-01-13T18:58:00.001+02:00

Legaturile ce ne unesc sunt uneori imposibil de explicat... Unele legaturi sfideaza distantele...timpul.. si logica.... Pentru ca unele legaturi sunt pur si simplu .. indestructibile..

Yours,
Me

Magia viselor

2012-01-07T23:07:00.003+02:00

Cred... Cred ca am uitat sa fim copii. Sau ne e frica. Sau pur si simplu s-a evaporat amintirea simtamintelor de atunci. Unii au trait vremuri grele.. si este de inteles ca vor sa uite. Altii insa au vazut si partea frumoasa a lucrurilor. Si cred ca, sub o forma sau cealalta, fiecare dintre noi avem o copilarie cu parti frumoase, dar si urate. Diferenta o face directia in care inclina balanta..
Insa astazi, dupa ce am discutat despre lucruri de oameni mari, dupa ce am facut mancare ca un om mare, dupa ce m-am gandit la ai mei si ale mele ca un om mare, m-am facut din nou mica. Pastrand ochii cascati si moaca uimita, am vazut o poveste.. O poveste a unei doamne ce a continuat cu incapatanare sa faca ce o facea fericita, in ciuda tuturor greutatilor. Doamna care a scris Harry Potter. Nu ai crede. Nu ai spune ca de la oameni normali vin lucruri extraordinare. Nu ai spune ca daca vei continua sa crezi in acel ceva, acel ceva va deveni maret.
Ma uit la visele noastre. Si la teama de a incepe sa le facem sa se intample. Sau la starea de panica si la adrenalina care te face sa te intrebi: "Oare ce am de facut? Si cum fac? Pot sa fac?"
Ma uit cum trec vieti si nu ajungi sa le pui in opera. Pentru ca ai pierdut speranta? Pentru ca ti-ai pierdut crezul? Pentru ca ai incetat sa vezi mai departe? Nu stiu.. Stiu insa ca ne lovim de sute, mii de lucruri care ni se par obstacole. Sau pe care le acceptam ca obstacole si nu ne obosim sa vedem daca nu cumva sunt de fapt doar in imaginatia noastra.
Admir puterea si curajul celor care taie mapamondul in doua, daca e nevoie, pentru a-si face visele sa devina realitate. Admir nebunia cu care unii stau agatati de visul lor si nu il lasa sa plece pana nu reusesc sa il atinga. Admir rezistenta si doza lor de inconstienta... Admir modul in care isi asuma riscurile si accepta ca poate fi cu doua taisuri, dar sa nu isi iau ochii de la momentul maret al realizarii lor.... Admir cum unii nu renunta.
Sper sa am destula incredere si putere in mine sa continuu sa cred in visele mele. Sa fiu indeajuns de nebuna incat sa nu renunt la ele.. Si indeajuns de curajoasa sa ma bat, de va fi de batut cu ceva sau cu careva, pentru ele. De fapt, nu am renuntat niciodata. Si am vazut ca atunci cand am crezut, s-au intamplat.
Imi doresc doar sa nu va fie teama, sa pastrati doza de nebunie, sa aveti placerea sa simtiti adrenalina, si sa simtiti imensa implinire cand visele voastre vor putea fi fotografiate, scrise pe hartie, prezentate la prieteni, si admirate de voi.

Yours,
Me

"Stay hungry, stay foolish!"

2012-01-03T11:22:00.000+02:00

Cand viata te loveste cu o caramida in cap, si esti buimac si nu stii pe unde sa o apuci, tarziu, in ani, iti vei aduce aminte de aceste sentimente si vei intelege ca a fost totul spre binele tau. Ca probabil, mare parte din relele traite au fost ca sa te aduca pe tine unde esti azi.
Ca sa ajungeti unde vreti, un om deosebit al secolului nostru, vizionar, creativ, unic prin concept (Apple) ne sfatuieste asa: "Stay hungy, stay foolish"
Multumesc celui ce mi-a trimis un mail cu Steve Jobs, intr-o dimineata in care sunt buimaca. Inca nu stiu clar in ce directie ma duc, mi se contureaza usor alegerile, dar am credita ca va fi extraordinar de bine.

Yours,
Me

Adevarurile lui DaVinci

2011-12-29T11:48:00.007+02:00

"Life is pretty simple: You do some stuff. Most fails. Some works. You do more of what works. If it works big, others quickly copy it. Then you do something else. The trick is the doing something else."
Unicitatea, originalitatea, sunt lucruri pe care nu am fost educati sa le dezvoltam. A fii deosebit de ceilalti devenea o problema de batjocura iminenta. Reactia e specifica celor carora le este teama de nou si necunoscut, celor care nu sunt temerari si prefera ingroparea in seguranta relativa a mediocrului.
Veti zice ca astazi mi-a picat dictionarul in cap. Dar nu. Il am in cap de multa vreme, dar, dupa cum spuneam, un limbaj mai cizelat este privit ca incercare de epatare, si nu ma caracterizeaza tendinta.
Da, astazi vorbesc despre cei unici, speciali, despre oamenii destepti carora nu le este teama sa arate ca "au cu ce, mah". Astazi vorbesc despre oamenii cu care, spre bucuria mea imensa, ma inconjor de ceva ani. Si pe care ii descopar in fiecare zi cate putin, cate putin. Si mereu ma uimesc.
Prieteni, amici, si continui sa atrag altii ce devin ulterior "cunoscuti" de valoare. Carora nu le este teama sa iti provoace destept status quo-ul, si care iubesc polemicile cu o finalitate si cu un scop. Din "confruntari" sau "dezbateri" ies idei frumoase. Ies acele unice reactii, ganduri, solutii, pe care, daca nu le-ai stimula destept, le-ai pierde si ar fi mai mare pacatul sa nu inzestrezi o lume deja aplatizata in gandire si reactii, cu ceva frumos, colorat, viu si destept.
M-am plictisit sa vad oameni care isi folosesc nici jumatate din minima aia capacitate de invatare, rationare din lene sau mediu care nu ii stimuleaza sa rupa randurile si sa iasa din anonimat. M-am plictisit sa alerg pe canalele TV romanesti si sa imi dau seama cui se adreseaza media la noi in tara. Salva Celui de Sus ca exista National Geographic, Discovery, si altele de genul, ca sa trezeasca geniile adormite din somnul letargic. Nu stiu cat functioneaza, dar macar se incearca.
As vrea sa vad si in tara asta exersata capacitatea de a trece peste propria conditie si conditionare, si indrazneala de a face lumina in jurul tau prin originalitate, desteptaciune, IQ exersat. Din fericire stiu ca se face acest lucru. La o scara relativ mica, dar macar se misca. Si cum usor, usor se strang florile cu care se face primavara, atunci am incredere ca cei despre care vorbesc si carora le dedic postul asta, vor fi al naibii de tupeisti sa continue sa iasa la suprafata, sa devina fosforescenti si sa contamineze din ce in ce mai multa omenire din jurul lor in drumul spre trezirea spiritului si inteligentei universale.
Si iata inca ceva care imi place prin absolut si ma defineste intru maretia-i:
Excelenta prin simplitate. Da. Absolut. Vorbeam deunazi cu un niste prieteni despre business, si cum sa faci ca tu, un nou aspirant la viata de interprinzator independent sa reusesti intr-o piata plina si intoxicata de concurenti, nu neaparat dintre cei mai destepti de pe Terra, chiar daca promoveaza idei destepte. Si le-am spus opinia mea: "Nu prin chestii complicate faci diferenta. Ci prin instrumente simple, de bun simt, pe care ti le-ai dori tu pentru tine. Experienta m-a invatat din n intalniri avute cu furnizorii de servicii, ca prefer un mesaj de promovare simplu, la obiect, si scurt orele pierdute de acestia batand campii si complicand principii banale de functionare ale unui business (si ale creierului uman), sau ale satisfacerii nevoii clientului prin speech-uri complicate spuse in limba ceha, pe care culmea, nici nu o stapanesc. Ma rog, ati prins ideea."
Dar revenind. "Simplicity is the ultimate sophistication". Iubesc cu toata inima acest adevar. Pentru mine este o valoare si un principiu de viata. Ca sa fiu si mai edificatoare: in opinia mea, cele mai sofisticate linii de imbracaminte, incaltaminte, masini, ceasuri - fara a ma limita la acestea, sunt cele cu linii simple, cu detalii simple. "Eleganta prin simplitate" imi spunea candva un mentor al vietii mele. Iata inca o valenta adusa simplitatii.
"Originala, deosebita, simpla si totusi atat de sofisticata..."... asta imi mai doresc sa aud spunandu-se despre mine cand voi fi trecut in lumea celor drepti.

Yours,
Me

Ca mersul pe franghie

2011-12-16T12:41:00.000+02:00

        ...cam asa mi se pare si viata profesionala, si aia personala, cam asa pare totul in general. Tine de capacitatea ta de a-ti mentine echilibrul, de a vedea capatul franghiei sau haul de dedesupt, de a avea curaj sau nu, indrazneala sau nu, determinare sau nu... Stii pericolul... sau nu... si te rogi sa ajungi la capat intreg la minte si la trup...
        ...Este una dintre zilele in care stau in picioare in fata ferestrei, cu mainile in san, picata pe ganduri, cu privirea tintuind un punct fix. Schimbarile care iti dau universul peste cap cand te astepti mai putin.. oamenii care vin si pleaca din viata ta, experientele de zi cu zi, drumurile cu autobuzul prin Bucuresti, stand pierdut in scaun si doar urmarind imaginile orasului care trec pe langa.. si pentru a nu stiu cata oara te gandesti: "Oare ce fac eu cu viata mea?"
      Din pacate sau fericire, nimeni nu scapa de acest semn de intrebare recurent din vietile noastre. Este normal sa apara. Traversam diverse etape in evolutia personala, si ne regasim din cand in cand la inceput de drumuri noi.
       Ma amuza, caci de cate ori intru intr-o perioada de genul, ma anunta tipul de raspunsuri sau intrebari idioate care le debitez, semn clar ca mintea e in alta parte, si sunt incapabila de judecata si focus la prezentul simplu.
       E semn de continua schimbare a mea de cateva luni bune. Inca nu s-a terminat. Nici nu se va termina vreodata. Acum abia incep sa constientizez acest lucru, de fapt, nu, abia acum incep sa recunosc. E de bun augur, pe de o parte, pe de alta ma sperie. Realizez in fiecare zi, ca orice si oricat ai face sa iti creezi iluzia de stabilitate si confort pe orice plan, acestea sunt de fapt relative. Din pacate.. Ar fi frumos sa stii ca nu esti o viata intreaga singur sa te bati cu problemele de orice natura ar fi acestea, si ar fi frumos sa mai iei o pauza uneori. Sa poti pune capul pe un umar si sa zici: "Preia tu cateva zile... ca eu nu mai pot. Am nevoie de odihna". Si as face asta, caci nu cer altora sa imi duca viata cu tot ce cuprinde ea. Ci cer doar, uneori, o pauza. Sa ma odihnesc.
        Mersul pe sarma este obositor, stressant... Insa provocator, semn ca nu toti o pot face cu aceeasi indarjire si maiestrie. Practica este mama invataturii, si cu fiecare centimentru in plus te diferentiezi de ceilalti. In sensul "Eu am reusit extra-mile-ul". Desi cateodata ma gandesc "Si la ce imi foloseste?", sunt sigura ca la batranete, cand imi voi tine nepotii in brate, voi intelege la ce mi-a folosit.
       "Keep walking" - e celebru indemnul. Keep walking, dragilor. O sa intelegi voi candva de ce nu ati renuntat.

Yours,
Me

Mersul pe franghie

2011-12-16T11:56:00.001+02:00

Me Inc.

2011-12-01T23:46:00.002+02:00

Ha! Ar trebui sa fiti fericiti ca impartasesc cu voi, in marea majoritate a cazurilor, rezultatele experientelor mele. Pentru ca uneori chiar nu trebuie sa va dati voi cu capul de pragul de sus, daca tot ma dau eu! Mai salvam o frunte invinetita aiurea. Pe bune... :)
Seara buna, sau buna dimineata, dragii mei! O, da! Am inceput sa scriu din an in paste, dar mai bine mai rar si bine, decat des si prost.
Zo: citesc, traiesc, sunt pocnita peste bot de cei iubiti (pentru corectarea drumului pe aratura pe care mai pornesc arar), si uite asa imi amintesc, din nou, cu greu, e adevarat, sa nu ma mai opun la ce sa intampla, si sa ma potolesc cu luptele astea continue!
Ascultam la TV o campanie gen "spune multumesc cuiva care ti-a schimbat cu adevarat viata". Pai stiti ce? Nu sunt numai "unul/una" cei care mi-au schimbat viata. Si nu vreau sa fac discriminare. Si stiti ce? Pe rand, acestia au fost parintii, verisoara, profesori, prieteni, coafeza mea, nenea care cersea la capatul podului Grand, tanti de la casa Carrefour, fotograful de la "Cer Senin", pilotii de pe Hercule, seful, colegii, manechiurista, "pitzi" careia i-as fi spart maxilarul pentru ca si-a parcat bolidul pe 3 locuri de parcare private, dupa ce a intrat oricum pe contrasens, omul alaturi de care imi taiesc diminetile vietii, si tot asa, da, tuturor ar trebui sa le multumesc. De ce?

Pai fiecare dintre ei mi-au daruit, ca au vrut, sau ca nu au vrut, o experienta de viata din care am invatat. Fiecare dintre ei mi-a dat, direct sau indirect, un sfat. Prin vorbele, atitudinile, si faptele lor m-au invat "Asa da" si "Asa nu". Ce am invatat de la ei a contribuit la crearea la ceea ce toata lumea vorbeste despre in zilele noastre: BRANDUL PERSONAL; ME INC.!
Da. Sunt intradevar un profesionist diferit: dificil, incapatanat, destept, care provoc si contest autoritatea, care invata cat si de la cine poate, care vrea rezultate, care se misca repede, care are initiativa si care se munceste sa nu renunte sa incerce ( zilele trecute, recunosc, am renuntat sa mai incerc). Again and again. Care cauta, si cauta, si de multe ori gaseste.
Tot citesc articole despre acest subiect. E adevarat ce se spune, si cat de mult conteaza. Acum e oficial numit "Personal Branding" ceea ce pe vremuri si in zilele noastre facem toti empric. Vrem sa fim vazuti, auziti, recunoscuti, apreciati. Si asta o faci fiind prezent, interactionand cu concetateni profesionisti sau pur si simplu oameni care au principii apropiate sau identice cu ale tale, si nu numai, etc.
Ce vreau sa spun astazi este ca tu te creezi in fiecare zi. Si ai sansa sa faci asta, si God is good! Sa nu o faci, asta da mare prostie. Sa nu stii sa te vinzi! Asta da lipsa de cunostinte! De ce sa nu, cand poti sa da? Iti ia ceva timp sau efort? Minime, I might say. Dar la sfarsitul zilei, tot tu vei fi in castig, oricare ar fi experienta traita. Doar daca nu inveti nimic din ea, atunci iti meriti soarta.
Dragilor, e senzational sa redescoperi, data dupa data, cu sau fara impulsuri din afara, ca esti o resursa infinita de creatie! E atat de fain sa te vezi cum treci de la o zi horror, cu oboseala, reactii acide si tensionate, la o alta zi in care esti zen, doar pt ca ai uitat sa te mai lupti, si traiesti simplu si frumos bucuria de a te tunde si coafa, sau a-ti face unghiile, sau a juca darts cu prietenii, si te lasi, in sfarsit sa imaginezi chestii si sa visezi ca si cum ai avea de trait o eternitate.
Asta se cheama intelepciune, si este rezultanta experientelor tale, adica a sumei tampeniilor facute in viata, up-to-date.

Va urez sa nu uitati sa CREATI la voi insiva, si sa faceti in fiecare zi din brandul Me INC un succes. Ce altceva aveti de facut in viata asta???!!! :)

Yours,
Me

VISUL

2011-11-09T11:55:00.002+02:00

Nici nu mai stiu de cand nu am mai scris… Nici nu mai stiu de cand nu mi-am mai amintit sa scriu..

A venit valul de schimbari. Si multumesc lui Dumnezeu ca au fost toate de bun augur. Pentru a “n”-a oara subliniez ca reusita tine in mare masura de credinta ta in ea. De convingerea ca ai sa reusesti. De dorinta si incapatanarea cu care iti urmezi visul.

Este extraordinara senzatia cand ajungi acolo. Este extraordinara confirmarea valorii tale. Este extraordinar cand esti sustinut. Si la fel de extraordinar este cand vezi cati oameni iti vor binele. Inseamna ca esti un om bun. Un om norocos. Un om care profita din plin de lucrurile bune pe care le atrage.

Conteaza la fel de mult ca pe langa crezul tau, sa faci si ceva in sensul obtinerii rezultatului dorit. Fie ca investesti timp in tine, prin citit, invatat, traininguri pe care ti le fac cei apropiati sau profesionisti in diverse domenii, fie ca participi la evenimente de networking, fie ca faci research, orice Dumnezeu iti da prin cap sa faci, contribuie la fel de mult la a ajunge sa iti vezi visul cu ochii.

Uneori iti vine sa lasi totul balta si sa fugi pt ca lucrurile nu se intampla atat de repede pe cat ai vrea. Alte ori te apasa datoriile la banca, sau obligatiile de familie si iarasi simti cum esti aproape de a crapa. DAR! Diferenta dintre cei ce reusesc si restul, este faptul ca nu renunta. Nu renunta la ei, la increderea in reusita lor, la a se face din ce in ce mai buni. Sunt surzi si orbi. Sunt incapatanati.

Am fost incurajata si sunt mereu incurajata sa fiu buna, si mai buna, din ce in ce mai buna ca om, profesionist, prieten, whatever. Si sunt fericita pt ca nu se renunta la aceste incurajari. Si ma bucur sa pun aplicare ce am citit odata ca a spus mr. O’Toole: “De ce sa fiu un om comun, cand pot sa fiu extraordinar?!”

Imi place motul in frunte. Imi place sa fac diferenta. Imi place ca am pe langa mine oameni pe acelasi calapod. Si imi place ca am posibilitatea in viata asta sa demonstrez ca se poate si altfel.. Si ca a fi un om de reusita a devenit motiv de admiratie pt oamenii destepti, si invidie pt prosti.

Keep walking, guys. Si fiti surzi la cei are vor sa va deturneze de la drum. Conteaza in final doar … Visul.

P.S. Thank you, Love, for backing me up!

Yours,
Me

Drepturile tale prin nastere

2011-10-19T15:00:00.000+03:00

"We hold these truths to be self-evident: that all men are created equal and endowed by their

Creator with certain inalienable rights, that among these are life, liberty, and the pursuit of

happiness." 1776 AD

Yours,

..Ca sa imbatranim unul langa altul....

2011-10-02T10:00:00.001+03:00

" Intr-o scurta conversatie, un barbat intreaba o femeie:
- Ce tip de barbat cauti?
Ea ramase un moment tacuta, il privi in ochi si ii zise:
- Vrei sa stii intr-adevar?
El raspuse: Da!
Atunci ea incepu sa zica:
- Fiind femeie sunt in pozitia de a-i cere barbatului ceea ce eu nu pot face pentru mine. Platesc facturile, ma ocup de casa, merg la supermarket, fac cumparaturi si totul fara ajutorul unui barbat…Imi pun intrebarea: Ce poti tu sa aduci in viata mea?
Barbatul ramase privind. Gandea cu siguranta ca este vorba de bani.
Ea, stiind ce gandeste el, spuse:
- Nu ma refer la bani. Am nevoie de mai mult. Am nevoie de un om care sa lupte pentru perfectiune in toate aspectele vietii.
El isi incrucisa bratele, se aseza in fotoliu si privind-o ii ceru sa explice mai in detaliu.
Ea zise:
- Caut pe cineva care sa lupte pentru perfectiune mentala, pentru ca am nevoie de cineva cu care sa conversez si care sa ma stimuleze din punct de vedere intelectual. Eu nu am nevoie de cineva simplu din punct de vedere mental. Am nevoie de cineva suficient de sensibil ca sa inteleaga prin ce trec eu ca femeie, dar suficient de puternic ca sa ma incurajeze si sa nu ma lase sa cad. Caut pe cineva pe care sa il respect ca sa pot sa fiu “ascultatoare”. Nu pot sa fiu asa cu cineva care nu poate sa isi rezolve singur problemele. Eu caut un barbat care se poate ajuta pe sine insusi pentru a ne ajuta reciproc. Caut un barbat care sa inteleaga ca sexul are importanta lui intr-un cuplu dar ca nu determina existenta cuplului care se vrea cu adevarat fericit. Si o femeie adevarata nu va accepta niciodata langa ea un barbat care este extraordinar ... dar numai o ora ! Pentru simplul motiv ca ziua are 24 de ore !
Cand termina se uita la el si il vedea foarte derutat si intrebator.
El ii zise: - Ceri mult.
Ea raspunse: - Valorez mult."

Vice-versa poate fi perfect aplicabila. Fericirea nu este data de la sine. Se munceste pentru ea in fiecare zi. Si in mod sigur greselile trecutului nu le poti schimba. Insa poti schimba orice doresti incepand cu "acum". Ca sa ajungeti sa imbatraniti impreuna, e nevoie de multa munca, rabdare, dorinta, sinceritate, respect si ... dragoste. Have faith... If you wish for it enough, it will happen.

Yours,

Puterea introspectiei

2011-09-23T11:29:00.001+03:00

       "IF WE KEEP DOING WHAT WE'RE DOING, WE'RE GOING TO KEEP GETTING WHAT WE'RE GETTING"

                                                                                                Stephen R. Covey

        Daca repeti sa faci acelesi lucruri, nu vei face schimbarile pe care ti le doresti in viata. Totul porneste cu tine: FA ceva daca vrei schimbarea situatiei actuale. Dumnezeu iti da, dar nu iti baga si in traista.
        Ziua refectiilor profunde... Daca am face noi toti putin mai des asta, si nu o data la deceniu, wow ce bine ar fi... Nu am mai fi victimele propriei ingnorante. Nu am mai fi victime anyway. Si nu ne-am mai oferi gratuit depresii, nervi, stress. Easy to say, hard to do. But not impossible. That's encouraging.

Yours,
Me

Cu prietenii in frunte!

2011-09-21T11:50:00.005+03:00

        Imi tot apare subiectul asta in ochi/urechi in ultimele zile. Ma tot gandesc la el cu nesat. Ma gandesc la viata in general, cum v-ati obisnuit sa fac eu de obicei. Observ insa viata mai abitir ca in ultimii 30 de ani. Probabil ca si se produc multe schimbari si au loc evenimente mai mult sau mai putin surprinzatoare.
       Ai paradigma ta: te trezesti, mananci (daca), pleci la birou, robot(z)esti, te urci in masina, revi acasa, mancat, un tv, o carte, un vecin isteric, etc, te culci/dormi (whatever). Next day? Same.
       Insa, daca am fi doar noi cu noi, ne-am lua de par, si ne-am arunca direct de la etaj, eventual am ramane muti, caci nu am avea cum sa vociferam gandurile si intelepciunile noastre (care mai de care), sau mai degraba "cui".
        Si asa realizezi ca omul este o fiinta sociala. Caci fara social ajunge sa se salbaticeasca (cu mult mai mult decat este oricum), si sa traiasca prin pomi galbeni, cum spuneau aia de la Parazitii intr-un cantec.
        Realizezi cat de natural iti vine sa pui mana pe telefon si sa iti suni prietenii, chiar si doar pentru a le spune cat de profund de plictisit esti, sau ca nu stiu ce ai visat aseara si ai avut revelatia vietii tale. Realizezi ca va stabiliti repede niste intalniri pe genunchi, printre agende pline si alte planuri in scopuri personale (casa, masa, caine sau pisica), si bagati a treia si a patra pana la a doua intersectie pe dreapta unde va adunati voi, toti, prieteni de o viata sau mai putin, sa stati la povesti despre meci, prietena, sotie, copil, sef' sau vecin, nu mai conteaza care mai este subiectul, ci ca iesi din uzura psihica gen picatura chinezeasca a robotizarii societatii si tampirii accelerate.
        Cu unii pleci la mare, cu altii te vezi la masa (la ei sau la tine), cu unii mergi la meci, sau chiar cu aceiasi le faci pe toate. Cu unii vorbesti mai rar, cu altii mai des, cu unii nu te vezi cu anii desi stati in acelasi oras, dar deh, suntem manageri la nu's ce multinatioanala care te-a castigat la belciuge, cu altii tocesti pantofii si pedala de la acceleratie ca sa ajungeti sa va mai povestiti chiar si ce prostii ati mai debitat zilele astea, cu scop de entertainment, la servici sau la nevasta in bucatarie.
        Te certi, te contrazici, razi de cazi pe jos, te uiti stramb sau drept, dar da, cu ei realizezi ca mai ai inca o ancora in viata asta, si ca va conta enorm, intotdeauna cat traiesti, sa stii ca nu esti singur, ca ai la cine turna o problema si intinde o mana spre a fi ajutat, sau chiar doar ca te antrenezi cu cearta constructiva caci deh, mai tre' sa refulezi si tu.

        Prietenii se spune ca sunt etichetati "prieteni" tocmai pentru ca te accepta pentru ce esti, pentru ca sunt acolo sa te sustina neconditionat, pentru ca stii ca alaturi de ei te simti confortabil sa iti celebrezi casatoria sau botezul primului copil, si ca daca iti moare cainele ei stiu sa te asculte in jelania ta.
       Familia nu o alegi, prietenii insa da, ii poti alege pe spranceana. Si ne tavalim putin prin viata pana ne prindem cum sta treaba si pana cand se creaza "cercul tau de incredere" alaturi de care stii ca nu o iei razna, care iti frig una dupa ceafa spre vesnica revenire la realitate si la drumul drept, tu fiind uneori plecat prin balarii.
       Prietenii fac pentru tine lucruri la care nu te astepti, asa cum Fufette cunoscuta ca Allias face pentru prietena ei Mirela, si cum prietenii Fufettei fac pentru altii.
       Traiesti oriunde in lumea asta, ai tone de bani, de oportunitati, adrenalina si extaz la apus de soare, sau traiesti povesti de Bronx, insa la capatul zilei, cauti cu ochii mari si goi sa vezi un chip drag sau sa auzi o voce familiara. Iti cauti familia, iti cauti prietenii. Aia guralivi, care intarzie la intalniri, care iti dau cu mucii in fasole cand iti zic cate o chestie, dar pe care, in ciuda la orice ii iubesti si ii apreciezi. Din ce in ce mai mult cand nu ii ai langa tine.
        Incheiere: omul este un animal social. Ca atare, desi i-o cere oricum ADN-ul, el va cauta constient sau inconstient apartenenta la grup, alinare, imbratisare, incurajare, rasete cu lacrimi si chiar si rost de cearta la cei langa care stie ca poate fi el insusi.
        Cat conteaza sa ii ai.... Si cat ma bucur ca ii am. Desi cu unii nu m-am mai vazut de o vesnicie sau mai putin, ma gandesc la ei si le duc dorul.

        Enjoy your friends! Sunt rari. Sunt exceptionali. Si sunt ai vostri. Apreciati ca nu sunteti singuri pe lume.

Yours,
Me

Sfidarea normalului alorlati

2011-09-16T16:01:00.001+03:00

        Se spune ca numai daca traiesti pe pielea ta, pricepi. Cred ca e o realitate cruda. Din pacate, creierul nostru slab utilizat si stors de potential nu poate invata, sau lua de bun un sfat al apropiatilor. Pana nu te tavalesti, in general, prin mocirla propriilor experiente, sau pana nu ajungi sa te simti ca lovit de tren, nu inveti nimic. Nu zici "STOP". Poa' sa spuna mama lui Stefan cel Mare in vis, sau mama ta dimineata in bucatarie, ori tatal , cel mai bun prieten sau un strain pana lesina ca procedezi gresit. Tu persisti in ceea ce iti face rau pana cand ajungi praf si pulbere si abia apoi zici: "Bai, da! Avea dreptate!". Dar nici o secunda mai devreme, fir'ar sa fie! (vroiam sa scriu alta "strigare de indignare", dar ma auto-cenzurez).
        Uneori nu poti pricepe "de ce" sau "ca ar fi misto" sa te bucuri de ce ai, pentru ca nu ai termen de comparatie. Problema ta vesnic va fi cea mai importanta, grava, dura, usturatoare, etc. Da, veti spune ca durerea, sau incercarile din viata sunt diferite. Si ca nu le poti compara. Esenta este ca experientele duc in acelasi loc. Indiferent cat de dure sau mai putin dure: invatam. The hard way, se pare. Nu ne face placere daca nu exista chin. O fi ceva in genetica speciei, de facem acest lucru over and over again, ca nu inteleg altfel, jur... Insa, daca pentru cateva minute am fi in pielea unuia care traieste o drama reala, poate atunci am invata, again, the hard way, sa fim indeajuns de curajosi sa spunem ca "da, am un rahat de problema", sau "da, este o problema, dar spre deosebire de a celuilalt, am solutii"..
        Am invatat, evident the hard way, sa ma bucur de ce am. Sa nu ma mai ciocnesc de lucrurile marunte. Sa vad ca daca ma trezesc dimineata este de admirat pentru ca nu am facut un stop cardiac in somn si am ratat sansa sa mai fac cele un milion de lucruri pe care varsta si viata mi le permit inca sa le fac. Si ce as mai regreta timpul pierdut in contemplari cu mutre lungi si tigari fumate la "Vai, dar nu pot...", "Vai, ce ar fi daca..." , "Vai, dar ce greu e..."etc..
        Da, stiu, nu suntem toti copy-paste ca sa invatam la fel de repede, ca sa fie nevoie sa traim aceleasi experiente, ca sa desavarsim experienta karmica, etc, bla-bla.
        Astazi sunt in ziua in care zicala "Uneori ratiunea trebuie sa primeze" imi este remarca de referinta. Daca o am, inseamna ca are o logica existenta ei. Am obosit sa ma vait. Am obosit sa astept trezirea la viata a unora si altora. Am obosit sa tot astept sa faca altcineva ceva pentru mine. Am obosit sa fiu obosita! Am obosit sa nu vad mai departe de lungul nasului, cand de fapt pot vedea intreaga strada! Am obosit sa ma culc pe urechea auto-compatimirii. Sunt in faza in care strang din dinti si marai cu inversunare pentru ca nu mai vreau sa las toate problemele generatiilor trecute ce le port in ADN sa imi dirijeze propriile trairi in viata!!!
        VREAU asa si pe dincolo, si nu renunt pentru ca am tot dreptul sa imi doresc si sa am ce VREAU. Misto! E bine cand stii ce vrei. E misto cand simti ca nu ai nimic de pierdut pentru ca esti tu insusti! E misto sa sfidezi normalitatea plafonata a multora, e misto sa iesi din randuri si sa fii ALTFEL doar prin curajul de a sfida toate mizeriile care indraznesc sa iti zdruncine zen-ul. O, da! E atat de misto.
        Da! Stau cu mainile in san, dreapta, cu nasul in vant, si cu picioarele bine infipte in pamant. Pentru ca pur si simplu refuz sa ma mai alatur fetelor lungi ale orasului in care traiesc, problemelor care, fratilor, or sa curga cata vreme mai aveti simtire si suflare!!!
        Cine nu are batrani, sa isi cumpere. A zis un om pe care il respect foarte mult, in ciuda faptelor sale care unele dintre ele nu au fost chiar de ajutor familiei sale: "Cand ceva bun si frumos ti se intampla in viata, nu lasa nimic sa te abata de la drumul tau." Intotdeauna vei gasi motive sa nu te bucuri de ce ti se intampla. Intotdeauna vei avea motiv sa nu razi cu hohote sau sa nu inspiri cu putere parfumul fericirii (da, aia care dureaza 30 de secunde, sau un minut peste cateva zile, da, aia care este formata din mici bucatele ce puse impreuna iti dau multumirea absoluta cand zambesti cu satisfactie in ultimele clipe pe planeta asta...)
         Cat de putin sange in instalatii avem unii dintre noi, si cat de mult ne place sa ne afundam in propriile nesigurante, cand avem ceva cu care ne nastem: determinare. Si mai avem ceva ce putem folosi din plin in avantajul nostru: incapatanare. Incapatanare. Da. Incapatanarea de a refuza sa mai las ceva sau cineva sa imi stearga zambetul de pe buze. Daca voi nu stiti sa fiti fericiti, eu stiu! Si daca voi nu apreciati ca PUTETI sa fiti fericiti, eu apreciez. Pentru ca puterea asta sta in fiecare dintre noi.

Yours,
Me

Cu sfarsitul in minte...

2011-09-06T10:23:00.004+03:00

       La cafea, de dimineata, cu colegii... E marti. E mai rau ca luni. Nu iti vine sa crezi ca esti la lucru cand inca sunt concedii. De fapt, nu iti vine sa crezi ca s-a dus mai mult de jumatate de an. Vorbim despre copii lor, despre viata, despre vanzari, etc... Dar mi-a atras atentia similaritatea subiectului discutat deunaseara cu cel de azi: care este rostul vietii?
       Te duci la servici, muncesti, vi acasa, faci curat, faci mancare, speli, calci, te vezi cu niste prieteni, citesti trei pagini dintr-o carte, joci un joc pe calculator, uzi o floare, te bagi la somn, iar la servici, te vezi iar cu niste prieteni.. Mai faci niste copii, umplii ziua si uiti de tine caci acum conteaza ei, si la sfarsit cu ce ramai pentru tine? Unde a disparut adrenalina din tinerete sau cu care te-ai obisnuit? E hilar!!!! Iti vine sa razi, nu?! Totul pare un banc sec... dar...
       Cred ca totul incepe cu sfarsitul....
       Ma rezem de speteaza scaunului si ascult traficul de pe sosea... "Totul incepe cu sfarsitul...." Si ma gandesc, la 80 de ani, cand poate oi fi indeajuns de fericita sa ajung, ce as vrea eu sa vad cand intorc paginile timpului? Ce as vrea eu sa aud spunandu-se despre mine in timp ce ma baga sub pamant sau ma imprastie in trei zari?
       Si se deruleaza o intreaga poveste... Si dragii mei, aceasta este povestea pe care o vad cu ochii mintii, si o traiesc cu inima.. Este povestea dupa care imi ghidez viata. Este povestea in care cred cu atata tarie, incat nimic nu ma poate zdruncina. Nici macar o zi mai proasta a mea, sau a celor apropiati. Ma tin cu dintii de lucrurile, gandurile, trairile care ma fac fericita. E atat de usor sa permiti sa fii nefericit. Este atat de usor sa te lasi calcat de Egoul tau care nu poate exista decat daca creaza continue probleme, si nu se simte definit daca nu tranziteaza furtuni. Si pare atat de greu sa accepti ca de fapt fericirea consta in lucruri simple. In zambetul iubitului/iubitei, in linistea diminetii cand iti bei cafeaua, in imbratisarea lui/sau ei cand te trezesti..
        Da, lucruri simple. Nu putem accepta ca este atat de simplu totul, si ne apucam sa creem scenarii si sa complicam Universul. Pana si EL iti arata ca este atat de simplu. Pana si EL iti spune in modul lui ca ai dreptul la fericire, ai dreptul absolut!! Ajungi in viata sa te bati cu tine ca sa poti accepta lucrurile acelea care te fac realmente fericit!!! Zici ca te nasti ca sa inveti lectia asta!!!
        Cand lucrurile merg bine, incep sa apara monstrii! Incep sa tropaie armate in creierii tai care spun: "E prea simplu ca sa fie bine! E prea usor!"
        Cu sfarsitul in minte... Ma tin cu dintii de el, si de visele mele, si nu renunt, va jur, nu renunt.. Fac pledoarii pentru aceasta abrodare! Duc lupte si cu mine uneori sa nu ma abat de la drum! Vreau ce vad la sfasitul vietii mele.. Vreau cu tarie sa traiesc acele clipe, pentru ca acum traindu-le, doar prefacandu-ma ca sunt deja indeplinite, imi dau o stare senzationala de multumire sufleteasca, satisfactie! " I won! Eu am invins viata, nu ea pe mine!"
        Si cred ca asta este una din filozofiile desprinse de omenire dupa mii si milioane de ani de evolutie celulara: "Traieste tu viata, nu lasa viata sa te traiasca pe tine"

Yours,
Me

Viata intr-o valiza

2011-08-20T20:36:00.000+03:00

Cand te nasti, nu iti da nimeni un manual de instructiuni care sa te invete ce sa faci cand una alta se petrece. Asta pt ca nu exista similaritate intre vieti si destine la nivel de traire si perceptie. Filozofal... ce sa zic?!
Ideea e ca totul se reduce la ce mama dracului faci cand iti dai seama ca "Life's a bitch and then you die." Cine si ce merita si de ce sa faci? Well... nimeni. Mama, tata, sora, fratele eventual, fiecare dupa posibilitati. Cativa prieteni care oricum ii numeri pe degete pt ca nu toata lumea e "prietena ta". Si dai tot ce ai pana te seci de putere, frumos, dulceata si daruire, pt ca vine idiotul sau idioata si ti-o trage de nu ai aer. Si ce faci atunci? Panica! Nu iti vine sa crezi ca tocmai tie ti se poate intampla.
Dar e simplu. Fa-ti valiza. Si ia-ti lumea in cap. Punct.

Yours,
Me

O fotografie face cat o mie de cuvinte...

2011-08-16T12:23:00.001+03:00

Shining like a diamond, rolling with the dice, Standing on the ledge, I show the wind how to fly.

Yours,

Luna plina... Luna mea

2011-08-13T20:08:00.002+03:00

...Hm... E atat de stralucitoare.. Si rotunda. Dau sa ies din masina, si raman sprijinita cu umarul stang de scaun, cu piciorul rezemat de cadrul usii, cu ochii atintiti spre ea. E superba.. Luna plina...
Dupa ce am condus ca o nebuna cu avariile pornite si cu mana pe claxon, si am semnat rapoarte de interventie cu pompierii .. am repus masina pe drumul pe care il stie atat de bine: spre casa.
Adrenalina incendiului m-a scos din cotidian. Am uitat de tot timp de cateva ore. Chiar si de luna plina... Si acum stau sprijinita de scaun.. E atat de frumoasa... Cativa nori o inconjoara. Parca o invelesc. E liniste pe drum. Si e totul simplu: strada goala, lumini de veghe aprinse pe trotuare.. Doua fete, un baiat si un canis pe marginea bordurii, palavragesc. Copii. E vacanta de vara...
E sambata maine. Inca o zi....
Dar e luna plina... Ies din masina. Apas pe buton. Alarma e activata. E inchisa. Ma rasucesc pe calcaie si pornesc spre bloc. Pasi lenti. Apasati. Ochii in asfalt. Zambesc. Ma intorc totusi, ridic privirea si ma uit spre cer...
Astazi este despre nimic. Astazi este despre liniste. Nici macar despre soaptele ce-mi distrug creierii de cateva zile. Este doar despre ..... Luna.
Doar despre ea. Luna mea.. O iubesc.. E atat de tacuta, acolo departe unde e ea. Si chiar daca nu ma baga in seama, tot o iubesc. Chiar daca poate nu ma vede printre miliardele astea de vietuitoare ale planetei, sau chiar daca sunt pentru ea doar o simpla taratoare...totusi... in ciuda la tot... o iubesc.
Te iubesc, Luna..

Yours,
Me

P.S. Orice faci in viata, sa nu fii nesemnificativ. Ar fi pacat de tine..

Cand esti indragostit... ca in prima zi

2011-08-12T21:25:00.000+03:00

Yours,
Me

Have I told you lately .....

2011-08-10T11:37:00.004+03:00

Have I told you lately that I love you

Have I told you there's no one above you
Fill my heart with gladness
Take away my sadness
Ease my troubles, that's what you do
Oh the morning sun in all its glory
Greets the day with hope and comfort too
And you fill my life with laughter
You can make it better
Ease my troubles that's what you do

There's a love that's divine
And it's yours and it's mine
Like the sun at the end of the day
We should give thanks and pray to the One

Have I told you lately that I love you
Have I told you there's no one above you
Fill my heart with gladness
Take away my sadness
Ease my troubles, that's what you do

There's a love that's divine
And it's yours and it's mine
And it shines like the sun
At the end of the day we will give thanks

And pray to the One
Have I told you lately that I love you
Have I told you there's no one above you
Fill my heart with gladness
Take away my sadness
Ease my troubles, that's what you do

Take away my sadness
Fill my life with gladness
Ease my troubles that's what you do
Fill my life with gladness
Take away my sadness
Ease my troubles that's what you do.

Yours,

P.S. I love you...

2011-08-06T18:45:00.005+03:00

Nu cautati definitii cand vine vorba de dragoste. Desi veti gasi milioane, vor fi emise de alte milioane, expuse diferit, pentru ca este perceputa diferit de noi toti. Dar cand te intrebi "cum stii ca iubesti"? Aici lucrurile seamana. Din scurta mea experienta de viata de 30 de ani, m-am prins vazand filme, ascultand prietene, si inainte de toate traind ca, desi CUM simti pentru cineva cand iubesti este diferit, manifestarile sunt absolut identice.
In fapt, cand vezi toate acestea petrecandu-se, constati ca atunci:
- cand totul este oferit catre celalalt neconditionat, iubesti;
- cand ai senzatia ca ce a facut celalalt trece peste orice limita rationala a acceptantei, si cu toate bune si nebune tu totusi accepti, iubesti;
- cand nu ai aer daca el/ea nu e, iubesti;
- cand iti tremura vocea cand te uiti in ochii lui/ei, si simti ca ti se taie picioarele de fiecare, dar fiecare data cand il/o vezi sau cand suna telefonul si scrie numele lui/ei, iubesti;
- cand simti ca poti reconstrui Himalaya de unul singur doar pentru ca te-a strans in brate cu totul, sau te-ai asezat cu capul pe pieptul lui/ei, iubesti;
- cand nimic nu ti se pare imposibil, sau greu de acceptat pentru ca el/ea e acolo, iubesti;
- cand doar gandindu-te la el/ea zambesti, iubesti;
- cand inima bate intens si ti se urca sangele la cap pentru ca simti ca se uita prea altfel o ea sau un el la el/ea, o da, fii sigur ca e gelozie. Pentru ca iubesti.
- cand va certati si iti vine sa ii scoti ochii, si apoi sa il/o strangi in brate si sa faceti dragoste pana in zori, iubesti;
- cand va tachinati cu detalii insignifiante in magazin, sau la piata, iubesti;
- cand iti trece prin cap sa faci cea mai mare cheltuiala a vietii tale pentru el/ea, iubesti;
- cand cauti pana in Johannesburg nu stiu ce pantof, sau inel, sau manuscris, ori whatever obiect de arta, iubesti;
- cand orice ai face nu ti se mai pare un imens efort atunci cand ii vezi zambetul de bucurie, iubesti;
- cand il/o simti chiar si la mii de kilometrii distanta plangand sau razand, iubesti;
- cand te-ai gandit la el/ea ca la tatal/mama copiilor tai, chiar si pentru o fractiune de secunda, si ce ai simtit a fost bucurie si siguranta, iubesti.
Lista ar putea continua prin expunerea excesului de irationalitate, nebunie, intensitate in simtiri, furie oarba, impuls de adrenalina, si altele pe care ti le induce inima ta cand iubeste, in atatea diferite circumstante.
Dar cel mai clar vezi manifestarea acestui sentiment, si te obliga sa il recunosti, in momentele cand simti ca il/o pierzi. Ca toata rasa umana idioata si lipsita de capacitate de apreciere a lucrurilor / oamenilor speciale/i din viata lor, stim sa recunoastem dragostea doar atunci cand "specialii" sunt pe cale de disparitie din viata noastra. Daca pana atunci banuiai ca iubesti, in acele momente poti scrie cu sange ca esti sigur.
Cand iubesti, ai un full time job. Acela de a-l proteja, repecta, rasfata, scutura, aprecia, critica, dechide ochi, si alte cele celuilalt. Si nu o veti face din datorie. Ci pentru ca pur si simplu simtiti asa.
Tot iubirea te aduce si in stadiu de temporary insanity. Tot ea te poate face si orb si surd. Tot ea te poate aduce in situatii in care nu ai visat vreodata sa fii. Tot ea te poate desfiinta si recompune intr-o secunda.
Dar daca vreodata ati avut dubii asupra existentei sau nu a acestui sentiment pentru jumatatea voastra, uitati-va la ce sunteti in stare sa faceti pentru celalalt si in ce conditii, fara a avea vreo baza logica, ci doar pentru ca primul impuls va spune sa faceti asa, si veti gasi raspunsul.
Tot ce pot sa va spun e ca dragostea e simpla. Directa. Naucitoare. Nu o cautati in lucruri complicate. Nu incercati sa ii gasiti explicatii sofisticate. Este simpla. Atat de simpla si evidenta. Keept it this way, numai asa nu ii veti pierde intelesul..

Yours,
Me

EL

2011-08-04T20:14:00.002+03:00

Povestea lor... O ea si un EL. Un EL al ei. Predestinat din copilarie. Stiut de ursitoare, protejat de ingeri, adus de dragele ei "pasari cu fuselaje". Pus in bratele ei cu toate dorintele si sperantele lumii intr-o singura imbratisare, intr-un sarut ca niciun altul si in toate bataile inimii ei ce amenintau sa-i sparga pieptul firav ca de trestie. Lasat langa ea, ca ea sa poata TRAI. Ca sa poata invata ce inseamna SA TRAIESTI DRAGOSTEA. Ca sa poata rade cu atata pofta. Ca sa poata manca impreuna in fata televizorului, uitandu-se la serialul lor. Ca sa plece impreuna in tari vecine, si sa stea pe chez-long-uri pe malul marii si sa priveasca apusul impreuna. Ca sa stea imbratisati in pat si sa priveasca pe Dumona, steaua lor din capat de cer, si capat de fereastra mare... Ca sa simta bucurii si frici impreuna, ca sa se certe si sa se impace atat de frumos. Ca sa simta senzatia de a-l fi prins pe Dumnezeu de un picior, si ca i-a dat voie sa vada bucati din Gradina Fericirii.
Au mers de mana, au trecut impreuna printr-un du-te vino. EL ii pusese un inel pe deget si lumea se implinise pentru amandoi. Totul parea ca are logica, si urmeaza filmul vietii lor: ei doi, impreuna, construind o viata frumoasa, in pofida tuturor greutatilor si piedicilor pe care le-ar putea intalni.
Intrase ca o vijelie pe teritoriul Romaniei. Ca o vijelie in viata ei. Si ce superba vijelie... Iubind tunetele si fulgerele lui. Pentru ca faceau lumina, desfundau urechile sufletului, dadeau curaj inimii. Pompau adrenalina.
Si pentru toate astea, zambeste acum cand stie ca unul ca EL este for life time. Este doar EL. Si oricine si oricare ar mai aparea pe drumul ei, 18 ani de viata nu pot fi stersi. 18 ani de simtire si iubit pana in ultimul atom al fiecarei celule ce o compune nu ai cum sa ii anulezi. Vor ramane acolo spre a fi completati. Dar doar de EL.
Traiesti, iubesti, si apoi poti muri linistit. "Because if you haven't loved, you never lived."

Yours,
Me

Despre cuplu

2011-08-03T12:56:00.000+03:00

Trateaza relatia ta de cuplu ca pe o echipa...

caci "STATORNICIA unui coechipier e mai DURABILA decat LOIALITATEA unui iubit si categoric mai INDELUNGATA decat cea a unui SOT; iar un parteneriat relaxat e mai SANATOS decat o casnicie cu fisuri"

Mihaela NICOLAE

Yours,

Temporary insanity

2011-07-30T19:53:00.002+03:00

Nu fac nimic diferit ca ieri: exist si azi. Respir si azi. Insa astazi am avut curaj sa ma uit prin "curtea mea". Evit cu o precizie fantastica unele aspecte ale vietii mele, pentru ca stiu ca, atunci cand ma voi hotari sa stau fata in fata cu ele, man, this ain't gonna be easy..
Dar cand ma decid si ma apuc sa ridic perdeaua diafana, inainte fac asta: accept ca s-ar putea sa doara sa pot privi drept in ochi adevarul gol golut, si adevarul redus la plasticitate absoluta; si pentru ca tin la mine si ma cunosc, si stiu ca nu reusesc sa accept sa vad lucrurile cu curaj decat daca sunt luata intr-un anumit fel, si cu o anumita delicatele, atunci fac acest lucru in cel mai diplomat mod posibil: dau drumul la un film din cele care mi-au placut mie la viata mea, si usor, usor, cum se scurg secventele si replicile, incep si gandesc.
Astazi m-am uitat la Ally McBeal. Serialul adolescentei mele, duminica de duminica nu ratam niciun episod. Il revad acum, pentru a nu stiu cata oara, si pentru a nu stiu cata oara asta se potriveste fix la fel cu simtirile si gandurile mele vis-a-vis de anumite conceptii, idei, trairi.
"Orice virtuti ar avea o fire echilibrata, asta e doar o forma placuta de nebunie"
Nu stiu cati dintre noi au curajul sa se arate asa cum sunt, sa se comporte asa cum simt, sa spuna cu gura mare ce gandesc. In mod clar, nu sunt multi din tagma asta. Pentru ca altfel ar sparge tiparul supusului dogmei sociale, si pentru ca ar iesi din randuri, se vor uita urat la ei. Se vor uita ca la niste ciudati si instabili emotionali, fara sa aibe curajul sa recunoasca propria lor instabilitate si vulnerabilitate.
E dureros cred, sa acceptam aceasta limitare de putere, vointa, securitate. In facto, suntem atat de pereni si perisabili, ca uneori ma intreb oare cum reusim sa traim 70 de ani si nu suntem toti institutionalizati?!! Asta pentru ca probabil, societatea in care traim, este oricum un ospiciu in care nebunii circula in libertate??!

Nu stiu de ce ni se intampla aceste lucruri, nu stiu de ce suntem supusi la atatea incercari de toate formele, de ce avem parte de exercitii cardio gratuite ale sufletului, pentru ca, indiferent ca totul pare o cursa si la final ar fi de preferat sa castigi (caci asa ai invatat tu cand erai mic), oare care este sensul?
Am pe langa mine multi oameni care la varsta similara cu a mea, se intreaba care este de fapt sensul vietii? Care este de fapt logica pentru care te nasti? Ce inseamna sa fii implinit ca om? Prin ce anume esti apreciat de tine insuti si apoi de restul? Ce te defineste pe tine? Si sirul intrebarilor poate continua...
Se zice ca daca te casatoresti, faci copii, construiesti o casa si sadesti un pom, poti spune despre tine ca te-ai facut util Universului.
Dar daca inca nu ai facut niciuna dintre toate acestea? Isi scade mai mult valoarea ca om? Esti tratat ca un inadapt?
Poate ca timpul meu cu timpul lor nu este acelasi. Poate ca ritmul meu, cu ritmul lor nu se pupa. Asta nu inseamna ca sunt cu ceva mai prejos. Nu inseamna ca sunt mai idioata, mai saraca in simtire sau intelect. Nu inseamna ca nu am capacitatea, nu inseamna ca sunt redusa ca om. Doar ca timpul meu cu timpul lor nu este acelasi.
Da, imi doresc o normalitate asa cum este ea descrisa ca "sensul vietii" de catre semenii mei. De ce? Pentru ca as vrea sa vad ca zbuciumul meu si eforturile mele de atatia ani nu au fost in zadar. Pana acum, daca ma uit, nu am lasat nimic in urma. Poate ca de aici inainte insa se vor petrece minunile. Si poate ca am avut nevoie de anii astia ca sa pot culmina toata experienta in anii care vor sa vina... Ma simt nebuna cu acte in regula uneori, si de o luciditate inspaimantatoare alte ori, de o siguranta de sine fascinanta uneori, si atat de puternic senzoriala si de necontrolat alte ori...
Fara mine, fara tine, fara ei, lumea in mod clar ar fi mai saraca. Fara nebunia noastra temporara si fara zbuciumul interior afisat fara frica, noi restul nu am reusi sa invatam nimic. Oricum, pana nu suntem aproape de a fi ingropati de vii nu reactionam. Insa se pare ca noi, ca specie, in ultimile decenii incepem sa invatam si din ce experiente traiesc altii. Asta inseamna ca ne-a mai crescut putin coeficientul de inteligenta.
Pana cand am sa vad finalul povestii vietii mele, citesc randurile de mai jos si zambesc..

"Go ahead and cry now,

Just give in to the madness,

The only way to feel your joy,

Is to first feel the sadness..."

"All of the happiness you seek,

All of the joy for which you pray,

Is closer than you think,

Is just one hundred tears away"...

I wish for tears of joy...

Yours,

Pledoarie pentru creier

2011-07-28T12:24:00.004+03:00

Pai, mai toti in viata asta cred ca am vazut vreun film, sau zece, citit vreo carte, sau zece, care printr-o fraza, scena, imagine, rand ne-au inspirat pe moment, ne-au deschis ochii spre orizonturi nestiute, lumi ascunse, trairi neimaintalnite, filozofii noi sau vechi, spre... intinderea nesfarsita a ce poate percepe creierul si sufletul tau ca exista.
Asa am fost si eu lovita de revelatii cu ocazia vizionarii unor pelicule, citirii unor carti, ascultarii unor oameni povestind etc, si mi-am jurat atunci ca nu voi uita niciodata ce am descoperit in vremile acelea si sentimentul de bucurie si implinire si mai cum o fi fost cel pe care l-am trait. Aiurea! M-am lasat luata de val si am pus in cui revelatia mea si nici nu aveam habar, luni si ani dupa aceea, ca instrumentul pentru linistirea apelor teritoriale ale persoanei mele era fix acolo.

        Asa mi-am adus aminte ce spunea Eleanor Roosevelt: "No one can make you feel inferior without your permission". Si asa mi-am mai adus aminte ca in "Papillon" cat si in "Invictus", ideea general impartasita era ca ce ai in cap (invataturile, stiinta, capacitate, inzestrare de la mama natura) si in suflet (experienta trairilor, deschiderea catre Univers si catre tine insuti, forta si frumusetea) nu ti le poate lua nimeni niciodata. Sunt ale tale. Si in viata o poti lua oricand de la capat cu ce ai. Niciodata nu vei fi sarac lipit pamantului cand stii ca, in baza la ce ai, poti porni de la capat, de jos, din mocirla, catre scarile de marmura ale palatului de pe plaja din Maldive.
Niciodata nu vei putea spune ca nu ai cu ce sa o iei de la capat. Te-ai minti pe tine cu buna stiinta, si pacat ca te-ai autosabota, fara sa te gandesti ca acum vei avea sansa sa traiesti la cote de zece ori mai inalte bucuria si implinirea, oricare si oricum le-ai construi tu.
        Cine ai devenit tu astazi, nu poate darama nimeni, decat daca tu lasi. Exact cum spunea marea Prima Doamna a Americii la vremea ei. Si cred ca nici Henley nu a fost vreun nebun cand a scris poemul ce a dat nastere unui film senzational, din punctul meu de vedere.
        Traiesc o bucatica mirifica din viata mea, unde in globuletul meu de cristal, cu perete antiglont si izolat fonic, nu poate intra nimic si nimeni pentru ca nu vreau eu. Pentru ca am treaba sa stau linistita si sa calatoresc in lumi departate si frumoase, sa visez cu ochii deschisi sa cred si sa sper numai si eminamente in si pentru lucruri misto, pentru ca nici asta nu imi poate lua nimeni: dreptul la vise, dorinte, placeri, surprinderi.
        Nu mai am zile de concediu pentru anul asta decat vreo cinci, si tinand cont ca vara curge si eu nu pot sa ma intrevad pe puntea unui vas gen "Printesa nu stiu cum" care taie Mediterana in doua spre alte meleaguri si plaje ascunse, profit de faptul ca am un creier cu o imaginatie fantastica si cu o putere si ambitie surori cu incapatanarea, pentru a-mi desfasura vacanta mea in cada, scufundata sub o patura imensa de apa inmiresmata cu diverse saruri si petale de nu stiu ce flori exotice, ca sa ma duc la plaja in Cuba, sa ma dau cu schiurile in Mallul din Abu Dhabi, sa ma plimb aiurea prin parcul Wicklow din Irlanda, sa urmaresc cum arata umbrele Taj Mahalului la apus, sa urc muntii Tibetului imbracata de iarna in mijlocul verii, sa vizitez padurile Cambodgiei in bocanci si cu alifii pentru muscaturi de insecte, sau sa ma plimb pe pista fierbinte de pe vreun portavion din flota Topgun - Baza Aeriana de Instructie a Marinei Militare Americane, rasuncind o tigara in coltul gurii si ascultand vantul fluierand pe langa ureche....
       Nu imi poate lua nimeni timpul petrecut cu si pentru mine. Nu imi poate lua nimeni crezul ca exista iubiri dincolo de ce se intelege si se vede, nu imi poate lua sentimentul de liniste si plenitudine cand ma gandesc ca pot alege, am dreptul sa aleg sa traiesc simplu si frumos. Nimeni nu imi poate lua zambetul de pe buzele rosii de astazi pentru ca sunt OK! Imi e dor de tata, de Ciuci... Imi e dor de ei, dar ce mi-au lasat in urma ma ajuta din nou si din nou sa invat despre mine si viata mea lucruri noi. Sunt uimita de cum ma simt si de cum respir si de cum intampin in fiecare zi orele diminetii..

Am plecat departe astazi, dragii mei. In locuri pe care le pot vedea si simti nu doar fiind acolo, ci doar gandind acolo. Am un creier (de fapt o formatiune cerebrala) care mi-a aratat ca pot face multe minunatii cu el. Desi se spune ca este cel mai mare mincinos al corpului uman, totusi este tot el acela care, in felul lui, te invata cum sa il folosesti. Lasand astfel loc si sufletului sa convietuiasca impreuna, fara razboaie interminabile si fara sens... El, Maestrul, m-a ajutat sa scriu si postul asta. Si ma bucur. Am un creier si "Am doua suflete, unul care se-ntampla si celalalt care e pe cale sa se-ntample." (Multumesc Andreea lui Anndrei - http://anndrei.ro/ )

Yours,
Me

Is gonna be absolutely ok!!

2011-07-26T19:33:00.002+03:00

Nu iti vine sa te ridici din pat?.... E OK!!! Si ce daca?! Mai poti fi si lenes, si obosit, chiar si sictirit uneori! Este absolut OK!
Ai uitat sa cumperi pasta si nu ai cu ce sa te speli pe dinti? ... E OK!! Si ce daca?! Ia o fructa, doua guri de apa, o cioco si mergi pana la primul magazin din drum. Este absolut OK!
Nu stii ce sa faci azi? ... E OK! Nu trebuie sa stii totul, sa planifici totul, sa vezi totul la fiecare secunda din viata. O usoara bulversare treneaza peste creierul tau, si te uiti pe strada de pe balcon, cu cafeaua in mana?! Si ce daca?! Este absolut OK!
Simti un gol in stomac, este un dor care te tot framanta si iti vine sa ii impusti pe toti cei care trec pe strada, caci ai nevoie de liniste, si nu de agitatia haotica a diminetii?! .. E OK!! Poti fi si pissed off azi! Nu se darama lumea, nu se schimba sensul miscarii de revolutie a Pamantului, si lumea continua sa faca shopping fericita! Este absolut OK!
Ai primit acasa scrisoare de la politie, ca radarul te-a prins alergand exuberant pe nu stiu ce drum de tara?! ... E OK!!! Nu iti ridica permisul, nu iti ia caii de la bicicleta, ci din contra, remember the feeling!! Woohaaa!!! Este absolut OK!
Ai intarziat la lucru?... E OK!!! Sigur s-au descurcat si fara tine cele cca 45 de minute. Deci poti sa nu auzi ceasul tipand din cand in cand la 7:00 a.m. Este absolut OK!
Te uiti la unii prieteni ai tai ca au o traictorie foarte bine definita in viata, iar tu esti flower power, carpe diem?!... E OK!!! Cine spune ca trebuie sa ai harta vietii facuta de cand faci primul pipi in pampers, sau obligatoriu daca ai 30?! Zo? Nu stii incotro sa o apuci? Este absolut OK!
Ce vreau sa spun astazi este ca poti sa iti iei singur presiunea de pe umeri si sa zambesti ca tembelul la soare, pentru ca pur si simplu simti ca ti-a ajus sa fii major, vaccinat, si responsabil.
Poti sa iti iei singur presiunea de pe umeri si sa incetezi sa te opui, si sa te lupti cu ce vine, caci, pana la urma, oricat te dai cu capul de pereti, fiecare lucru se intampla atunci cand tu esti gata pentru el si este timpul lui.
Ajunge cu autocritica pe care ti-ai facut-o o viata intreaga si sentimentul de autoinsuficienta pe care ti l-ai pus cap de tabel, pentru ca ti-au spus cand erai mic ca nu esti in stare de nimic si ca orice lucru in viata este conditionat de reusita permanenta, si nu te-au lasat sa fii copil si sa te bucuri de putza in nisip si de esecul astronomic de a nu fi nimerit cu lopatica in galeata ci exact pe langa, pentru ca nu esti atent!
Ajunge cu dependenta de nefericire, si cu tendinta mizerabila de a vedea in fiecare lucru, chipurile rau, o catastrofa pentru care trebuie sa fii imbufnat si spumegand 2 ore, zile sau saptamani, sau pentru care sa iti pocneasca o vena in cap!
Mi-am invatat unele lectii.. Multumesc celor din viata mea pentru ca m-au facut sa le vad. Si imi multumesc mie ca am avut urechi sa aud si ochi sa vad ca viata poate fi si altfel. Optimismul incurabil, bolnav ar spune unii cunoscuti, hilar sau incapatanat si obsedant ar spune altii, ma tine ca in fiecare dimineata sa ma trezesc cu pofta sa respir profund pana in esenta fiintei, sa zambesc pentru ca sunt in stare sa fac asta fara sa ma doara, si sa imi doresc, over and over again, sa continui sa fiu la fel de impacata cu mine, si de senina cand ma gandesc la cat de bine imi e si la cat de bine o sa imi fie intotdeauna.
Astrele pe cer fac spectacol! :) Il simt. Ma simt. Si dupa atata vreme de teama, e absolut senzational sa lasi totul sa ... curga de la sine.. Nu mai simti nevoia sa faci niciun efort. Pentru ca meriti sa iei totul lin, soft.. Nu ai crapat pana acum, nu crapi nici de aici inainte.. E greu sa controlezi tendinta de a te raporta numai la lucruri negative, sau de a genera actiuni ce induc nefericirea... Dar cand gusti din reteta propriei tale linisti, iti spui: este absolut OK!!!

Da dragii mei, este OK sa nu fii perfect! Este OK sa nu fii pe placul tuturor! Este OK sa faci fix ce iti doresti, cand si cum doresti, fara sa iti fie teama sau sa te intrebi daca ei sunt de acord! Este OK sa ai parul fleoscit azi, sa nu stea camasa bat pe tine, sa iesi fara anticearcan pe ochi sau rimel pe gene, sa ii zici de dulce la dobitocul care tocmai ti-a taiat drumul, sau la seful care ti-a frecat icrele azi, sau sa urli putin la sor-ta/frac-to care are chef sa iti tina predici!!
I am who I am, I do what I do, ma placi asa cum sunt sau nu, este absolut OK! Ma vrei in viata ta? Wow, e absolut superb! Nu vrei, ce pot face??? Habar nu ai ce pierzi, but who cares, is OK!!
Si sincer? I will let the sun go down on me... imi face bine la ten. Is OK!!

Yours,
Me

Cerul... si Baza 90 Aviatie

2011-07-24T01:58:00.006+03:00

Baza 90 Aviatie: Ziua Portilor Deschise
La 7:00 a.m. eram in picioare azi. La 8:00 ma urcam in masina la Laura, prietena cu state vechi, si la 8:15 eram in parcarea Bazei 91 Aviatie. Soarele ne batea cu incredere pe umeri. Mona , mi querida amiga, si lumea ne asteptau in parcare. "Aterizasera" putin mai devreme. Calcam cu bocancii praful in drum spre poarta de acces. Ochelari de soare, sacul in spate, sticla de apa, buletinul, si apoi microbuzul pana la pista...

Pe dreapta, mese cu umbrelute.. Apa, sucuri si cafea...Sweet mother of God! Cafeaua aviatiei!.. Pe stanga?... Ele... "Pasarile cu fuselaje" ale cerului... Ambulanta aeriana Medevac, Hercule pentru transporturi (are o cala in care poti sa joci fotbal), avioane cu tehnologie pentru cartografiere si fotografiere, Antonoave... Nu le stiu numele la toate, sa imi fie cu iertare, mi-as dori sa imi petrec insa restul vietii in mijlocul lor... Avioanele, fie de lupta, fie cargo, fie... de orice or fi... Iti dau un sentiment de invincibilitate... Pe care toti ar trebui sa il traim macar o data in viata. Un sentiment de putere, siguranta, curaj, determinare, ambitie... Si sclipirea ochilor, tensiunea crescanda, pulsul accelerand... Adrenalina, endorfine... Zambesti tamp in timp ce stai in carlinga, sau defilezi prin cala, te sprijini de coada elicopterului, sau stai sub motoarele imense de propulasare, langa rotile trenului de aterizare, sau agatat de vreunul din manerele nenumarate pe care le gasesti in avioanele de transport si nu numai...

Astazi am cunoscut un medic din aviatie, un comandor cu state vechi, multi ingineri de zbor si piloti. Erau acolo sa iti povesteasca despre meseria lor. Si Dumnezeule mare, cand incepeau, se scurgea prin fiecare por si vena pasiune. Absoluta pasiune. Avionul sau elicopterul, ala era pentru ei totul. Dar totul. Ii faceau sa para larger than life... Acolo, pe pista, unde Mona cunoastea pe toata lumea datorita faptului ca a crescut pe pista si a muncit printre ei, pareau toti o mare familie. Ca tehnicieni, ca piloti, ca fotograful de la Cer Senin, ca medic sau comandor, toti, dar toti, pulsau... Simteai prin venele tale energia si mandria si respectul din ei. Vorbeau aceeasi limba. Traiau acelasi tremur cand atingeau manerul si scara sa se urce in avion. Nu numai utilitare, dar si aeronave de lupta, nu numai mari si puternice, ci si mici si iuti ca MIG-urile pe care insa nu am avut sansa sa le vedem, hangarul, pilotii si uniformele si ochelarii lor de soare, comandorul ... soarele si apa bauta cu o sete incredibila in timp ce stateam sub aripa unui Hercule la umbra si ma minunam de imensitatea lui...Toti si toate acestea m-au facut sa uit pentru 2 ore cine sunt, ce probleme am sau nu, ce mai conteaza sau nu, daca mai am ceva de pierdut sau nu... Am trait viata altcuiva. Altcuiva care eram o eu lipita de scari, trape, sisteme de prindere, scaunul din carlinga avionului de cartografiere, sau din cea a AN-ului. Respiram prin toti porii (desi nu ma ridicasem de la sol) libertatea cerului...

Le ascultam povestile.. Radeau, se intristau. Au avut succes in misiuni in Afganistan. Au pierdut prieteni in prabusiri. S-au batut cu fricile si bucuriile lor. Au pus mana prima oara pe mansa atunci si acolo... Au invatat cele un milion de butoane si ceasuri si sisteme de pilotaj, si spuneau "A! Sunt usoare! Le tin minte pe toate oricum. E ca mersul pe bicicleta!" Si zambeau cu caldura. Vorbea despre sufletul lui pilotul acela. Am trait cu ei scrasnit din dinti, zambete de aterizare, tensiune de decolare spre lumi deschise, periculoase sau pline de aventura. Imi crestea iarasi adrenalina in corp. "Mi-am ratat cariera. Sau intr-o alta viata am fost parte din vreun escadron de lupta, sau cargo, cine stie?!" imi spunea inima. Si batea. Dar batea.. Ce simt cand sunt pe langa, in, sub, sau prin avioane, este ceva ce poate sa explice doar cei care, fara sa aibe habar de ce, iubesc aeronavele.
Un pic mai incolo, pleca spre pista pragatindu-se de decolare un avion civil, Tarom, cine stie spre unde? Am inchis ochii si am ascultat motoarele care maraiau nervoase, incinse de caldura care urca si urca.. "Merge pe pista... se pregateste.. pornit propulsoarele... s-a ridicat.."
As putea sa traiesc intr-o baza de aviatie printre ele o viata intreaga... Recunosc, o vad ca pe un sistem de protectie. Am senzatia ca acolo, printre ele, pe cer, nu ma poate atinge nimic. Si jur, in aer, oricat as avea de tandari sufletul, sus acolo se reintregeste. Sus acolo nu ma poate atinge nimic.. Si sunt la atatica distanta sa ating infinitul...
Va multumesc tuturor pe care i-am intalnit azi, chiar si strainului care mi-a dat castile pentru comunicatii din carlinga, noi-noute ca sa ma pozez cu ele, pentru cele cateva ore de invincibilitate, infinit, absolut, putere, si fara de teama care le-am trait... Spre norocul meu mi-am gasit instrumentele pentru echilibrarea neuro-psihica personala: aeronavele. Pe pista, si langa ele, sunt acasa...
Duc cu mine o copilarie traita vara de vara ori pe dealurile din vecinatate, ori in port, langa uniforme albe si un unchi capitan de nave cargo maritime. Marina si aviatia. Surori. Aer si Apa. Iar eu sunt pe Pamant. Si stiu ca prin ele, ma simt completa cand ma uit spre Univers.
Tot respectul, toata admiratia pentru meseria pilotilor, a inginerilor de aeronave, a celor de telecomunicatii... Jos palaria pentru familia care sunteti. Pentru spirit. Pentru unicitate. Pentru ce ati ales sa traiti..

Yours,
Me

Intre ratiune si simtire...

2011-07-21T16:54:00.008+03:00

Razboi civil. Da. Un razboi civil se declanseaza atunci cand cele doua, ratiunea si simtirea, intra in conflict. Puternic. Si sunt sigura ca niciunul nu ati scapat din mijlocul furiei dezlantuite a celor doua.

In viata fiecaruia exista momente cand putem alege, depinde de noi, sa facem un lucru din ratiuni pragmatice, cerebrale, sau cum mai vreti voi, sau din non-ratiuni, adica din suflet. Si sunt sigura ca nu o data ati avut de a face cu aceasta situatie.

Totusi. Ce faci cand rationalul iti urla in creieri si iti spune ca esti pe campii, ca ai facut un milion de lucruri contrare principiilor tale existentiale, cand spune ca nu ai stiut sa iti impui niste limite si ca acum te chinui tocmai datorita acestei lipse de determinare, demnitate, curaj poate? Ce faci cand iti trage doua peste ochi cu sange rece si iti deseneaza pe hartie ca la prosti ce greseli ai facut si cum persisti in ele? Ce faci cand iti arata ca toate semnele sunt despre evident si tu refuzi sa intelegi evidentul?.... Taci.

Pentru ca sufletul isi gaseste un milion de resurse sa ierte, sa asculte, sa inteleaga, sa renunte. Pentru ca el stie ce inseamna sa incerci pana la ultima suflare, sa dai sanse pana la ultima picatura de suportabilitate, pentru ca el stie sa gaseasca forta sa suporte durerea si crisparea lacrimilor pe obraz cand pici in disperarea derizoriului personal... Desi stie ca trebuie sa te sustina sa pici pana cat de jos poti, ca apoi sa te ajute sa infloresti. Pentru ca are intelegere... si pentru ca te lasa sa... Taci.

Cand nu stii ce sa faci, cand vezi cross-road-ul si nu stii incotro sa o apuci..cred ca nu-i graba. Vine un timp pentru fiecare vreme si vei stii intotdeauna ce sa alegi. Si va fi cea mai buna alegere pentru tine in acel moment. Va veni timpul cand nu va trebui sa faci niciun efort sa iti indrepti pasii spre o directie sau alta, atunci cand vei avea destula intelegere pentru tine insuti si pentru sovaiala ta.

Pana atunci insa, taci. Taci pentru ca razboiul care se poarta in tine iti da de inteles ca treci la un alt nivel al evolutiei tale ca om. Caci uneori, sau de cele mai multe ori, prin durere si chin ne desavarsim.

Si vine ratiunea si spune: "Atunci de ce ne mai nastem cu dreptul inamovabil la viata, libertate si fericire?". Tot ea va deveni sarcastica si iti va spune ca whatever the sens might be, oricum e de toata jena ca momentele de bucurie si impacare in viata ti le numeri pe degete.

Vine sufletul apoi si face pledoaria sa finala. Te lasa sa intelegi ca oricat te-ai impotrivi la tot, nu faci decat sa iti chinui si mai mult segmentul asta de existenta. Nu faci decat sa iti calci in picioare singur unica ta sansa la seninatate..liniste.. regasire.. multumire de sine.

A plouat si tunat si fulgerat azi noapte... De obicei, la asemenea vreme, adorm bustean. Aseara insa nu am putut. La nivel constient si subconstient... razboiul dintre ratiune si simtire a capatat proportii gigantice.. Si continua.. Pentru ca abia a inceput sa creasca..

La sfarsitul lui stiu ca voi deveni si mai puternica. Si mai inteleapta. Si mai calda. Si mai iubitoare. Si mai frumoasa ca om. Sper sa fiu cu indeajuns de multe resurse sa sustin terenul minat care pulseaza prin inima si venele mele fara sa produc explozia fiintei mele, si ruperea ei in milioane de bucati... pe care sa nu le mai pot reatasa, asa, ca pe un puzzle...

Yours,
Me

Dupa 4 ani.. nu mai e..

2011-07-19T21:58:00.001+03:00

M-a facut imens de fericita. Dar imens de fericita, chiar daca si numai pentru 4 ani. A primit insa pentru toata fericirea pe care a imprastiat-o fara pic de limita in stanga si in dreapta, o boala mizerabila, suferinta si durere.
Cainele meu, Ciuci, alintat si iubit si dorit atat de mult, a murit ieri noapte in niste chinuri groaznice. Chinuri care l-au tinut mai bine de 5 zile, si nu am putut face nimic.
Sper si imi doresc sa ii fi adus si eu bucurie macar pe jumatate din cata mi-a adus el. Primii doi ani din viata lui a crescut langa mine. Apoi la bunica, la tara, la curte, printre flori si capsuni, iubit si alintat nevoie mare de o strada intreaga.

Stia sa imi recunoasca masina dintr-o mie. Stia cand suna telefonul mamei daca eram eu. Il lingea cand imi auzea vocea. Si chitaia de fericire. Stia cand intram in curte ca nu poate fi altcineva decat mami lui. Stia sa imi sara in brate cu atata dezinvoltura si naturalete, si stia sa imi arate cat ma iubeste doar prin gesturi, privire si pupaturile pe ochi si nas pe care mi le tragea.
Nu am facut niciun efort ca sa ma iubesca. O facea by default si nu il interesa nimic. Nu m-am chinuit sa ii atrag atentia, si nici sa ma fac ascultata. Stia din voce cand si ce sa faca. Pentru grija minimala: mancare, vaccinuri, apa, rasfatele, pentru o curte mare in care sa alerge nevoie mare, mi-a dat in schimb de un milion de ori mai mult. Mult mai mult.
A fost singura fiinta de pe lumea asta care m-a luat fix asa cum m-a gasit intr-o iarna, si s-a lipit de picioarele mele si statea coada dupa mine. Si nu a mai plecat de atunci. Si nu mi-a cerut sa ma schimb. Si chiar daca eram obosita venea langa mine, si imi pupa mainile si imi aducea boaca sau mingia sa ne jucam. Si nu se supara pe mine daca nu reuseam mai mult de cateva aruncari, fie de oboseala, fie de treaba ce aveam prin casa. El statea umbra dupa mine si ne jucam cu aspiratorul si cu matura, si cu mingiutele cu clopotei.
Ma trezea delicat la 6 dimineata ca sa mergem afara, dar atat de frumos se catara pe mine si ma amusina. Ii auzeam labutele pe parchet si zambeam in somn.
Nu m-a muscat niciodata. Nu m-a marait niciodata. Doar mi-a dat cu varf si indesat dragoste si recunoastere, si liniste, si siguranta. Nu m-ar fi tradat veci, nu mi-ar fi facut rau veci constient. M-ar fi iubit la fel in orice moment in care ar fi respirat.
Singurul lucru negativ in relatia cu el.. faptul ca nu a fost nemuritor.
Pentru ca in rest, mi-as fi dorit sa traiesc asemenea bucurie si siguranta si veselie si in relatiile cu oamenii. Mi-as fi dorit ca relatiile dintre noi, marii si tarii homo sapiens, sa fie la fel line, si lipsite de efort, la fel de naturale si capricioase, ca ma bufneste rasul cand imi aduc aminte cat de incapatanat era cand nu vroia sa faca ceva..
Au fost 4 ani frumosi. 4 ani pentru care ii multumesc ca a fost in viata mea. Si imi cer iertare daca nu am putut face mai mult, sau daca am fost mai temperamentala uneori. M-a iertat. Si m-a iubit oricum.
Care aveti animalute langa voi, iubiti-le si dati-le tot. Cat vor trai vor face tot ce la sta in stare sa va faca fericiti.
Pupa mama pe Tzitzi. Iubeste mama pe Zanul ei. Oriunde ar fi.

Yours,
Me

Audi A5 ...Thoughts .... become... things...

2011-07-14T18:11:00.004+03:00

...sexy things...

... even sexier...

Yours,

Me: Godess!

2011-07-12T23:44:00.001+03:00

Citesc cu drag blogul Simonei Catrina.
Astazi mi-a atras atentia antetul acestui blog. Sub numele ei scris frumos, apare urmatorul citat:

"Nu suntem muritori, e clar. Dar suntem niste zei prosti, niste nemuritori care ne-am uitat destinul. (Constantin Noica)"
Nu stiu care este destinul meu, dar sigur vad drumul ce se intinde in fata. Fix pana la bordura. Dar il vad clar. Vine un moment cand ratiunea mea de zeu, spune sentimentelor mele de zeu: "Rabdare"...
Sunt nascuta, dupa cum spuneam, sub semnul lui Amon-Ra, first known as Amun-Re. Chiar si numele meu contine numele lui... Si iata ce spune despre el Enciclopedia Britanica:
"Egyptian deity revered as king of the gods. Amon may have originally been one of the eight deities of the Hermapolite creation myth. His cult spread to Thebes, where he became patron of the pharaohs by Mentuhotep I's reign (2008 – 1957 BCE) and was identified with the sun god Re. Represented as a human, a ram, or both, Amon-Re was worshiped with the goddess Mut and the youthful god Khons.Akhenaton directed his reforms against the cult of Amon, but with little success, and Amon's status was restored in the 14th – 13th century BCE. In the New Kingdom, Amon came to be seen as one of a triad with Ptah and Re, and in the 11th – 10th century BCE as a universal god who intervened in affairs of state by speaking through oracles."

Ce inseamna numele lui? Eciclopedia Iudaismului ne spune:

"A word meaning "truly", "let it happen,"or "so be it," used to endorse a hope or wish but more especially to confirm a blessing, curse, or prayer which one has heard."
Sometimes ma gandesc... din cate forte vazute si nevazute s-a nascut forta mea? Pentru ca uneori, va jur, nu stiu cum reusesc sa trec peste niste momente in viata care pe altii i-ar fi dus direct de rapa.
Si uneori ma mai gadesc ca dorintele mele mereu iau contur, si se materializeaza. Asta pentru ca anagrama numelui meu poate fi tradusa prin "asa sa fie"?!
De asta am iubit intotdeauna "So say we all" din Battlestar Galactica....
Because I believe in magic....So be it...

Yours,
Me

Si cu ce ramanem pana la urma?!!

2011-07-09T23:39:00.007+03:00

Am iesit pe balcon sa iau aer.. E zapuseala si afara. Ma uit la luminitele de alarme de la masini. Pomii sunt inalti, bogati in frunze, dar nu adie nicio briza.. Mi-as fi dorit sa fiu pe malul... unei ape: mare, ocean, who cares? Apa sa fie.. Imi atrag atentia alte luminite pe cer. A mai decolat un avion. Habar nu am unde se duce.. Ia! Uite inca unul.. asta se pregateste de aterizare... Iubesc si urasc in acelasi timp "pasarile" astea cu fuselaje...

Imi iau sticla de apa rece si iau vreo zece inghitituri.. A fost canicula. Trebuie sa ma hidratez. Sete. Ganduri... Se intampla atatea.. Mi-am sunat o buna prietena inainte sa intru in casa. Plangea. Apoi am inceput sa imi simt familia. Nu era in ordine. Le ascult povestile. Incerc sa le dau ce pot ca sa se simta mai bine. Pana la urma, orice mizerie de problema are cel putin o solutie. Doar curaj sa ai sa decizi care e cea mai buna, si sa o rezolvi. De astea se numesc "probleme". Ca sa ne antreneze creativitatea creierului in gasirea de variante optime...(ce limbaj am, se vede ca am invatat prea mult pentru sesiune!).

Stau cu coatele rezemate de marginea ferestrei de la balcon si ascult sunetele noptii. Greierii... Masinile.. Avioanele.. Vecinul de la parter.. Sunetul strazii.. Si a inceput sa bata putin si vantul.

O viata traim, si pana la urma cu ce ne alegem? Dupa ce alergam pe tot parcursul ei?

Unii dupa averi, altii dupa faima, altii dupa iubiri, altii dupa... cai verzi pe pereti, everyone! Si din pacate unii nu au habar pana la sfarsitul ei care le era menirea..

Oare ce conteaza pana la urma? Da, vreau sa conduc masina aia misto alba la care visez, si vreau penthouse in Copacabana, na, aveti si poza langa!! Vreau si eu 185 Mils euro in contul din Elvetia si sa zdrangan din taste pe plaja aiurea, schimband trei randuri de bronz.... Toate astea ma vor feri insa de incercarile vietii?? Oare cei care le au, ca mostenite, ca furate, ca muncite, ca.... etc, oare sunt fericiti? Aiurea! Si stai si te gandesti: oare ce ne aduce de fapt fericirea? Oare ne trebuie atat de multe lucruri (orice nu tine de noi insine) ca sa ne trezim impacati si linistiti dimineata, sa zambim langa iubita/iubitul noastra/nostru? Oare asta ne face mai frumosi in suflet? Asta ne da mai multa incredere ca daca am pierde tot ce am presupus mai sus ca am avea, am fi capabili sa o luam oricand de la capat daca nu ne-am avea pe noi insine?? Oare asta ne-ar da sanatatea? Oare asta ar putea inlocui singuratatea, pe care unii care au totul, o traiesc cumplit de intens?

Oare ce conteaza pana la urma? Stiti povestea cu pescarul? Pentru cei care nu o stiu, iaca unde o gasiti http://www.povesticutalc.ro/povesti-Pescarul.html .

Da, dupa ce am citit-o, m-am intrebat, luand in calcul toate formele de avutii pe care le-am putea avea, oare asta ma face fericita? Cunosc familie cu milioane de euro si cu copii fucked-up. Familie care se uita trista in jur si isi dau seama ca toti banii din lume nu le va da implinirea si linistea pe care o cauta.. Ma uit la altii care sunt ingropati in bani. Easy life, dar dupa noptile pe la hoteluri de lux la mare, si betii interminabile, cand se trezesc dimineata oare cu ce au ramas ei dupa asta? Daca le-ai luat totul si ii lasi in fundul gol pe strada, cine sunt ei de fapt? Ce sunt ei de fapt?

Cand murim.. Cu ce ne ducem dincolo? Probabil cu o lectie invatata.. Sau nu. Probabil cu sansa unei noi vieti. Sau nu. Oricare ar fi finalitatea, nimic nu se pierde, totul se transforma, se spune.

Inca nu am ajuns sa imi dau un raspuns la intrebarea "La ce servesc toate masinile, casele, conturile in banca daca eu nu sunt fericita?" Sunt nascuta sub zodia Regelui Soare "AmonRa".. nu voi alege niciodata calea usoara... Imi place prea mult sofisticarea lucrurilor... Si imi place gustul reusitei cand le scot la capat pe toate.. Chit ca uneori imi mananca ficatii. Dar este o senzatie extraordinara sa ai lumea la picioare pentru ca stii ca, oricand, oricum, fearless, you can make it!..... Si deci s-ar putea ca toate cele de mai sus sa nu imi aduca fericirea niciodata.. Ci cu totul altele sa fie marcile de importanta in viata mea. Si valorile mele sa fie oricum, numai banale nu.

Nu am de oferit in stanga si in dreapta, la oamenii pe care ii iubesc, atata bunastare. Dar slava Universului, ma descurc sa ii ajut pe altii din ceea ce am. Si sa traiesc si eu. Binisor spun. Si ma simt impacata. Si fericita. Nu sunt milioanara, nu sunt vedeta, nu sunt proprietara de echipe de fotbal, si nici nu posed vreo 3 cartiere rezidentiale... Si deci, atunci, de ce as avea prieteni? De ce ar sta langa mine? De ce as fi buna de iubit? Ce oare le-as aduce bun?.....

Let me know... what use do I have for you? Ce iti aduc eu tie prin existenta mea? Si o data ce ai raspuns la aceste intrebari, probabil ca ai sa vezi clar ca cristalul si o parte din valorile dupa care iti alegi oamenii pe langa tine, asta daca nu le stii deja... Probabil asa o sa afii daca esti bucuros/bucuroasa ca ma cunosti, si cat de important este pentru tine sa fiu parte din viata ta.

Si daca iti face bine existenta mea, atunci pot dormi linistita pe perna: sunt dorita. Si iti fac bine.

Yours,

Minunea din noi..

2011-07-06T21:59:00.004+03:00

Toti, dar toti, fara exceptie, trecem in viata prin momente uimitor de variate. Din agonie in extaz, si inapoi, din varf de piramida in mlastina fiintei, din haos in coerenta, din ...din tot in orice si invers.
Fiecare isi cauta propria sursa de sustinere, consolare, motivare, resuscitare, re-inventare. Toti, la un moment dat, cautam reteta ideala pentru fericire, pentru succes, pentru... orice visam. Well, vestea este ca nu exista o reteta universal valabila! Exista insa ceva ce avem toti in noi: pe noi insine, si cate o oglinda pierduta, sau foarte bine amplasata prin casa.
Avem nevoie de vise. Avem nevoie de sperante noi pentru zorii care bat la usa, iaca de cateva minute bune.. Avem nevoie de o mica scanteie de energie.. Avem nevoie sa o gasim in noi, caci ea exista, ascunsa bine uneori, insa ea exista. Ma gandesc ca de fapt efortul cel mai mare consta in drumul pe care il parcurgi pana cand gasesti Lumina din tine. Si tine minte ca poate tu insusti esti capatul tunelului. Avem nevoie de provocari, de adrenalina, avem nevoie sa ne simtim vii, importanti, iubiti, apreciati, incurajati, mangaiati.. Hey, after all, we are only humans! Deci este absolut normal sa avem aceste nevoi.
Dar inainte de toate, avem nevoie de noi insine. Avem nevoie de Lumina, Energia, Esenta, Spiritul, spuneti-i cum vreti, din noi. Cand simti ca s-a deschis Pamantul si ca e gata sa te inghita, cand simti ca s-a deschis Cerul si e gata sa te ia, cand simti ca totul este un hau, opreste-te! Opreste-te si intoarce-te de unde ai venit: un mugur de spirit puternic, intact, pur, care are tot ce are nevoie ca sa existe. Uitam, deseori, cat de mult suntem. Uitam, arar, sa nu ne criticam si sa nu ne lasam dusi de mersul vietii fara directie si sens. Uitam sa spunem: "Hei, m-am vazut in oglinda. M-am vazut! Si sunt uimitor!"
Uitasem ca sunt uimitoare... Uitasem ca am prieteni fantastici. Uitasem ca sunt iubita de un om senzational. Uitasem cat de norocoasa sunt pentru parinti, si surori. Uitasem ca am primit de la toti la un loc atat de multa energie buna si atat de multa putere ca sa ma pot vedea. Goala goluta in oglinda de pe perete. Uitasem ca in orice mizerie umana, orice traire groteasca, orice chin pe care il traiesti sta ascuns stropul de intelepciune care te face sa stralucesti daca ai invatat lectia in care iti spuneau: "Deschide ochii spre tine insuti... Deschide ochii la ce ai!" Asta face diferenta intre tine si miliardele de oameni de pe planeta asta. Asta te face inconfundabil. Asta iti da steaua in frunte. Asta te face one of a kind.
Astazi am deschis ochii din nou. Am zambit din nou. Pentru ce am eu nu sunt multi fericiti pe lumea asta sa inteleaga ca au. Pentru ca distantele si timpul sunt relative, pentru ca cine ma sustine, in afara de Sufletul meu, mi-a dovedit ca este cu mine in fiecare secunda, chiar daca nu ii simt respiratia.
Astazi sunt recunoscatoare pentru ce am. Recunoscatoare pentru ce am ajuns ca om. Recunoscatoare si bucuroasa pentru cine iubesc. Recunoscatoare pentru prietenii mei si pentru cea care mi-a dat viata. Recunoscatoare ca nu m-am pierdut in derizoriu, in mediocru, in negativism, in luptele cu monstrii mei. Recunoscatoare ca am intampinat si zorii zilei de azi. Recunoscatoare ca am mancat un pahar de Nirvana cu rom :) Atat de recunoscatore pentru minunea si magia din mine..
Sa ai proiecte noi... Sa simti adrenalina pompand, asta este senzational! Sa ai incredere ca poti face orice, si nu iti fie teama sa o declari, asta este uimitor.. Sa descoperi ca ai resurse, ca te-a inzestrat Universul cu veleitati extraordinare si ca trebuie doar sa inveti, cu curaj, sa le folosesti, asta este minunea ta! Dar da, sa ai CURAJ sa TE FOLOSESTI pe tine, sa ai INCREDERE ca nu vei ajunge niciodata un fiasco pentru ca pana acum, daca te uiti bine, viata ti-a aratat ca ai reusit, este victoria ta.. Si daca iti dai voie sa iti testezi limitele, inseamna ca tu chiar crezi in magie.. Si asta este cheia vietii noastre scurte.
Daca vezi primii 200 de metrii din milionul de kilometrii pe care il ai de parcurs in viata, inseamna ca te-ai vazut, da, te-ai vazut in oglinda si ai inteles ca ai tot ce iti trebuie sa reusesti. Si ai inteles ca poate unele experiente in viata ti-au fost date tocmai ca sa vezi acest lucru.
Astazi ma uit la minunea din mine.. Si CRED.

Yours,
Me

Pentru curaj .. si pentru onoare...

2011-07-03T22:25:00.002+03:00

Te uiti in spate.. Vezi un trecut. Taci. Esti usor amutit uneori. Speriat alte ori. In soc uneori. Zambesti alte ori. Ai trait atat de multe ca nici tu nu mai stii cum le-ai putut duce. Zambete, lacrimi, urlete, tipete, imbratisari, inghionteli, susoteli si jughineli.. Multe... Toate..

Urci. Trepte. In fiecare zi a vietii tale. Uneori te opresti sa te odihnesti. Alte ori ca sa intelegi de ce le urci, si uneori ca sa intelegi in ce directie trebuie sa urci. Dar sa nu cobori niciuna, asta este curaj.
Fiecare zi care trece te surprinde. Te surpinde prin neasteptat, prin plenitudine, prin magie, prin drama. Ai zile in care iti doresti sa nu se mai termine lumina de pe cer, pt ca esti fericit. Multumit. Ai reusit atatea in acele ore. Si ai zile cand astepti cu disperare sa coboare cortina noptii. Caci te-au stors de putere acele ore. Caci te-a incercat viata pana la ultima picatura de anduranta, pana la ultima limita acceptata de tine. Dar pentru ca a doua zi te ridici din nou in picioare si esti gata sa deschizi ochii si sa infrunti zorii, asta e curaj.
Deci esti puternic si poti duce zilele asa cum vin. Mergi mai departe. Apar evenimente neasteptate. Sentimente si trairi neprevazute. Unele te uimesc, altele te dor, unele iti deschid aripile spre zborul vietii tale, altele simti ca iti taie si ultimul elan. Experientele pe care le traiesti, le duci cu tine peste zile, saptamani, luni. Dar ai invatat din ele. Te-au facut cine esti acum. Si daca esti mandru de ce ai construit, inseamna ca ai avut curaj.

Cand te uiti spre cer, si tot ce reusesti sa faci este sa lasi capul pe spate si sa razi cu toata pofta si puterea plamanilor, inseamna ca ai curaj. Cand te uiti in urma si vezi ca pe unde ai trecut ai lasat o parte din tine, inseamna ca ai avut curaj.
Cand te uiti insa si vezi ca nu te-au ingenunchiat furtunile, ca nu ai distrus oameni si vieti, ca ai dat din tine tot ce a fost mai bun, ca ai reusit sa vezi, sa te vezi, sa o vezi, sa ii vezi pe oameni, insemnand ca ti-a pasat si ai vazut in sufletele lor, atunci inseamna ca ti-ai dus viata cu onoare.
Cand nu iti e rusine de ce lasi in urma, cand stai drept in fata mortii si surazi, cand primesti zambete, incurajari, imbratisari si un sarut imens de cald de la cea, sau cel care iti sta si iti va sta alaturi o viata, no matter what, inseamna ca ai facut totul cu onoare.
Cand in cele din urma pamantul te va acoperi, si copii tai, copii copiilor tai, prietenii din copilarie sau cei mai noi, cel sau cea care ti-a stat alaturi o viata - daca mai sunt, desi simt ca li se rupe sufletul, zambind insa pt ca se simt mandrii si norocosi ca te-au avut in calatoria lor, inseamna ca ai facut totul cu curaj si onoare...

Pentru cei care cred iremediabil in minuni..

Yours,
Me

Omenirea si dramele ei...

2011-07-02T13:53:00.004+03:00

E soare afara. Cald, frumos. Adie vantul. Merg pe alee cu sacosele in mana si nu ma pot uita decat in jos.. Desi as putea privi oamenii in ochi, asa cum fac de obicei. Personalitatea mea imi permitea asta..
Astazi merg agale spre bloc si nu pot decat sa constat ca am in cap un aeroport. Cu panouri de plecari si sosiri. Un aeroport de ganduri si sentimente. Si simt cum ridic privirea, si caut.. Caut ceea ce oamenii pierd ultima data: speranta. O caut pt ca am nevoie sa ma ia in brate azi.
O caut de cand am intors spatele ultimului panou de plecari din aeroport. Atunci o cautam inconstient. Azi, de la 3 dimineata, o caut constient. De la 3 dimineata cand m-am trezit, terorizata de un vis, si mi-am rugat subconstientul sa ma lase sa dorm. Eram epuizata. Si acum, dupa 12 ore de somn, tot obosita sunt si nu inteleg nimic.
E senzatia de abandon total. Nu mai pot sa lupt, nu stiu nici daca mai e necesar. Merg cu fiecare raza de soare care apare dimineata pe cer. "Si maine este o zi", imi spun. Si atat.

Oamenii isi traiesc fiecare dramele lor. Este o lume de drame. Si comedii seci. Un bagaj universal tradus in bagaj individual, si parca o omenire intreaga lupta pt izbavire. Fiecare, dar fiecare cu drama lui. Astazi nu vad sensul la toate astea.
Din agonie in extraz, si invers, ai senzatia ca stai pe scena vietii tale. Si ca rolurile pe care le joci sunt dintre cele mai variate. Nu poti spune ca esti doar trist, doar vesel, doar cerebral, sau doar emotional. Nu. Pt ca esti pe rand fiecare din ele si mult mai mult de atat.
Este adevarat ce se spune ca "The enemy of "good" is "better". Este loc pt tot si orice. Sunt bucuroasa ca am cunoscut ce inseamna varful iubirii, si ce inseamna iadul ei. Este bine sa simti. Este bine sa stii ce inseamna sa te pierzi cu totul in euforie, si cat de jos esti in stare sa ajungi pt ca iubesti. Este bine sa ajungi sa cunosti lucruri despre tine. Eu nu m-am crezut vreodata in stare de asa ceva. Si totusi, am fost.
Inexplicabil, inca nu pot da drumul. Cu toate rationamentele pe tapet si cu toata cerebralitatea de care pot da dovada. Nu pot da drumul. Si nu o sa pot niciodata. Sunt legaturi care exista pe viata. Si oricat vrei sa le rupi, ceva de dincolo de tine iti spune ca nu mai are sens sa incerci. Pt ca nu vei reusi. Incerci sa le rupi ca sa nu mai simti durere, gol, dor, pierzania propiei tale persoane, iti e frica sa intri pe pilot automat si sa nu mai simti apoi nimic.
Nu stiu care este aurita cale de mijloc. Probabil ca exista. Insa omenirea isi duce dramele ei. Si comediile seci. Pe scena vietii lor. Oriunde aceasta ar fi.

Yours,
Me

There is no tomorrow...

2011-06-28T15:24:00.003+03:00

Nu ai garantii pt nimic. Stai ca idiotul blocat cu ochii in cer sau in santul de pe marginea drumului, realizand ca esti ca un retard in comportament, si nu stii incotro sa o iei. Nu am garantie nici macar ca iese ciorna asta de post asa cum trebuie, ca tot am pierdut tot ce am scris mai devreme... Nu avem garantii pt nimic.

Si o iei de la capat in fiecare zi, cu creierul paralizat, ca nu intelegi incotro te duci, de ce, cand, si pt ce. In ce ordine vreti voi intrebarile. Realizezi ca este un moment in care esti blank. Si nici nu faci vreo miscare, caci atat esti de blank incat nici creierul tau nu mai reactioneaza. Simti ca s-au blocat sinapsele, nu mai scurt-circuiteaza nimic. Si nici inima nu mai bate, ti se pare doar.

Te uiti in stanga si in dreapta si nu intelegi nici de ce merg masinile pe dreapta, bate soarele, respiri, sau te dai cu rolele. Nici mancatul nu ti se mai pare util cand totul este... de fapt nu este cu sens. Nu stii daca sa o apuci la stanga, dreapta, sau sa mai stai inca putin pe loc. Inca putin. Da-ti timp. Da-ti timp sa te golesti ca apoi sa te umplii. Si nu mai e mult pana cand o sa scrie "GOL" acolo.

Si totusi esti inca blocat. Esti dezorientat, impietrit, esti incapabil sa vezi macar primii 2 metri din restul de milioane de kilometrii pe care ii ai de facut, inca, in viata asta. Este chin. Un chin care candva, cumva, se va termina. Si vei putea din nou sa apesi "PLAY" si sa o iei de la capat cu circul.

Vrei, iti doresti cu disperare sa poti sa faci o miscare bazata pe ceva concret: o idee, un sentiment, un gand, ceva concret de care esti absolut sigur si pe care ti-l asumi. Nu este nimic garantat. Dar macar instinctul functioneaza pana in ultima secunda. Instinctul de supravietuire. Desi te gandesti ca daca totul nu se termina mai repede, faci tu o dracie si ai tu grija sa se termine. Dar nici atat curaj nu ai. Nici sa pleci de nebun in lume nu iti vine sa pleci. Desi uneori pare cea mai buna solutie.

Totul este un haos. Insa stii ce? Atata farama de curaj iti doresti ca totusi sa deschizi ochii si sa vezi ca mai exista ceva. Ceva fantastic: exista ACUM.

Nu vad acei 2 metri, nu vad luminite la capat de tunel, insa inca mai vad visele. Si inca mai simt linistea. Inexplicabila, din paralizia mea. Este o liniste venita in valuri, de mai multe ori, si tot vine. Nu stiu de ce. Incearca sa imi spuna ceva, dar nu mai fac efortul sa pricep. Las totul sa curga.

There is no tomorrow. There is only today. Si ce imi mai ramane atunci??? JUST IRRATIONALY BELIEVE IN MAGIC..

Yours,
Me

Keep walking...

2011-06-23T19:00:00.006+03:00

Zi infernala... Cald de pici din picioare cum iesi din casa. Alergatura: Finante, banci, Sanatate, mizerii.. Din astea cotidiene. Fara de care viata ar fi de o mie de ori mai usoara. Citesc mailuri, dau telefoane, conduc sute de kilometrii. Gandesc, ma razgandesc, ma infurii, amutesc, si uite asa aterizez fix in magazin, il iau pe batranul Johnnie la pachet si o Nirvana ca sa imi priasca..

Maine dimineata o iau de la capat cu alta zi. Cu Johnnie pe aproape lucrurile par usoare. Deloc serioase. Extraordinar de simple! "Pick your label, and start walking" :)
Eclipsele au venit gramada peste noi. De la o zi la alta ai senzatia ca traiesti viata altcuiva, sau ca te-ai transpus intr-o alta lume. Se chimba lucrurile uimitor de dramatic si repede!

De peste 200 de ani ma uit la un succes care nu conteneste sa .... mearga! Johnnie Walker. O poveste de pasiune, suflet, ambitie, inteligenta, traditie, si ... poate o picatura de noroc si viziune. "200 years latter and Johnnie Walker's still walking. And he's not showing any signs of stopping." O mantra care continua sa aiba efect si atatia ani dupa creatia ei. Un semn. Am invatat sa fiu atenta la semne. Nu stiam de ce il am in minte pe the young John de atata vreme. Acum stiu... :) Stiu ca spune asa:

Accentul scotian, tupeul caracteristic, atitudinea de "Mate, do you know who I am?!" si un clip promo de exceptie, te fac sa iti aduci aminte ca viata ta incepe in fiecare zi, din nou, si din nou. Nimic nu este intamplator.

Ma chinui de o saptamana sa ajung sa imi cumpar o sticla de Johnnie. "Nu. Azi nu. Nu am bani pt asta. Lasa. Data viitoare".. Well, screw next time!!! Poate maine nu mai traiesc, ma calca masina sau cade avionul peste mine!!! Hahaha!!! Asta e tare, anyway. Long road, in VIP seat, window place, next to the engine, and Bali, here I come!
Revenind. Ma uit imprejur: multi oameni cu probleme multe. Multi sunt praf, emotional, psihic, fizic. Unii cauta resuscitarea in ei insisi, prin diverse instrumente, altii asteapta sa pice de sus. Guys, I have news for you: Is not coming!!!

Zi dupa zi, mergi mai departe. Sa cazi, sa te ingropi, sa te dezgropi, si sa urci. Clopotul lui Gaus o fi el bun in analize, dar e bun si in viata de zi cu zi. Trebuie sa fii tandari ca sa vezi din nou cum sa construiesti din ramasitele din tine, dupa ce trece trenul si te prinde pe sine la 360 Km la ora.

Aduce viata de toate: probleme cu barbatul, copii - cine are, servici, cu tine insuti, etc. Si totusi, ai viata care iti pulseaza prin fiecare vena si celula. Nu exista alta varianta decat sa respiri profund, faci ce faci sa te reculegi, si mergi inainte. Puterea aceasta trebuie sa o gasim in noi. Indiferent ca astazi s-a daramat Universul. Ia-l pe Johnnie de mana, sau un prieten, sau pur si simplu fa ce vrei, dar pune stop joc pt o secunda. Si respira.

Astazi s-a aprins o lumanare pt mine si el. Cu ganduri bune. Cu energie pozitiva. Singura lumanare care a facut lumina si a spus Universului: "Aduna-i impreuna". Someday, one day, se va intampla. Dar a fost aceasta lumanare. M-a busit plansul. Era prietena mea care, desi simte si stie ca zilele mele curg doar, si ca asist uneori inerta la ce se intampla, ea a aprins o lumanare. Ea imi doreste, ea crede. Azi a crezut si pt mine. E sublim. Nu stiu ce imi aduc zorii zilei.. Primele raze de soare... Drumul de la ora 7 din nou spre Finante... Nu stiu... Dar stiu ca o raza de soare vine din nou.. Si din nou.. In fiecare zi.

Adunam zile si nopti, si momente, si secunde, si cum vreti voi sa delimitati timpul. Si uneori intelegem in ce directie mergem, alte ori suntem intr-o ceata profunda. Si de cele mai multe ori mergem cu valul. Uneori e bine sa intelegem unde ne ducem, alte ori e benefic sa nu avem habar. O sa ne dam noi seama la un moment dat. Dar atata timp cat avem habar ce vrem, suntem salvati de nebuloasa.

Vreau liniste si impacare cu mine. Acceptarea la ce e. Si indrazneala de a visa din nou. In alb.. :)

Yours,
Me

Loving you..

2011-06-19T12:53:00.001+03:00

Always yours,

Born from a BoomBox..

2011-06-18T21:29:00.005+03:00

Totul porneste de la un vis. De la un film. De la de la o seara petrecuta pe terasa unei case din centrul MetropolisB cu laptopul in brate. De la un grafitti de pe usa unui metrou. De la niste pustani dansand in parc. De la o poveste din copilarie. De la niste Ducati parcate pe aleea de promenada din Centrul Vechi...

Press Play.... and read:

Din multe alte surse vin energiile care te poarta pe un drum pe care pornesti, intr-o dupa-amiaza de iunie, spre lumea larga. Pe jos. Cu avionul. Sau cu mainile pe taste. Exista atatea moduri de a porni la drum.

Sunt perioade in viata cand te descoperi. Si ramai perplex ca nu ai stiut vreodata ca si asta zace in tine. Sunt momente de tacere. De furie. De ras nebun fara sa stii de ce. De clipit nedumerit din gene. De liniste. Sau de tumult.

Daca nu vei invata ca nu stii nimic si ca maine poate fi o surpriza permanenta, atunci iti meriti soarta. Neprevazutul ne inconjoara de pretutindeni. Nu stii cum vine peste tine. Ce faci tu cand el soseste, asta face diferenta.

In momentele de tumult si framantare ies la iveala atatea lucruri care credeai ca nu au importanta, sau care nici nu stiai ca exista. Si daca si te opresti o clipa sa le observi, si daca le mai si intelegi, este posibil ca aceste momente sa iti influenteze radical viata.

Adulmeca tot ce te inconjoara. Adulmeca oamenii. Situatiile. Diminetile. Inima ta cand bate, venele cand pulseaza. Adulmeca ce spune instinctul pt ca nu minte. Si daca ai avut deja revelatia urmatorilor pasi ce ii ai de facut, urmeaza-i fara nici cea mai mica indoiala. Inseamna ca ei trebuiau sa vina. Sa iti urmez visul, asta da folks, este curaj. Sa iti urmezi experientele ce vin, asta da folks, este curaj.

Am infruntat intrebarile :"Dar daca nu reusesc?", "Dar daca nu am talent?", "Dar daca nu am noroc?". Dar daca DA la toate?! Daca le am pe toate? Nu ar fi pacat sa ratez posibilitatea, aceea de 1 la milion, sute de mii, la mie sau la suta ca sa reusesc?

Yours,
Me

Stillness...

2011-06-09T15:25:00.000+03:00

Furtuna.. ploaie..liniste. Frunze imprastiate pe strazi... rauri de ape se intind pana la primul canal.. Greutatea Universului pe umeri.. Moarte clinica. Uimire. Blocaje. Incapacitate de reactie.

Vara. Umbre. Soare. Praf.. Motor incins.. Seara... 30 de grade. Degeaba orice. Oboseala. Inert. Respiratie grea. Parca nu intra aerul oricat tragi in plamani.

Privesti fix in gol.. Numeri fiecare respiratie chinuita.. Asculti cum tipa copii in fata blocului. Cauti. Nici tu nu stii ce. Te opresti. Nu stii de ce. Plutesti, si atat caci nu mai ai forta de nimic altceva. Nici sa gandesti. Macar e liniste acolo..

Te simti. Partial. Rapus de orice. Vrei sa dormi. Corpul tau raspunde greu.
Vrei sa stii..

Yours unknown and barely bearable,
Me

Wow! Realitatea!

2011-06-07T20:40:00.004+03:00

Traim intr-o lume perfect a noastra. Tot ce vedem in ea, e creat de noi si mintea noastra. Perceptia face diferenta. De aceea avem senzatia ca suntem extraordinari, iar altii ne vad patetici, jalnici, idioti, looseri etc. Sau invers: avem senzatia ca suntem inodori, incolori, insipizi si ne e frica sa ridicam ochii din betoane, si noi suntem de fapt niste forte atat de curate si frumoase adunate la un loc, iar ochiul micii lumi de langa noi nu ajunge pana acolo, pt ca pur si simplu nu are antrenament.

Perceptia este cea care da tonul la tot. Ochii mintii stiu sa minta frumos. Neocortexul stie sa minta frumos. Cei care aveti un pic de cultura generala ati aflat, probabil, pana la ora asta, ca prima formatiune cerebrala a fost creierul limbic.

Ideea e ca, intr-o lume antrenata intr-un razboi continuu cu sine si restul, intr-o concurenta deja devenita bolnava pentru locul celuilalt sau mai sus ca al lui, nu stiu daca mai avem habar in cine ne transformam pana cand ZDRANG!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! Se produce o catastrofa: un incident negativ puternic, problema grava de sanatate etc, posibilitatea de a-l pierde pe cel pe care il iubesti daca nu te trezesti din somnul asta, chiar piederea parintelui, copilului, consoartei....lucruri ce ne fac sa ne aducem aminte ca suntem doar o adunatura de oase si carne si sange perisabile, care nu au pic de valoare si sunt la fel de perene ca multe plante ce ne inconjoara blocul. La fel de sensibile si lipsite de forta daca nu au in spate gardianul cel mai puternic la fiintei: SUFLETUL.

Te uiti la ce ne raportam ca sa ne categorisim ca oameni de succes sau cu reusite maxime, si te crucesti. Am o problema reala cu scara de valori atat de dezechilibrata si schimbata din societatea in care traim.

Cand totul se raporteaza la cu cine vorbesti, in ce masina te plimbi, ce camasa ai pe tine, ce parfum porti, ce zice vecina, si cum se uita individul ala care traverseaza strada, iar tu! Esti gol pe dinauntru. Si nu ai nici macar indeajunsa inteligenta sa vezi acest lucru. Se zice ca cel mai mare succes al omului este sa isi dea seama cat de limitat si indobitocit este. Si ca abia de acolo in sus are loc evolutia.

Cel mai bine este ca totusi, o parte din noi se trezesc din somnul vesnic si au curajul sa isi dea seama ca exista EI inainte de carcasa ambulanta pe care o dirijeaza cu ajutorul creierului. Doar de ar stii lumea ce sa faca ei cu acest creier.... Dar asta e o alta poveste.

Sunt mandra, bucuroasa, zdruncinata cand vad apropiatii ca se descopera. Ca isi recunosc pierderile dealungul vremii. Pierderile de sine. Si cand ajung sa isi piarda mintile ca sa isi vina in simtiri, atunci vad cu adevarat primul pas pe care il fac spre binele lor suprem. Oare de ce credeti ca ne ducem de pe lumea asta doar cu experienta si cu lectiile pe care le-am invatat? Pentru ca restul nu conteaza. Thoughts become things. Si cand ai invatat asta, atunci poti sa te canalizezi pe observarea, adunarea, regasirea, purificarea sufletului tau.

Ma uit la mine. Daca nu e sufletul impacat, pot sa am la picioare o lume intreaga. Degeaba. Daca dragostea mea, adica tot ce am mai pur si simplu si frumos in mine nu este impartasita. Degeaba. Daca nu am dat din ce in ce mai mult din bucuria, intelepciunea, dragostea, linistea, zambetele pe care le am catre cei pe care ii iubesc, si nu numai. Degeaba. Nu sunt linistita. Dar de cand am invatat ca EL-SUFLETUL este cel care imi da putere sa merg, adica eu insami si puterea mea de a ma fi regasit in toata splendoarea mea, atunci, dupa epuizarea iminenta si imediat urmatoare descoperirii de sine, urmeaza increderea cu care te dai jos din pat dimineata pt ca vezi clar primii 200 de m din restul de 1.000.000 de km pe care ii mai ai de parcurs pana la sfarsitul vietii tale de muritor.

Cand incetezi sa te mai lupti cu demonii fricii. Cand incetezi sa mai fugi de tine. Cand te abandonezi Universului doar pt ca asta e maximul de durere pe care il poti trai cand vezi ca esti gol, well, atunci este umitor sa te descoperi pe TINE!!! Este umitor cand descoperi ca AI PUTEREA sa deschizi ochii si sa te privesti in interior, dezbracat de preconceptii, dogme si auto-limitari, frici si iti dai seama cat de frumos esti :) Pt ca ti-a s-a dat un Dumnezeu, care te-a facut dupa chipul si asemanarea Lui. Nu poti fi decat PERFECT! Nu poti avea decat o baza PERFECTA de evolutie!

Este umitor cat de clar SIMTI, intelegi, percepi, vezi dincolo de granitele conditionarilor si auto-conditionarilor dupa ce renunti la lupta. Este ceva ce nu iti poate lua nimeni..... Niciodata. :)

Is purely you and your UNCONQUERABLE SOUL. Doar de ati stii asta :) Doar de ati stii...

Always yours,
Me

Dincolo de logica

2011-05-31T19:05:00.000+03:00

As fi zis, ani in urma, ca in afara de ratiune nimic nu exista.
Apoi am auzit-o pe mama spunand: "Dragostea are ratiuni, pe care ratiunea nu le are".
Am crescut.
Am trait pierderi. Am tanjit dupa iubiri. Am invatat sa ma descurc in viata. Am invatat sa ma invat pe mine.

Ajung aici. Azi. La 30 de ani. Si dintr-o data, ratiunea dispare. Citesc dincolo de cuvinte, vad dincolo de ochi, inteleg dincolo de imagini si gesturi. Am ajuns intr-o liniste.... O oaza de liniste. Nu sunt speriata, nici nu mi-am pierdut mintile, pur si simplu exist acolo. Si vad de acolo, cu niste ochi ce am impresia ca nu imi apartin uneori, vad ce se intampla in jurul meu. Sunt usor detasata. Lucrurile si intamplarile au capatat alte valente. Pot intelege si accepta mai mult decat am crezut vreodata ca pot fi capabila. Si simt. Uneori mai mult decat este cazul, dar Universule Mare, simt!

Nu pot explica ce sta in spatele la tot ceea ce percep de jur imprejur. Cred ca nici nu vreau. Stiu doar ca am ajuns in punctul in care, avandu-ma pe mine, pot sa ma dau si altora. Nu vad aceasta pornire a mea de a da din tot ce am mai bun, ca un sacrificiu. Pt ca prin ceea ce dau, ma umplu si mai mult de bucurie, intelegere, forta, luciditate.

Gandurile devin instrumente. Imi dau seama ca zicala "Ai grija ce iti doresti ca s-ar putea sa se intample", well, este perfect valabila. Nu imi e teama sa imi doresc, si nici ca nu voi gasi ce imi doresc. Tac. Si in tacere pot sa ascult. Totul. Orice. Asa invat. Despre mine, si despre lume.

Sunt atenta la semne. Sunt constienta.. Si iubesc.

Yours,
Me

Revelatie

2011-05-24T19:21:00.000+03:00

Cand omul mai citeste, se mai destupa la mine. Sau mai abandoneaza Ego-ul si vede mai departe de propria definire prin "Eu", "Mie", "Al meu".

C'ching! Faceam referire la omul pe care il iubesc prin "Al Meu". Si am avut o revelatie. Omul acesta nu este o posesie. Omul acesta nici nu trebuie sa il atribui sinelui meu, in ultima instanta doar sinelui sau.

Noi, oamenii, pana nu legam sub o forma sau alta pe cineva sau ceva de noi, pana nu "masteram" pe cineva sau ceva, nu ne atribuim valoare, nu ne recunoastem ca forte. Deci totul se reduce la putere si vanitate.

Nu este "Al Meu"! Cel mai frumos este insa faptul ca exista in mine. Ca energiile lui se intalnesc cu ale mele, de la un anumit nivel in sus - ma refer ca perceptie din partea celor din jur, dar la nivel de baza in propria mea perceptie.

Ca este in Sudan, in India, Antartica sau la 2 cm langa mine, tot parte din mine e. Nu l-am pierdut niciodata. Si, oh you, the great Source, traiam cu frica sa nu il pierd vreodata. Well, nu am cum. Pentru ca e parte din mine. Pt ca a trait in vecinatatea si zona mea de manifestare de cand l-am perceput pentru prima oara acum 18 ani. Si nu am stiut sa ma bucur. Doar am plans mult. Pana cand am inceput sa zambesc. Conditionari stupinde in spate, dar asta este o alta pledoarie in defavoare Eu-lui.

Nu am cum sa pierd mediul in care traiesc, si de care Eul meu "stralucit" simte nevoia sa apartina. Nu trebuie sa definesc apartenenta prin recunoasterea indivizilor. Apartin oricum. Ca imi place sau nu.

Deodata a aparut linistea. E cu mine. Si eu cu el. As vrea doar sa constientizeze acest lucru asa cum eu l-am constientizat.

Ma leg aiurea de definitii, de lucruri, de fapte, las gandurile sa imi anihileze somnul, viata, sa imi stranga inima in gheara fricii, neincrederii, suspiciunii, sau altor "daruri ale Pandorei". Se pare ca Eul nu suporta cata liniste si fluiditate si logica si frumusete are totul de jur imprejur. "Un gand pozitiv are o frecventa de 10.000 de ori mai mare decat unul negativ". Am innebuni daca ne-am controla fiecare gand. Insa daca iti setezi sistemul de functionare pe filozofia "gandul e unealta mea, nu eu sunt unealta lui", atunci cred ca vei putea exersa somnul odihnitor, capul pe spate si rasul cu pofta catre cer, caci, nu, totul este atat de ... perfect!

Nu primim nici mai mult, nici mai putin decat gandim. Sau nu gandim.

Yours, (or not)
Me (or not)

Infinity..

2011-05-22T21:44:00.001+03:00

Ma uit la foaia mea dictando virtuala, si ma intreb: "Daca ma apuc de scris, oare nu repet ceea ce cred si gandesc, over and over again?" Ok. So what?! Repetitia e mama invataturii.

Ascult VibeFm. Pfuoai! De cand nu am mai facut-o!? Am ascultat si in masina, si mi-am dat seama de ce nu am ascultat pana acum: cam scapa talpa pe acceleratie :) Tz... Anyways.

Full week ahead. Servici, scoala, personale de facut. Etc. But... ascult la avione, la Armin Van Buren, imi e foame, sunt absolut Zen. Senina. M-am vazut cu doi prieteni. Frumosi oameni. Un cuplu care ma imbata de bucurie cand vad atata armonie, si lipsa de vanitate, orgolii, si alte diverse "caracteristici" omenesti care, de obicei, ruineaza. La ei totul este la nivel de predare. S-au predat relatiei asteia cu totul, si traiesc in intelegere, deschidere, lipsa de rusine, putere de recunoastere, ochi deschisi.. Ani diferenta intre ei? Multi. Multi tare. Potrivire intre ei? Maxima. Sunt atat de multumiti ca se au, atat de deschisi si intelepti in ciuda diferentei de generatii. Gasesti tanarul si inteleptul in fiecare dintre ei. Au si ei, ca noi toti, bune si rele. Dar mai au ce nu avem noi toti: o deschidere imensa spre autocunoastere, spre informatie, spre recunoastere, spre schimb de experienta, spre a oferi din frumosul lor, cumul de cunostinte, experiente, trairi, simplitate, sinceritate. Oameni complecsi, insa cu un nivel ridicat de educatie si principialitate.

Wow. Au trecut 3 ore repede. Foarte repede. Daca m-as uita din afara, discutia noastra a fost cam asa: umbrele, masute, frappe, ploaie, zambete, tango, ahaaaa! - exclamatii de recunoastere a unor mentalitati si opinii comune. Un cuplu senin, fericit, si o domnisoara linistita si zambitoare imbatandu-se cu imaginea si cuvintele lor frumoase, stand la o sueta.

Am intalnit si reintalnit oameni frumosi saptamana asta. Desi agitata, a fost frumoasa. Mai ales weekendul. Dupa 13 ore de somn, vezi lumea altfel. Simti energiile bune gravitand pe langa tine. Simti mintea odihnita si ca te lasa in pace. Simti pe de-a dreptul.

Discutand cu ei, mi-am reamintit ce mai trebuie sa fac cu mine ca sa mai diminuez din demonii subconstientului. Vedeti? Nimic nu este degeaba. Am primit un sms de la o buna prietena. Tocmai acum. Cand scriam asta. Ma intreba daca, acum ca ii vine sa urle, "sa urle pt ce Dumnezeu i-a luat, sau sa se bucure pt ce i-a dat". I-am spus: "Doar urla. Vezi tu apoi de ce. Nimic nu este degeaba."

Bottom line: ma bucur de oameni frumosi. De experiente frumoase. De liniste. De pasarele care imi canta dimineata in creieri. De un acum in care singura lipsa este Al Meu. Probabil insa ca totul este exact cum trebuie sa fie. Si de aceea pot spune ca inchei o saptamana completa. Senina. Mai buna ca om. Mai linistita. Impacata. Mai inteleapta, sper eu, cu inca vreo 2 secunde in plus fata de altii.

Tot ce ai nevoie ca hrana pt tine, de orice forma ar fi ea, atragi spre tine. Universul are resurse inepuizabile, exista infinitate. Nu exista limite. Asa spune si matematica. Nici de viteza. De nimic. Is just you against the world. Or just you. Uimitor cand te gandesti cat de des spunem ca "nu se poate". Well. Totul este posibil. Deschiderea mintii, a sufletului, a tot ceea ce esti, catre orice vine si exista in Univers, insasi prin actul acesta de predare totala, atragi vibratiile si energiile pozitive necesare tie.

Ma uit la reclama de mai jos. Dorna. Ideea ca doar cativa oameni misca natura.... Este senzatioanala!!! Asa e. Oamenii pot misca orice. Putini stiu ca au resursele. Putini stiu ca pot. Si si mai putini stiu cum pot.

Pentru prieteni, pentru intelepciune, pentru seninatate, pentru castigarea luptei cu tine insuti...

Yours,
Me

Our own history

2011-05-14T22:15:00.002+03:00

Imi e frig.. e seara. Desi a fost frumos azi, in casele astea legate la reteaua de termoficare e frig.. Anyways.

Ma gandeam. Toti venim cu o poveste din spate. Ajungem la adolescenta si maturitate ducand o intreaga istorie in spate. Istoria copilariei noastre. Istoria care ne-a facut ce suntem in momentul in care citim aceste randuri.

Lucruri bune, lucruri rele, lucruri triste, lucruri fericite, greselile sau succesul parintilor, bunicilor, fratilor, etc, toate le purtam cu noi mai mult sau mai putin traduse, mai multe sau mai putin intelese de noi. Cu intreaga noastra mostenire genetica facem in viata pas dupa pas.

Unii reusim sa ne desprindem de frici si temeri, altii nu. Unii reusim sa ne temperam furia, altii nu. Unii recanalizam energiile negative in sens pozitiv, altii nu. Unii devenim bogati in conturi si bunuri, dar saraci in suflete, altii nu. Dar toti, fara absolut nicio exceptie, mai devreme sau mai tarziu, intindem mana dupa ajutor, atunci cand nu mai intelegem nimic din noi. De obicei, mai intai facem greseala, sau observam o redundanta a unor fapte, alegeri, trairi etc. Si pt prima oara ne intrebam. Apoi ne chinuim sa aflam raspunsul. Ne facem creierii praf si abia atunci tipam dupa ajutor.

Unii venim din familii fericite (mai mult sau mai putin aparent), unii venim din familii disfunctionale. Unora dintre noi nu le-a lipsit nimic. Altii ne-am promis sa nu ducem vreodata lipsa de ceva. Asa cum imi amintesc ca mi-am promis si eu. Si am crezut in promisiunea mea fata de mine atat de tare ca, daca ma uit in acest moment in viata mea, dar in exact aceasta clipa, constat ca nu imi lipseste nimic. Si zambesc. Sunt multumita. Dar sunt unii dintre noi care traiesc un gol mare in suflet, si sunt in drumul lor spre a invata cum sa nu se mai simta si vada atat de goi. Sunt altii care zambesc linistiti si multumiti cu viata lor, multumind (sau nu) Universului pt ceea ce au.

Sunt istorii intregi care vin dupa noi. Un conglomerat de energii ale noastre si ale predecesorilor nostri.
Invatam, o parte din noi, sa le gestionam. Altii nu vor invata niciodata, si isi vor lua viata de la capat pana cand vor invata intr-un final.

Puterea prezentului, oameni buni. Atentia la sine. La suflet. La simtiri. Inima va spune daca faceti sau nu bine ceea ce faceti. Pt ca o cunosteti bine. Bate intr-un fel de fiecare data. Sufletul vostru sta linistit sau se agita cand faceti alegerea gresita. Bottom line, nu sunteti singuri. Sunteti cu voi insiva. Si daca exista un barometru ideal pt a va calibra actiunile, masura impulsurile, simti sentimentele, acela e propria persoana.

In ciuda sechelelor pe care le purtam (sa arunce primul cu piatra cel fara de pacat... daca exista vreunul fara sechele) victoria cea mai mare este cea cu noi insine. Marea noastra majoritate purtam o lupta severa cu noi .. Cu demonii nostri si ai lor, cu neintelegerile noastre si ale lor. Dar cand ajungem sa ne ascultam sufletul, cand ne dorim si in acelasi timp traim linistea, impacarea, prosperitatea, reusita.. ele se intampla.

Am incetat de ceva vreme luptele cu mine. M-am iertat, m-am acceptat, m-am dezlegat de frici, mi-am luat fiecare secunda, rand pe rand, in piept.. si am invatat ca pot lasa controlul deoparte, si ca ma pot abandona in bratele la Al Meu, in bratele vietii.... Chiar daca este posibil sa fi fost deja ranita inainte. Si sa am tendinta sa ma protejez si sa nu ma las stransa in brate, am invatat ca iertarea, increderea, dar deasupra la toate dragostea pt un om te fac pe tine de mii de ori mai frumos si curajos, senin si linistit. Atunci cand dai celui de langa tine, si te lasi total abandonat in bratele lui, atunci cand dai vietii, si te lasi complet abandonat in bratele ei, tu traiesti cea mai dulce liniste si impacare.

Cu tot cu copilariile noastre, cu tot cu relatii bune sau dezastruoase cu tatii sau mamele noastre, cu tot cu bunicii nostri si bunicii lor, suntem nascuti pe Pamantul asta, din energia Universului acesta, pt o a doua sansa.

Haideti sa o luam... Viata trece cat ai clipi din ochi cu privirea spre Soare..

Yours,
Me

I love "Thunder-Birds"!

2011-04-30T20:54:00.000+03:00

Le numesc "Thunder-Birds" pur si simplu pt ca zboara, si cand pornesc motoarele zici ca se desface cerul in doua, sau noua.. Nu conteaza. Sunt ale mele!! Sunt avioanele, decolarile si aterizarile lor care ma fac sa imi aduc aminte cat de infinit e vazduhul si cat de infinit de fericita e si va fi viata mea.

Ele imi aduc aminte sa fiu recunoscatoare, ele imi dau senzatia de maxim curaj (ele si Al Meu), ele imi fac inima sa pompeze adrenalina, si zambetul plin de satisfactie si liniste sa imi rasara in coltul gurii.

Astazi am insotit 6 avioane. 3 la decolare, 3 la aterizare. Le-am ascultat si urmarit fiecare miscare. Am imbratisat sunetul motoarelor la pregatirea de decolare. Parca intr-o secunda izbucnea cel mai puternic concert de sunete. Il simteam pana in stomac. Era un val de fluturi acolo. Ca atunci cand il sarut pe Al Meu :) Aceeasi senzatie de infinit, de abudenta, de implinire, de libertate..

Am prieteni care sunt pasionati de Lapua Magnum, altii de C5-uri (avioane militare, nu citroen-uri!!), altii de zbor cu motodeltaplane, si as putea continua lista. Imi sunt apropiati de suflet pt ca iubim toti, dar sub forme diferit manifestate, adrenalina. Probabil de aceea sunt atat de indragostita de Al Meu in fiecare zi: are aceeasi meteahna ca mine.

Fiecare isi ia puterea din cate ceva. Eu am nevoie de adrenalina data de zbor. Imi doresc sa iau lectii de pilotaj si de tir. Poate intr-o zi o sa pun mana si pe o Magnum, de ce nu?

Acolo, in cer, nu mai exista probleme. Acolo, in cer, nu esti decat tu si infinitul. Acolo, ascultand sunetul motorului cand decoleaza avionul, nu esti decat tu si inima ta care pompeaza sange ca nebuna. Te simti usor ca fulgul pt ca nu te mai simti ca si cum porti pe umeri toate greutatile lumii. De fiecare data cand zbor, am senzatia binecunoscuta de invincibilitate. De putere. De victorie. Nu stiu asupra la ce, dar asta e senzatia.

Imi iau forta din emotiile pozitive pe care le traiesc. Inseamna ca sunt pe drumul cel bun, de fiecare data cand le simt in cum imi bate inima. Atunci e senin, drum clar, vant lejer, soare si zbor lin. Atunci simt fiecare pas facut spre viata sigur, netremurat, increzator, uneori sfidator pt ca imi place sa sfidez cotidianul, normalul, limitatul. Mereu mi-a placut sa vad departe, mult mai departe. Sa vad cu ochii mintii si ai sufletului.

Azi m-am reincarcat. Azi Al Meu si 6 avioane mi-au repus in functiune curajul si increderea. I'm only human... Mai cad si eu. Dar am un noroc nebun caci este cineva langa mine sa ma ridice cand am senzatia ca nu ma pot opri din picajul liber. Si pt asta ii sunt recunoscatoare la Al Meu si la fetele mele. Si sunt fericita!

Gasiti-va propria energie si adrenalina, sub orice forma ar fi ele. Asta inseama "being alive"!

Yours,
Me

I always hope and love.. And always Belive!

2011-04-21T16:09:00.003+03:00

Imi suna un refren in urechi: "I'm going through changes".. Sunt niste schimbari de bun augur pt mine. Ma redescopar. Nu ma credeam in stare sa fac unele lucruri. Credeam ca o sa imi crape pamantul de sub picioare si ca o sa pic intr-un hau.. Dar niciun pamant nu s-a crapat. Pt ca eu cred in mine si in ce mi-am dorit si doresc pt viata asta.

Nu renunt nici in ruptul capului. Desi teroarea, socul, puternicul soc al zguduirii muntilor pe care stateam cu atata incredere, toate cuprinse de frica, durere, wow ce panica cumplita am trait!!...dar.. m-am oprit dintr-o data. De acolo de jos, de pe podea, unde zaceam lipita, fara pic de vlaga, ca electrocutata... Acolo am avut revelatia vietii mele. Puterea, aia la care probabil niciunul dintre voi nu visati, puterea aia care va salveaza in ultima nano-secunda de la gestul necugetat al sistarii respiratiei, ei, puterea aia exista!!

Am avut o descarcare instantanee de adrenalina. Mi-am simtit si mainile si picioarele tremurand incontrolabil, falcile inclestate, ochii cascati la maxim, respiratia sacadata, urlet de stupoare blocat in gat, pt ca nu intelegeam!! In loc de durere, si panica, si negura peste lumina ochilor, a venit linistea.. O liniste a omului sigur pe destinul lui. Un om care crede cu tarie, incapatanare, si orbeste in el si in ce poate face. In infinitul de posibilitati dintre care poate alege pt a exista. A venit apoi o intelepciune. O rabdare. Un calm. Un zambet. "Ma incearca Universul daca ii merit puterea ce mi-o poate da"...mi-am spus..

In a screwed up world, in ciuda oricaror ratiuni, nu voi renunta in ruptul capului la doua lucruri: speranta si sufletul meu pereche. Am nevoie de ambele ca sa exist, ca sa am motivatie sa ma trezesc si sa traiesc in fiecare zi acest meci al dracului, omniprezenta lupta ce ne facem noi sa credem ca e lupta, si competitia cu mine insami. Am nevoie de acel intangibil, beyond the impossible, beyond what we see, beyond the understandable.... Si am nevoie si de acel tangibil.. de ochii lui zambind, de inima lui batand ritmic, linistit, fara burnout-uri, fara sincope, de el linistit.

E lumina in suflet. Incredere oarba. Putere sa sustin pe oricine vreau si iubesc. Pt ca in ciuda oricarei logici, I know. Totul este spre bine. Spre foarte bine.

Omul traverseaza etape in viata. E nevoie sa incerce disperarea, rusinea, frica, durerea, confuzia, ca apoi sa inteleaga ce are nevoie ca sa existe. Din pacate, asa este rasa asta. Pana nu se aproape ingroapa in propria debusolare, si alergatura fara trasabilitate, alergatura departe de sine, de probleme, nu intelege ca trebuie sa se opreasca. Sa nu mai fenteze propria viata. Doar sa se opreasca. Dar cu totul. Sa stea pamantul atunci, si timpul sa stea si el, si nicio vorba si zgomot sa nu mai ajunga la el. Pur si simplu doar pt a se auzi cum respira. Cum clipeste. Cum circula gandurile.. Dar ca spectator. Ca sa inteleaga. Sa se inteleaga. Sa se infrunte. Sa se mangaie si consoleze. Sa se accepte. Si sa se iubeasca pt sufletul care este, fara podoaba falsa a hainelor, masinilor, conturilor din banca.. Sa se iubeasca pt ce e. Pt ca pe lumea cealalta nu plecam cu Mercedesul. Si nici cu corpul asta. Ci doar cu ce am trait aici, si am dat aici.

Am putere sa mut munti, si sa creez imperii. Am putere sa fac multe. Uitasem doar sa cred in ce pot face. Uitasem sa doresc si sa sper. Nu uitasem insa sa iubesc.

Dare to live yourselves.. Este infricosator, greu, infiorator de greu... dar atat de eliberator ...
Because there is always light in the end....

Yours,
Me

This is the day the Earth stood still...

2011-04-19T23:12:00.001+03:00

....Inspira.. respira.. inspira.. respira... Si inca o data: inspira... respira. Cand ati simtit ultima oara o sageata cu gheata ce v-a spart sufletul ala intangibil in bucati, si ati vazut asta in slow motion.. si ati spus: "Freez!"?.. Si ati inghetat?

Am inghetat..

This is the day the Earth stood still...

Iar eu abia mai respir. Insa sunt senina. Impacata. Is me the one.. I still breath...

Yours,
Me

Raspundem, la LEAPSA!

2011-04-17T08:19:00.001+03:00

Trebuia sa o fac acum vreo 2 saptamani... Dar mai bine mai tarziu, decat niciodata... So, here we go:

1. Când ai inceput sa scrii online?

In noiembrie 2009 daca imi aduc bine aminte.. Ma simteam in cautarea unei schimbari, imi doream o noutate, credeam ca am unele chestii de suflet intelepte de impartit (nu ma consider intelepata, dar sunt pe drumul ei.. Mi-o doresc).. Si imi place ceea ce pot spune cand tac... Intelegeti, nu?

2. Ce te motiveaza sa scrii pe blog?

Viata de zi cu zi. Plus de asta, se spune ca cea mai tare terapie de descarcare (cel putin in lumea nebuna in care ne arunca viata fara instructiuni de utilizare) este sa scrii pe hartie, sau pur si simplu sa scrii undeva ce ai nevoie sa lasi din tine...

3. Cum reactionezi la comentarii negative?

N-am avut parte de ele. :)

4. Care a fost ideea initială de la care ai pornit?

Ma mancau degetele pt ceva nou. Web 2.0. era the new shit, cum zice Fufi. Deci, "vreau si io, vreau si io!" :) cam asta a fost reactia. On line is the thing!

5. Ce fel de linkuri tii în blogroll?

Linkuri care eu esenta. Care sunt ale unor persoane cu creier, suflet si putere de a vedea dincolo de evident.

6. Cum te-a schimbat pe tine blogul?

M-a facut si mai curajoasa. Nu toti au puterea sa priveasca in ei insisi expusi lumii intregi.

7. Ce aşteptari ai in viitor de la blogul tau?

Sa ramana ceva de suflet, nu sa ajunga comercial.

8. Cat despre cititorii/vizitatorii acestui blog?

Prieteni, sau prieteni ai prietenilor. Cam asa se tin unii din ei la curent cu ce mai face "Eu" :)

Fufi, sper ca ti-am onorat leapsa. La cine fulgul meu sa o arunc, habar n-am. Dar, hei, care ma cititi si aveti blogguri, luati d-aci!

Yours,

Simt..

2011-04-15T16:22:00.001+03:00

Traiesc intens in ultimele saptamani.. Poate prea intens. Simt poate prea mult. Sau poate simt cat este normal pt un om, si pana acum habar nu am avut ca asta e normalitatea..

Traiesc dragostea.. Si imi pun un milion de intrebari in ceea ce o priveste, legat de cum o simt.. Acum sunt fluturi care mi se zbat in stomac, si acum e focul ce arde in obraji.. Acum este coplesirea sentimentului de implinire, de absolut, de "perfect".. Acum e liniste. Dar mai este si golul din stomac. Mai este si inmuiatul picioarelor si senzatia de prabusire in hau.. Sau voma ce o simti in gat cand iti e frica, sau cand nu stii ce se intampla.. Este inima care bate ca o nebuna gata sa iti taie respiratia, si ultima picatura de ratiune pe care o mai ai... Apoi e iar liniste.. Si zambesti. Si caldura pe buze.. Simti buzele lui...sau ale ei..

Traiesc frica...sincer, nu stiu de unde a venit. Uneori ma intreb daca e a mea, pt ca in intreaga mea viata nu mi-a fost teama, recunoscut, decat sa nu il dezamagesc pe tata. In rest, am avut un curaj frate cu inconstienta uneori.. Dar frica, nu. Insa am trait-o saptamanile acestea. Ma ajustez la ea, pt ca e ceva nou pt mine. O spun cu toata sinceritatea de care sunt capabila. Cand am simtit ca nu ii pot face fata altfel decat in picioare, m-am prabusit in asternuturi, m-am asezat in pozitia fetala, si am asteptat sa loveasca.. Mi-am acceptat rasuflatul greu, lipsa de oxigen, negrul din fata ochilor, incapacitatea sa aud, sau sa vad in acele momente, inghetul mintii, al sufletului.. Apoi am trait senzatia de aruncare a unei greutati imense ce imi apasa pe piept.. Si apoi am reusit sa inspir aer, si am simtit ca mi se oxigeneaza inima si creierul.. Am simtit linistea..

Traiesc atat de multe lucruri.... Cred ca toti, mai devreme sau mai tarziu, le traim. Dar nu stiam ca atat de puternic poti sa simti. Atat de puternic incat sa iti dai seama cat de vulnerabil esti in fata propriei tale constructii.. In fata la ce nu are forma, nici culoare, si nici nu poti atinge: sufletul tau.

Stiu. Cand nu sunt atasata de persoana, functionez in baza ratiunilor, experientei, educatiei. Cand sunt atasata, orice lege a fizicii, filozofiei, vietii, nu mai are logica si poate fi incalcata absolut. Se spune ca in dragoste si razboi totul este permis. Nu sunt chiar adepta cotropirii unei fiinte din ratiuni de dragoste sau ura, sau oricare ar fi. A renunta la cineva daca asa ii este mai bine, pana si asta este o dovada de dragoste. Nu stiu.... sunt multe, putem face polemica ore intregi..

Insa simt. Intens. Usor, usor va fi si fara teama. Simt si cum atunci cand imi pronunt numele, ma linistesc. Simt ca atunci cand ii pronunt numele, ma linistesc. Numele meu inseamna, adaptat, "sfat protector". Numele lui inseamna "fericit"...

Ambele sentimente, de intelepciune (care nu consider ca vine cu varsta) si fericire... ma linistesc. Probabil ca atunci cand intelegi ce se intampla, ai confortul ca macar stii pe ce pamant calci. Oarecum ai un procent de predictibilitate si siguranta ca macar stii ce trebuie sa faci.

Imi tot pronunt numele, si ma uit pe geam... Pronuntarea numelui este o foarte puternica ancora psihologica, asa am invatat pe la scolile care le urmez. Ai sentimentul ca tu, totusi, ai o definitie de la care porneste totul: numele tau. Te identifica din multime, iti aduce niste atribute in minte cand se face referire la tine, stii sa te identifici, pt ca te cunosti.

Te linisteste pt ca la nasterea ta, asa cum spuneam mai demult intr-un post, au venit atatea energii ale Universului, si pe langa altele, ti-au dat puterea sa fii tu. Azi Fufi mi-a spus: "Ia-o usor! Bucura-te de tine..." Asta am incercat. Sa ma uit la cateva motive pt care, incontestabil, ma pot bucura de mine.

As vrea sa spun ca ma bucur ca simt. Nu pot deocamdata. Sunt partinitoare. Ma bucuram cand simteam numai lucruri frumoase, si sentimente blande si calde cu mine. Cand este greu, refuz si nu imi mai place sa simt. Dar viata este facuta din melanjul asta intoxicant, ce iti da dependenta uneori. Dependenta, sau nevoia, de a stii, simti ca esti viu...

Yours,
Me

For my unconquerable soul...

2011-04-14T14:42:00.002+03:00

..Urc scarile.. Abia etajul 2. Mai am putin. Am creierul spalat. Nu gandesc. Reactionez din impuls. Creierul meu stie drumul spre casa. Intru. Arunc geanta. Las umerii sa cada. Ma uit in oglinda.. E horror ce vad.. Ma rasucesc spre cuier, imi atarn haina.

Imi e foame. Dar, gadesc eu, trebuie sa ma schimb, spal pe maini, si apoi abia sa imi fac ceva de mancare. Si o sa ma uit la serial pe laptop in timp ce mananc. Doar asa o sa pot sa continui ce am inceput din zori: sa nu gandesc.

Las hainele, imi iau my pj's, ma tarasc in bucatarie. Miroase bine salata verde, ceapa, ridichiile miros si ele bine. Incalzesc si mancarea. Ma asez in fata laptopului. Episodul 8, seria 3... Termin de mancat.. Spal vasele, in timp ce rasuflu greu. De fapt, e ca si cum incerc sa expir toata greutatea ce imi apasa umerii. Inca o data.. Expir... Ma sprijin de marginea chiuvetei, cu capul si mainile... Inca o data.. Inspir... Expir.. Nu vreau sa gandesc.

Ma intorc in camera, reiau episoadele ce tot curg.. E devreme, 9:23 pm... Imi este somn groaznic. Plec spre dormitor.. Pun telefonul la incarcat. Ma uita afara.. Asfaltul umed.. Ploua. Ma uit la telefon. Tace. Spun la Univers ca mi-as dori sa sune.. Imi pun capul pe perna. 2 ore ma chinui sa pun capat gandurilor ce-mi alearga prin cap ca trenul prin gari. Agitata.. Suna telefonul.. Imi sare inima in gat. Raspund. Emotii... panica.. durere.. dubii.. incredere... liniste. Expir.. S-a descarcat.. Nu am aer. Ma ridic si deschid fereastra. Ploua.. Se aude ploaia.. Nu sunt singura. Ploaia o sa aibe grija sa dorm.. Am capitulat... 1 minut de ascultat la picaturi... si am picat. Somn.

Suna ceva.. Christ, cat e ceasul?! Deja dimineata.. E liniste.. E mai usor totul astazi.. Astazi e mai usor. Astazi nu ma mai sufoc.. Zambesc. E bine. A trecut. Frica a trecut prin mine.. Si acum ma uit in spate. Am ramas doar eu... si my unconquerable soul...
Yours,
Me

Not thinking... not thinking. Nope. Not thinking!!

2011-04-13T13:38:00.000+03:00

O fi Marte care se tot intalneste cu Pluto, o fi vreo ploaie astrala, o fi ca nu e soare afara, sau o fi ca sunt obosita, nu stiu. Dar e.

Lucrurile se schimba. Eu sunt in proces de schimbare. Mediul meu extern este in schimbare. Ma oboseste agitatia asta. Mi-ar fi placut ca totul sa se opreasca. Macar o zi. Un blocaj care sa ne dea la toti o pauza. O pauza e la orice. Sau poate doar mie. O pauza. Sa nu gandesc. Sa nu mai gadesc la nimic, ci sa fiu doar constienta de mine.

Inima mea bate. Cam repede in ultima vreme. Nu e linistita. Si sunt constienta de ea. Sunt constienta cand imi aud respiratia noaptea, stand cu ochii in tavan. Imi simt palmele, parul, nasul... Imi simt agitatia. Nu imi doresc sa stiu si viteza sangelui prin corp. Cred ca as face poc doar la gandul. Se schimba multe. De la modul in care vremea se manifesta, la modul in care oamenii se manifesta.....

Nu am fost niciodata constienta de vanzoleala din jurul meu, doar de cea din mine. Cate ganduri zboara prin capetele noastre, cate reactii controlate exclusiv de creier avem, si ce ne mai usureaza asta viata, caci daca ai uita sa respiri??? Schimbarea cred ca ma sperie. Pt ca stiu ca vine. Si desi sustin sus si tare ca sunt adepta schimbarii, pt ca imi place diversitatea, chiar daca sunt constanta in unele sectoare ale vietii mele, asa cum e normal sa existe un echilibru, astazi ma uit imuna la schimbarile ce vor urma . Nu simt nimic. Poate pt ca nu stiu ce trebuie sa simt. Sau poate ca nu am inca toate informatiile privind schimbarea astfel incat sa imi pot permite o reactie.

Sunt "inghetata". Bocna. Nu gandesc. Si imi doresc sa nu gandesc, pt ca daca incep sa fac asta, o sa simt. Si nu vreau acum sa simt.

Ma uit la oameni in jurul meu, cati dintre cunoscutii mei cauta raspunsuri, cati sunt muti in fata valului de schimbari, socati unii dintre ei. Se uita in jur si zic: "What the fuck?!".

Nu am raspunsul universal, insa cred cu putere ca dupa furtuna urmeaza intotdeauna soare si liniste. Imi astept Soarele Meu si Linistea Mea...

Yours,
Me

Tineti aproape!

2011-04-02T21:04:00.001+03:00

Behind the screen..and behind the microphone... Indiferent ca transmiti mesajele tale prin vorbe, scrise sau rostite, se pierde mai mult de 60% din mesaj.

Astazi, la examenul meu de atestare in profesia de "Formator", adica trainer pe limba noastra rom-gleza, povesteam "studentilor mei" despre comunicarea non-verbala. Si cat de multe spun gesturile corpului nostru coordonate spre adevarul pur de creierul limbic - prima forma cerebrala in evolutia homo-sapiens. Cea pe care nici cortexul si nici neo-cortexul nu o poate domina, influienta, controla....

"Deci, iti poti trai viata trasand granite, sau poti sa-ti traiesti viata incalcandu-le. Granitele nu tin oamenii departe, te tin pe tine inchis. Iata ce stiu eu: daca esti dispus sa-ti asumi riscul, ceea ce vezi cand treci in partea cealalta, este spectacular..."
Mi-a placut concluzia asta de episod din Gray's Anatomy.

Ne inchidem in noi, sau avem curajul sa ne expunem total. Colegii mei la curs, carora le multumesc pt indulgenta si suport, m-au felicitat azi. Doi dintre ei mi-au spus ca sunt atat de transparenta si sincera in exprimare si expresie ca nu am ce cauta in PR sau HR. Si Clara mi-a spus ca i s-a parut chiar interesanta expunerea mea despre cum identificam si decodificam gesturile mainilor.

Is all about communication..... Atunci cand esti fata in fata, il poti "simti" pe interlocutor. Cand este la celalalt capat al firului, sau in spatele ecranului scriindu-ti tie, cititorule, mailuri, nu il "simti". Pt ca nu il poti "atinge".

Virtualitatea ne miscoreaza sansele la succesul socializarii. Cu prietenii, intr-o relatie, cu parintii. Desi unii au penel talentat, si de multe ori se exprima mai bine in scris decat verbal, in niciunul dintre cazuri.. nu "ii poti lua pulsul" privindu-l.

Ochii vorbesc. Toata fata vorbeste. Mainile vorbesc. Pielea vorbeste. Si toate la un loc vorbesc sincer.

Si mai grav este cand e distanta. Atat de mare ca nu poti sa te urci in taxi sau sa cobori scarile ca sa il vezi pe intelocutor. Si atunci mesajul se trunchiaza si mai mult, si nu te lasa decat cu un gust amar sau cu un gol in stomac atunci cand se interpreteaza, dupa starea in care e receptorul, mesajul ce vrei sa il transmiti.

Sfat: niciun monitor de laptop, niciun telefon oricat de "smart" ar fi, nu poate inlocui un zambet, o atingere de mana, o imbratisare, o privire calda, un mers smecheresc. Era o vorba la o emisiune, nu mai stiu care... spunea: "Tineti aproape".

Asta va spun si eu. Nu pierdeti timpul cu aiureli. Apreciati imbratisarea sotului, parintelui, copilului, iubitului sau iubitei, bunicii, si zambetul, chiar si de la un necunoscut pe strada. Primiti prin asta mai multe ganduri si informatii decat 20 de milioane de carti despre sentimente...

"Tineti aproape"..

Yours,
Me

Dau..

2011-03-31T20:39:00.000+03:00

Ma simt ciudat. Ma simt ciudat cand ofer ceva si observ senzatia celorlati ca astept altceva in schimb. Probabil asa i-a obisnuit societatea noastra arivista, egocentrista, si focusata pt "what's in it for me?"

Dau, fratilor! Mana de ajutor, telefoane, dragoste la Al Meu cat incape, dau fara limita. De ce? Pt ca simt ca am de dat. Si nu sunt zgarcita. Si vreau sa se bucure si altii de abundenta mea de bine. Dau si nu cer in schimb decat doua lucruri: sinceritate si respect. Si poate nici asta nu ar trebui sa cer. In rest, sa fie primit!

Dau! Si ma opresc doar atunci cand simt ca sunt usor aproape de fundul sacului. Ma opresc doar ca sa fac refill-ul, si o pornesc iarasi la drum.

Dau, pt ca inapoi am primt inzecit. Universul a avut grija sa rasplateasca binele dezinteresat.

Asa ca tot dau. De la un simplu telefon, binete la o batranica, un zambet unui copil si mamei lui, sau oricui simt ca are nevoie de ce are nevoie si daca am.

Nu vreau sa va puneti vreodata intrebarea daca v-ati recompensat indejuns fata de ce am facut pt unii dintre voi. Nu am nevoie sa va tineti socoteala la ce si cat ati primit. E gratis, fratilor! E gratis frumusetea si bunatatea din mine!! Nu va fac evaluari ca la banci, nu va intreb despre ce aveti de dat in schimb, nu ma intereseaza aceste aspecte. Nu functionez in baza lor.

Unii pe lumea asta se nasc sa ofere. Altii sa primeasca. Exista o ciclicitate pt toate. Asa ca, traiti-va rolul. Dati, daca aveti de dat. Si primiti, daca aveti de primit.

Nimic nu ramane in dezechilibru in lumea asta. Si stiti ce? Nici dupa atata amar de ani, pt viata pe care o da Pamantului, Soarele nu i-a spus: "Imi esti dator!"

Dati! Sa vedeti cat de bine va simtiti...

Yours,

Panica..

2011-03-22T12:51:00.001+02:00

Da, e intens totul in ultimele zile. Poate prea intens. De dimineata simteam ca imi buseste o vena cand m-am uitat la 5 jumatate dimineata in oglinda si am vazut ce fata aveam.

Presiune pe care am simtit-o. Multe lucruri aduna un singur om... si avem 24 de ore pe zi, no more, no less. Am ajuns la birou, presiune in continuare. Am luat o cana de cafea ca sa imi iau energie de undeva. La 5 jumatate azi dimineata lucram la o lucrare pt facultate.. Intre 8:50 si 9:10 am cautat loc de parcare.. None. Si politia prin zona. Am ajuns si la banca. Alt stress. Alta bataie de cap. Pt up-date date in sistem am stat O ORA!

Trafic spre servici... Ajung aici, alerg dupa cafea.. Simteam ca imi bate inima. Tare. Prea tare.. Respiram greu. Ma opresc langa biroul unui coleg. Bun coleg. Sub mana lui am invatat comercial pana sa fac meseria asta de hr-ist. Om de calibru. Si suflet deosebit. M-a vazut cu cearcanele mari, un pic prea palida, si, desi vorbea la telefon, m-a chemat in birou, s-a ridicat in picioare, m-a luat in brate, si mi-s zis: "Ia-o usor, copile.." Am zambit. Si am spus "Multumesc". Gandeam dis de dimineata ca am nevoie ca cineva sa ma faca sa ma opresc din alergatura asta, din panica..

Ma intorc la mine in birou. Deschid messul sa vorbesc cu colegii din teritoriu. Interogari pe diverse teme, plastic vorbind, dar mai simplu de comunicat decat sa ma pui acum la telefon. Apare o colega.. Vorbeste cu mine, stie ca sunt sub presiune.. Se vede. Imi spune: "Ia-o mai usor, copile..."

In acelasi timp, un bun prieten de la Cluj, se iteste, tot on line, si zpune asa: :watch this... trust me ". Si am privit asta.

Astazi am cerut ajutor, undeva in neant.. dimineata devreme. Simteam ca imi crapa arterele. Si nu mi-am pierdut speranta.. Doar am capitulat, si m-am predat panicii cu totul.

Au aparut insa ajutoarele. Le multumesc la toti. Azi, acele gesturi marunte, acele intrebari ce par banale in cotidian, gen "Ce faci? Cum merge?", au fost calea prietenilor mei catre a ma linisti.

Griji care ma apasa, nesomn, insa o sursa de energie a inceput sa apara inca de aseara daca stau sa ma gandesc. De la Al Meu. De la mama. Si a continuat astazi, cu prietenii mei.

Si cand ma gandesc cati se uita la mine ca la o paranoica atunci cand le spun: "Cere, si ti se va da."

Multumesc la Al Meu, si la prietenii mei.

Yours,
Me

Despre prietenie..

2011-03-20T14:22:00.000+02:00

Presupun ca au scris altii destul despre conceptul asta, si presupun ca niste chestii stiintifice si definitii despre prietenie nu isi au locul intr-un blog personal.

Insa, chiar daca este foarte posibil ca principiile pe care eu mi-am construit imaginea unei prietenii sa nu fie aceleasi ca la restul populatiei pe care o cunosc, am sa mi le expun aici. Simt nevoia.

Simt nevoia sa spun ca atunci cand intru intr-o prietenie, retineti, prietenie - nu amicitie, deci voi fi descoperit deja ca am idei si principii comune cu persoana in cauza, dragilor, imi place sa vin cu totul. Respectiv: deschisa, saritoare, gata sa ofer de la bunatate, amabilitate, din cunostinte, din relatii, din ce vreti voi si se incadreaza in regulile morale necesare unei relatii de prietenie, well, ofer. Mai ofer, de asemenea, si intelegere oamenilor, si imi cenzurez de asemenea, pornirea de a judeca. A se intelege chiar a judeca. Nu a analiza. Nu judec oamenii. Ii accept in alegerile si modul lor de a fi. Atata timp ca nu ranesc in jurul lor. Respectiv pe mine. Daca o fac si cu altii, conform principiilor comune ce ne leaga, imi fac datoria de a atrage atentia asupra evidentului, dar nu ma bag in dispute.

Imi place sa nu fiu duala, imi place sa iert, imi place sa nu fiu la mijloc intre tatisme, caci, Dumnezeule, nu aduc si nu imi aduc nimic bun. Imi place sa stiu ca pot sa am incredere, ca pot vorbi deschis, dar ca acel lucru ramane la prieten, mai ales daca eu subliniez confidentialitatea marturisirii, sau descarcarii sufletului. Imi place reciprocitatea, de ce sa nu recunosc, desi nu exista obligativitate, exceptand pe cea morala, in opinia unora, de a intoarce o fapta buna, sau de a tine macar cont cand cineva se comporta cu tine exemplar.

Imi place sa tin minte zile de nastere, sa spun urari de bine la sarbatori, sa dau un telefon chiar si aiurea sa vad ce face prietena/prietenul, caci nu e nevoie de motive speciale (respectiv moare cineva, se naste cineva, se casatoresc, fac copii) ca sa dai dovada ca iti pasa.

De unde s-a declansat toata chestia cu "Despre prietenie.."? Simplu. Ca intotdeauna exista triggerul. La o discutie, o tipa pe care abia o cunosteam ne povestea, celor implicati in discutie, despre cat de educata, si draguta, si saritoare, si apropiata ii este o tipa, pe care o considera prietena. Ea a zis ceva la acel moment, care mi-e mi-a atras atentia: "Bai, tipa asta a facut eforturi pt prietenia asta. Ma credeti ca a fost la mine la spital cand am nascut, mi-a adus cadouri de zile de nastere, nume etc, m-a scos in oras dupa ce am nascut ca sa mai iau aer, sa ma relaxez, caci sa cresti un copil singura nu e usor. Si eu nu stiu nici macar cand e nascuta!!!?!"

O revelatie, intr-adevar. In adancul meu stiam acest lucru. Nu am scris inca nicaieri, si nici nu am concluzionat vreodata, ca pt o prietenie se lupta. Atunci cand consideri ca se merita, se lupta. Si ca intr-o prietenie, oferi. Dar oferi fara sa te astepti sa primesti. Te opresti doar daca ajungi sa vezi zeflemea, sictir, raceala, dualitate, sau ca pur si simplu esti luat de bun doar daca aduci un interes personal celuilalt, de natura financiara, relationala sau mai stiu eu cum.

Da, dom'le! Pt o prietenie se munceste, se da ce ai mai bun. Ca mizeriile, lipsa de respect, fitele si alte cele negative gratuite se gasesc peste tot. Prietenii insa sunt cercul tau de incredere. E bine macar cand iti gasesti oameni catre care sa transferi din frumosul tau. Involuntar, la restul, si poate si lor, celor apropiati, mai dai din cand in cand cate o mostra din ce inseamna "the dark side" pe care toti o avem. Cine te stie si pe fata si pe dos si te apreciaza, iarta si trece mai departe, asta daca nu cumva ai dat cu barda atat de tare incat ai lovit in curatenia si sinceritatea si bunatatea cu care te-a tratat celalalt, facandu-l sa creada ca a fost bun pt o nevoie punctuala si nu mai mult.

Si ca sa inchei aceasta "regurgitare" a multor idei, ganduri, regrete adunate in ani cand a fost vorba de a fi prieten, stiu ca nu sunt sfanta. Si cine se stie fara de pacat, sa arunce primul cu piatra. Dar stiu despre mine ca nu am dezvoltat niciodata prietenii adevarate daca nu am considerat ca omul acela are niste principii, niste valori, niste atribute, care se potrivesc cu ale mele. Si nu consider prietenii acele actiuni si comportamente ce sunt frumoase si de admirat doar pe durata nevoii de a obtine anumite lucruri, avantaje din relatia cu celalalat.

Am facut alegeri gresite de mai multe ori, si asta pt ca dau mereu prezumtia de nevinovatie celor pe care ii aleg sa imi fie aproape. Insa in mod sigur, in viata asta, am si eu lectiile mele de invatat.

Yours,
Me

I call it LOVE...

2011-03-19T17:00:00.000+02:00

Nu stiu daca este apropierea Lunii de Pamant, sau sensibilitate la presiunea atmosferica oscilanta, sau ...whatever.

Dar zilele acestea simt de j de mii de ori mai intens cum este sa iubesti de sa nu ai aer.

Imi aduc aminte cum eram acum 17-18 ani cand, pt prima oara ma indragosteam. Imi faceam timp vacanta de vacanta, cand nu scoala prima, sa ajung sa-l vad. Pe el, pe primul baiat care mi-a furat inima in viata asta. Nerabdarea de a-l vedea, taiatul respiratiei cand era langa mine, puls de 120 de simteam ca imi pocnesc tamplele cand imi zambea, lacrimi de dor caci nu eram nici macar din acelasi oras, si lacrimi si mai amare caci era mai mare ca mine si avea prietene mai mari, pe care le vedeam un fel de Zane in comparatie cu "pustoaica de mine"...

Simtiri pure de adolescent. Nepatate de experienta de viata... Pt ca asta am simtit cu trecerea anilor, ca imi ridic o bariera de scepticism si ca trebuie sa fiu cu garda sus, indiferent ce relatie as avea.

Ceea ce m-a bucurat insa cel mai mult, a fost sa imi dau seama la 29 de ani, ca ceea ce simtisem pe atunci nu apusese deloc. Era acolo, de 29 de ori mai puternic ca la inceput. L-am iubit in adancul meu, pana acum. Subconstientul meu nu i-a dat drumul. Nu a putut. Subconstientul meu a stiut ca El este Al Meu. Si nu cred ca se va termina vreodata acest sentiment. Pt ca acum, acelasi om care in urma cu atatia ani imi furase inima pt prima oara si imi generase primele zguduituri de Univers, a ales in viata asta, sa imi fie sot, prieten, sfatuitor, jumatatea mea...

Si de fiecare data cand ma uit in ochii lui, cand ii simt mirosul, cand ii vad zambetul, chiar si cand ne certam, simt ca sunt completa.
Va doresc tuturor sa traiti acest sentiment de implinire.. cel putin 18 ani..

Yours,
Me

E nevoie de cate o Japonie zdruncinata, sau de...

2011-03-17T21:37:00.002+02:00

....11 septembrie ca sa ne aducem aminte ca suntem oameni. Mici. Neputiinciosi in fata naturii. Si ca daca nu lucram in avantajul si echilibrul ei, si al nostru implicit, ne poate nimici fara avertizment. Suntem mici pana si unii in fata altora, dar nici asta nu recunoastem.

Este nevoie de cate o Japonie zdruncinata sa ne aducem aminte sa fim loiali, respectuosi, saritori, buni, calzi. Este nevoie intotdeaua de o tragedie ca sa ne aducem aminte de origini: cand nu conta decat prietenia, si ajutorul pe care il oferi celuilalt din ceata, ca sa convietuiti pe campul de vanatoare.

Este nevoie de un film ce circula pe toate canalele de TV si on-line cu un caine care sta si protejeaza celalalt caine istovit de socul intampinarii si traversarii unui tsunami.

Eram la masa in seara asta si in timp ce mancam, am realizat ca eu am sansa sa am un adapost si o masa unde sa mananc. Si ca ar trebui sa fiu recunoscatoare pt asta. Si pt ca Al Meu este bine, si pt ca mama este bine, si pt ca al meu caine e fericit prin curte si isi flutura "podoabele" la aer dimineata cu hainuta pe el.

Imi fac mea culpa si eu cand imi dau seama si de nimicnicia mea uneori. Si mie mi-a trebuit un dezastru sa imi aduc aminte sa spun "Multumesc pt ce am!".

Vorbeam cu mama soacra in seara asta despre ce se intampla in tara asta, eu in masina, venind de la o intalnire de afaceri. Aceleasi cuvinte le-am regasit in cuvintele interlocutorului meu din aceasta seara, persoana de nationalitate straina, care a spus un lucru esential: "Voi, romanii, nu intelegeti un lucru: calitatea vinde. Calitatea serviciilor, produselor. Asta genereaza vanzare. Puteti sa cheltuiti milioane pe aparaturi, locatii luxoase, sau ce vreti voi intr-un business, daca serviciul pe care il oferiti nu ajunge la inima clientului. Sa tineti minte: emotiile cumpara!"

Ar mai trebui sa fac vreun comentariu la ce am scris mai sus? Nu am putut spune decat: "Jos palaria!" prietene strain, care faci o schimbare in fiecare zi a vietii tale intr-o tara unde, daca cineva ia seama vorba ta, asta va insemna evolutie pt noi ca natie. Si credeti-ma, "cineva" mai multi iau seama la vorbele sale.

Daca l-ati vedea, nu ati da doi bani pe interlocutorul meu. Insa el genereaza cifre de afaceri cu sase zerouri in spate pt clientii sai.. De ce? Pt ca pt el conteaza ce lasa in urma. Conteaza satisfactia clientului pt serviciul prestat.

Traim intr-o Romanie care importa ca la balamuc si creaza industrie fix zero. Traim intr-o Romanie unde romanului ii e mai usor sa se gadeasca la cum sa aduca din afara, decat la cum sa produca in interiorul tarii. Coruptie multa, legislatie greoaie o sa spuneti! Si nici nu va contrazic. Dar sa stiti, ca daca azi o floare prinde radacina, maine inca 3, poimaine inca 10, si apoi ai tufele inflorite, pai sa stii ca atunci se face primavara. Cred cu incapatanare ca Romania poate. Numai sa vrea. Vrem? Ok, gata, gata, nu mai injurati! Am prin ideea....

Ma durea capul azi de la scaderea brusca de temperatura si a presiunii.. Ma gandeam si la piata muncii din Romania. Astazi m-am gandit la multe, din nou, cum sunt "acuzata" de unii prieteni ca ma gandesc prea mult, si ca sunt prea serioasa pt un blog pe care il promovez exclusiv prin facebook si linkedin. Asa e. Se citesc siteurile cu povestile despre Columbeni, injectii cu botox, coruptie si scandaluri, omoruri, sau glume proaste, imitatii ieftine.

Eu voi continua sa sa scriu si sa fiu asa cum sunt. Probabil ca cititorii mei, acei cativa care sunt, vor aprecia franchetea si seriozitatea uneori, amuzamentul si ironia alte ori, si uite asa fiecare isi are locul lui sub soare.

Insa sunt satula, dragii mei.. Satula sa vad in stanga si in dreapta cum totul este anapoda, ilogic, incoerent.

Still... pana cand am sa va scriu de pe plaja din Bahamas... Va pup direct pe creiere, poate scurt-circuiteaza si mai cu folos. Pt voi in primul rand. Si apoi pt semenii vostri.

Yours,

Anihilata de tehnologie..

2011-03-14T19:49:00.000+02:00

"Let there be Lightman"... asa parea ca va sa inceapa o carte scrisa pe un Mac..

La mine incepea prin "Managementul Serviciilor". Nu cartea. Studiul de caz pentru facultate. Facultate pt care, weekenduri la rand, in loc sa dorm ca tot omul pana in mijlocul zilei, sa ma odihnesc, m-am trezit la 7 AM!!! Mica isterica de mine de pe acum...

Si m-am trezit eu la 7 ca sa aloc circa 2 ore pt ambele studii de caz. Nasol cu estimatul, soro! Ca au fost 2 ore per bucata de studiu. Pai, conceptul, gandirea... asta se produc repede, ca sunt o fiinta inteligenta (cum e definitia lui "homo sapiens"), cu creier pe care il folosesc. Acuma. Munca vine la a face PowerPointul. Sa ne intelegem. Nu sunt din categoria celor care au 2 maini stangi si jumate de celula nervoasa functionala cand vine vorba de suita de programe Microsoft Office. Insa da-i si alege template-ul. Pune conceptul pe el. Aliniaza, scoate, adauga, pune logo, revizuieste-l, muta-l, copiaza-l pe CD. Gata. O ora ca popa.

Pasul doi in marea inginerie: unde mama naibii printez eu desteptaciunea mea pe hartie? Cum nu detin instrumentul, si cum ma uit pe ceasul (de la telefon, nu de la mana, ca zici ca m-am tampit!) realizez ca daca nu dau bice la caii de la masina, o sa intarzii la curs. Ca atare, da-i si alearga la birou sa printez chestiunea, ca apoi sa am timpul necesar sa ajung la facultate. Toate astea pt ca, in zilele de azi, nu poti sa mai vi cu hartia editata de mana, sa i-o pui in brate la profesor si sa numesti asta "Studiu de caz la.... etc", ci tre' sa vi cu sidiu'... Da? (Nu vreau sa stiu daca imi murea unitatea de scriere CD'uri ce faceam?).

Asa. Ca sa intri in sediu ai chei de acces, coduri, parole, frate dintr'astea. Cauta unde naiba sunt aceste info, intra, ajung in birou, printez. Gata. Da-i sa plec. Ma uitam ca vitelul la poarta noua la usa de iesire, ca nu avem codurile smechere ca sa si inchid. Erau pe masa din birou. Intoarce-te, recupereaza minunatiile, armeaza alarme, urca-te in masina, baga 120 pe drum, noroc ca era liber.

Parcam in parcarea de langa Universitate. Da-i, alearga, ajung la fara un minut in clasa. Deja inspumata, de imi venea sa arunc totul pe geam.

Deci: NU MAI SUPORT SA URLE TELEFONUL DIMINEATA! Suport telefonul doar pt ca sa vorbesc cu Al Meu si cu mama. Hai, si cu cativa prieteni pe care ii am, si care sunt educati ca telefonul e pentru urgente si nu pt conferinte despre fusta tipei noi de la Marketing, sau tipul nou, prietenul la x-uleasca. NU MAI VREAU SA VAD LAPTOAPE! Desktopul devenise digerabil ca nu puteam sa il car cu mine peste tot. Acuma daca pot sa car, nu o fac strict pt relaxare CI CA SA MUNCESC DE ACASA! NU MAI VREAU ATATA INTERNET! M-as multumi cu 2 verificari de mail pe zi, din aceleasi motive ca telefonul. In rest, inca imi mai place cum miroase tusul de pe ziare, ca sa ma informez. NU MAI TOLEREZ ABUZUL DE RETELE SOCIALE! Deci nu exagerez, ma intreb daca unii mai au viata personala si ies din casa! Imi spunea un bun prieten: "Bai, am ajuns sa ne salutam pe facebook??? De ce dracu nu pot sa te sun? Sau sa vi pe la noi ca sa povestim?" Touche, my friend, touche!

Ieri mi-a fost dor de zilele petrecute la tara cu verii mei. De gradina lu' mamaie, si de cum ma ducea tataie (pe amandoi sa ii aibe Doamne Doamne in grija) la islaz calare pe Lunica, vaca din dotare. Si de cum cautam lipitori prin sant, sau mancam seminte direct din paleasca de floarea soarelui, sau stateam buluc la vecinul in curte, care crestea iepuri si avea vreo 10 din aia micii, si noi le dadeam salata si trifoi.

Imi e dor de zilele cand ma bronzam pe drumul prafuit de la tara, mancam cu o foame de lup din ceaunul cu cartofi si mujdei, si nu ma interesa daca am apeluri pierdute pe telefon, sau daca am uitat sa verific mailul.

Imi e dor de simplitate.. In viata, in gandire, in tot...

Yours,
Me

Family affairs....

2011-03-05T20:33:00.001+02:00

Aaammmm.... Mda. Dificil subiect. Evident, ca oricare dintre noi, am parte de trigger-e in viata asta. Ce inseamna un "trigger" pt mine? Well, este o intamplare, o figura, o fraza, o secventa de film, un frame, un deja-vu, sau o imagine.. ce declanseaza anumite ganduri, reactii, amintiri.

Viata de familie.... Muulte si intortocheate sunt caile existentei unei familii. Ma intrebam uneori care este familia perfecta? Cum arata reteta ideala pt a pastra o familie functionala? Well, my dearest, nu exista. Nu avem cum sa aplicam aceeasi reteta, sau sa consideram ca o reteta se aplica identic la toti. Difera simptomele. Difera pacientul.

Orice familie are discutiile ei. Momentele de cumpana. De fericire. De descoperire. De dubiu.
O familie inseamna un cuib. Un stup. In teorie, exista un sef, care conduce prin personalitate, statut, prin venitul realizat luna de luna, nu am idee, prin ceva isi asuma aceasta postura. Intotdeauna, ca este familie, ca este un popor, un grup mai mic sau mai mare. Intotdeauna va exista unul cu o putere mai mare ca a celorlalti, data de ce spuneam mai sus: personalitate, statut, sau prin bani. Apoi apare mana dreapta. Ei se completeaza reciproc, adica in unele cazuri impartasesc aceleasi idei, valori, pasiuni, si se completeaza cu acele cazuri ce acorda fiecarei fiinte atributul unicitatii.

Aceste doua entitati, capi de familie, converg, si apare o a treia, a patra, a sasea, sau a unsprezecea. Da, exista si familii asa mari. Si pusi impreuna, aduc la un loc temperamente, trairi, experiente. Nu va putea exista niciodata un traseu fara obstacole. Un drum fara intersectii. O viata doar cu miere dulce. Intotdeauna stanga o va vedea pe dreapta, sau oglinda de pe perete va vedea ce e in fata ei sau in spatele tau.

Aceste energii ale membrilor unei familii, puse impreuna, vor trebui sa convietuiasca. Sa colaboreze in felul lor. Caci acesta este conceptul familiei: "until death do us part". Si parintii, cand depun acest juramant, chiar asa este. Copii vor fi fii lor pana la sfarsitul vietii, iar sotii vor fi parintii lor pana la sfarsitul vietii. Oana Pellea spunea ca si-a ales de acolo de sus parintii. Din miezul Universului, cum frumos a spus Marea Boieroaica a teatrului Romanesc, fiecare dintre noi cred ca si-a ales parintii.

Impreuna, toti, prin alaturarea celor doi capi, si de aici cascadeaza veri, matusi, cumnati etc, se formeaza o familie. Si de aici, clocotind atatea energii la un loc, vor iesi discutii, evenimente frumoase, amintiri placute, sau mai putin placute, intreaga paleta de emotii, experiente si trairi ce ne-a fost data fiecaruia in parte sa traim, well, traim.

Nu exista familie perfecta. Nu exista momente netensionate. Nu exista numai zambete si candoare. EXISTA insa ceva ce fiecare dintre membrii unei familii, in teoria mea modesta, ar trebui sa cladeasca: o fortareata, unde clasicul "toti pentru unul si unul pt toti" sa se aplice. Unde loialitatea, respectul, compasiunea sa existe.

Vor fi mereu, in orice familie, cate unii care vor lua mai mult ca altii din ce se ofera in mijlocul stupului. Vor fi retrasi in colturi de camera, vor fi cei prinsi cu mainile in borcane, cei care vor dansa pe mese, si cei care vor urca sus pe treptele vietii si vor fi apreciati sau criticati de cei care nu au reusit pana acolo. Vor fi de toate intr-o familie.

Insa puse una peste alta, orice viata de familie este o experienta ce trebuie sa o traim. Caci probabil, sau sigur, vom avea de invatat din ea. Si frumos ar fi sa ne urmam drumul in propria viata, pastrand deschis un canal de comunicare cu ceilalti, astfel incat sa stim sa auzim cand este de auzit, ascultat cand este de ascultat, si vazut cand este de vazut.

Nu exista familii perfecte. Unele sunt atat de reusite si frumoase la suprafata, si atat de putrede si fara esenta dedesupt. Altele par cele mai ineficiente familii, intr-o cearta continua, critica si discutii, dar se iubesc unii pe altii de le ies ochii din cap.

Asa cum sunt ele, sunt ale noastre. Altele nu avem. Si cu ele inainte mergem. Si daca aveti familie numeroasa, apreciati-o. Caci sa fii singur cand viata te incearca sau bucuria te copleseste, nu e lucru usor. Viata de familie insa ne invata multe. Stiu ca Al Meu m-a invatat multe.

Yours,
Me

A pastori copii.. in traducere: sa fii parinte.

2011-03-03T22:31:00.000+02:00

Vorbeam deunazi despre copii. Si m-a dus gandul la parintii mei. Pfff, cred ca iti trebuie multa inconstienta sau necunostinta ca sa faci un copil/copii. Pt ca, probabil, daca am stii ce ne asteapta, am zice "Pas".

Ma gandeam ca nici alor nostri nu le-a fost tocmai usor sa ne creasca. S-au adaptat. Au traversat sfera socialismului si a dictaturii restrictive si opresive deja. Ne-au oferit care ce si cum au putut, ce-a fost mai bun din ce aveau.

Nu stiu daca exista criterii universale de a evalua un copil reusit. Doar imi amintesc cum tata, cu ceva vreme inainte sa moara, imi spunea, in timp ce imi tineam capul pe pieptul lui slabit si obosit: "Multi parinti si-ar dori sa aibe un copil ca tine". Era subiectiv. Ma iubea. Eram sangele lui. Era tata. Insa, probabil, stia ce educatie mi-a dat, si prin asta si-a spus siesi ca a dat tot ce a avut mai bun din el, din cunostintele si experienta lui de viata, ca eu sa am toate premisele unui drum reusit. Cred ca mama l-a completat cu succes. Tata a fost mana de fier, mama mangaierea. In opinia mea, pt personalitatea si temperamentul meu, au fost combinatia perfecta.

Ma gandesc insa la cum as proceda eu cu copii mei? Ma gandeam ca, inainte sa am constiita atat de puternica a emotiilor, ce ani de zile le-am avut adanc ingropate, priveam cu totala egalitatea ideea de a avea sau nu copii. Acum, ma inspaimanta. Nu poate pt ca nu stiu daca as fi o mama buna, cat pt ca nu stiu daca as putea sa imi protejez copii de ce vad de jur imprejur.

Si nu stiu cum ai mei, ca parinti, au stiut sa se tempereze, si sa nu ma innabuse din evolutie, si sa nu imi taie dreptul de a experimenta, si cum au acceptat sa ma lase sa plec de acasa, la 18 ani, in aventura ce poarta numele de "viata mea". Si nici nu cred ca pot simti si stii grijile lor din fiecare zi, pe vremea cand telefoanele mobile abia apreau. Cand eu plecam dintr-un oras mic in Metropolis B, unde pericolele si tentatiile veneau insutite. Dom'le, iti trebuie forta.

Nu stiu daca si cum as gasi calea de a arata copiilor mei, pe limba lor, si sa ma fac acceptata si inteleasa cand as spune: "Asa nu". Probabil as fi impacata, la fel ca tata, ca mi-am facut datoria sa le dau din experienta mea. Si ca va fi alegerea lor ce si cum vor proceda.

Probabil ca Al Meu fiind langa mine, ma va contra-balansa, si imi va arata si alte modalitati si aspecte in tratarea variilor probleme ce apar cand cresti un copil. Eu lui, el mie, si impreuna vom invata, poate candva, sa fim parinti buni. Si sa avem atata maturitate incat sa fi invatat din greselile alor nostri, si sa incercam sa nu le aplicam la nepotii lor.

In mod clar, nu ai cum sa nu gresesti in meseria de parinte. Dar poate ca, a-i lasa pe ceilalti sa greseasca, devine o lectie de rabdare si maturitate, intelepciune si putere pt toti cei care incearca aceasta meserie.

Ma uit la generatiile de azi, care evolueaza atat de repede, care invata atat de repede, care sunt atat de precoce si deschisi. Sper sa pot tine pasul cu progeniturile mele cand imi va veni randul. Ma tot intreb uneori, oare cum reusim noi ca specie, sa pastram aceste legaturi in familie? Sa acordam timp copiilor, sa fim prezenti si pt partenerii de viata, sa ascultam si in stanga si in dreapta, sa fim capabili sa ne "citim" copii, si sa prevedem pericole de orice forma? Sa poti fi si bun/a sot/sotie, tata/mama, profesionist/a, nas/a, fin/a, prieten/a, ruda etc?

Si totusi se pare ca suntem privilegiati ca specie. Avem anumite capacitati. Nu stiu de ce evolutia ne-a ales pe noi sa ne potenteze cu atatea instrumente si veleitati biologice si ulterior intelectuale, dar cred ca a facut o treaba buna. Darwin rules. Univers rules, pt ca a adus un atom, apoi pe al doilea, cei doi au interactionat, s-au divizat, si au mai iesit alti patru, sau sase atomi.

Bottom line, tot respectul pt parintii nostri, si pt cei care acum sunt parinti: colegi, prieteni, frati, surori care si-au asumat si acest statut. Cu tot ce implica cresterea unui copil, in ciuda tuturor pericolelor si trairilor, spaimelor si bucuriilor, eforturilor financiare, umane, si de orice natura au mai fost, toti, dar toti, fara exceptie, au spus ca cea mai mare realizare a vietii lor sunt copiii.

I'm waiting to hear myself saying that.. Sometime, in the future.

Yours,
Me

Gasirea drumului

2011-02-20T20:13:00.001+02:00

Inca o zi de meditatie, introspectie..Nu stiu de ce ma tot inclin in directia asta de ceva vreme.

Ma gandeam astazi la multe. Dar iata unul dintre subiecte: descoperirea propriei meniri.
Meditam eu ca am ajuns la 30 de ani si ca, spun eu, am descoperit abia partial drumul meu. Da, al meu. Cel corect. De ce stiu ca este asta? Habar nu am, in afara de semnele care m-au tot ghidat spre el. Am descoperit, in timp, acumuland informatii de toate felurile, si apoi ajungand la 30 de ani cand, am avut senzatia ca mi s-a ridicat un val de pe ochi, am descoperit zic, de fapt ar fi corect "am constientizat" lucrul pe care il stiam, dar care, sau pt care, consideram eu ca nu am indeajuns de multe dovezi ca acesta este. V-am pierdut, nu? :-)

Mai simplu. Stiu ce sunt buna sa fac, si imi iau atestarea pt asa ceva. Insa acum urmeaza partea a doua: in ce directie imi voi pune in slujba abilitatile si cunostintele? Sunt sigura ca intr-o directie care imi place, care imi va oferi confortul ca sunt buna, si ca stiu ce fac. Dar imi plac mai multe lucruri. Si acum intrebare, dupa ce mi-au trebuit 30 de ani sa aflu ce vreau sa fac: cati imi vor mai trebui sa stiu in ce directie, sau pt ce? Nu mai spun si "de ce?".

Se tot vorbeste in toate partile despre "trezirea universala". Din ce in ce mai multe intrebari ale oamenilor: "Cine sunt?", "Ce rol am eu in viata asta?", "De ce fac eu meseria asta?", "De ce sufar eu atat?", nu stiu daca sunt prea multi care se intreaba: "De ce sunt atat de norocos?". Si asa mai departe.

Astazi ma gandeam la vulnerabilitatea totala despre care mai vorbeam eu acum ceva vreme. Stiu ce inseamna frica de necunoscut. Sau teama de a recunoaste cine esti, ce gandesti etc. Sau pur si simplu acceptarea ca esti limitat, ca ai tare, ca ai lipsa de cunostinte, ca asa si pe dincolo. Stiu, caci sunt Varsator, si sa recunosc ca am lipsuri si carente, si ca nu sunt eu perfectiunea intruchipata, e greu, fratilor. Insa am avut si am profesori buni care m-au invata ca daca nu moare nimeni si lumea nu se distruge daca recunosc o limitare, atunci de ce nu as face-o?

Si da, atunci cand te expui total, si nu iti e teama de tine, sau rusine de tine, sau nu esti suparat pe tine, atunci poate veni orice spre tine. Intampini totul cu acceptarea a ceea ce esti: o multitudine de energii, experiente, sentimente, ganduri.

Pana acum cateva zile, trebuie sa recunosc, nu acordam prea mare importanta acelor evenimente care se spun ca sunt puncte importante in viata omenirii: botezul, nunta, inmormantarea. Observati ca acolo nu am trecut "nasterea". Asta da, mi se parea foarte important. "Moartea" pt mine e un sine qva non, pt ca incepe de cand te nasti. Deci nu ma sperie. "Botezul" si "nunta" insa nu le-am privit niciodata altfel decat niste chestii religioase, ca si cum cerem permisiune sa ne numim cumva sau sa fim impreuna fara forme legale, caci in ziua de azi asta se cheama concubinaj si chipurile, nu da prea bine.

Anyway. Pana ieri. Mergand la curs, si discutand faptul ca s-ar putea ca examenul de absolvire sa il aman deoarece trebuie sa merg la un botez, lucru care nu mi se parea atat de iesit din comun..... un botez, m-am trezit ascultand trainerul vorbind despre una dintre cele mai puternice ancore energetice pe care un om o poate avea: NUMELE propriu.

Spunea dansul ca la botez, numele acela nu vine intamplator. Nu intamplator el insumeaza o serie de energii ale unor oameni anume ce boteaza un copil, si care asista la acest obicei. Numele acesta il va reprezenta pe copil. Numele este ales. Numele acesta va fi ancora lui pe restul vietii. Cea mai puternica ancora. Cea care, in momente de durere, slabiciune, il va ajuta sa se reculeaga. Psihologii spun ca una dintre cele mai bune metode de adunare a energiilor pozitive, de a te reculege, de a te aduna in tine cand esti deprimat, speriat, suparat, este sa iti pronunti numele intr-o insiruire de cateva minute. Si "WOW!". Asta mi-a fost in cap. Deodata, "botezul" devenea important. Deodata, mi-am adus aminte ca eu, la varsta mica, de vreo 12-14 ani, nu mai stiu exact, am botezat un copil. O fetita. Se numeste Cristiana. Si este fina mea cea mica. Eu am tinut-o in brate. Eu am citit din Biblie pasajul dedicat numirii ei "Cristiana". Copilul acela a capatat prin acordarea numelui, o identitate. In familia ei, in societate ulterior. Si a primit "putere". Au fost oameni care s-au agitat pt gasirea numelui ei. Au fost energii din Univers care au ghidat acest proces.

Botezul este important. Exista acolo Ursitoarele ce ii vor face daruri copilului la botez. Asa spune legenda. Daruri de care copilul se va folosi pt restul vietii sale.

Si uite asa, au mai trecut cateva zile din viata mea, si ma bucur ca nu in zadar. Am invatat sa imi tin mintea deschisa, am invatat cat conteaza atentia la detaliu, am invatat (mi-am reamintit de fapt) ca nimic nu este intamplator, si am invatat de ce este atat de important un botez. Recunosc, pt a invata asta, am primit "niste palme", si mi-a fost aproape rau fizic. Nu totul se invata usor.

Va multumesc la toti cei care, in fiecare zi, fie ca intentionat, fie ca nu, imi impartasiti cate putin din cunoasterea voastra.

Si asa, scriu ultimul paragraf din acest post.
Intr-unul din ultimele posturi, ma intrebam daca merita efortul depus pt atata invatare, studiu, acumulare de cunostinte. Acum stiu: indiferent ca vor pleca sau nu din tara, prietenii mei, sau eu, in mod clar dupa acest efort, vom fi mult, dar muuult mai bogati spiritual si intelectual. Si asa vom fi devenit capabili sa impartasim ceea ce stim. Adica, probabil, vom deveni mentori in viata altora, sau bunici adorati de catre nepotii lor, care vor spune: "Cate lucruri stie bunicul/bunica!!" :-) A darui, dragii mei, cunostintele voastre, este ca si cum ati darui parte din voi. Si asta e suprem.

Yours,
Me

Apropos de ce a spus o prietena...

2011-02-17T10:56:00.001+02:00

Pai dragilor. Muncim zilnic, ne batem capul cu traininguri, cursuri, ore de toceala, frecam creierii sa scoatem bani pt specializari de undeva - cum tot costa cu miile de euro sa te faci mare specialist, si ma gandeam astazi, cand discutam la cafea cu colegii despre alte cunostinte ale lor care se chinuie de mai bine de 6 luni sa gaseasca un job, la urmatoarele chestii:
- anunturi postate pe on line pt varii si diverse specialitati, la care aplica oameni cu un fit de cel putin 95% ca si experienta si pregatire universitara, care nu numai ca nu sunt chemati macar la un interviu, dar nici nu li se citeste aplicatia cand vad ca au un minim de criterii intrunite!!
- desi sunt postate anunturile, si cica se respecta dreptul egalitatii de sanse, aceste posturi sunt deja alocate cunostintei lui X, care e fratele lui Y si care are un nepot Z. Vechea poveste a nepotismelor.
- cate frustrari traiesc oamenii care sunt intr-adevar bine pregatiti, scoliti, care muncesc de la varste fragede in timp ce altii danseaza pe mesele pub-urilor din Regie, pt ca suntem un sistem corupt pana in maduva oaselor: de la scoli, pana la institutii de stat si private, pana la corporatii unde, nu ai spune ca e loc de asa ceva, doar pt ca e principalul provider de servicii din bransa, si detine nu's cat la suta din piata... Degeaba, dragii mei. Degeaba.

Am o buna prietena care isi speteste coatele invatand pt ACCA, sa devina Financial Controller. Vrea o viata mai buna, vrea castiguri mai mari, ca sa isi poata cumpara o casa, sa aibe o familie, si sa nu fie sclava la banca prea mult timp. Macar. Vrea munca cinstita, cu creierul ei, are o ambitie de fier.. Si totusi. Invata zi de zi, cateva ore cel putin. ACCA-ul e de durata, bani multi investiti, examene grele. Ani de invatat. Si pana si ea a ajuns sa se intrebe daca merita acest efort pt Romania. Targetul este plecarea din tara pe aceasta pozitie, undeva in afara. Insa stie ca pana acolo, are inca vreo cativa ani de Romania. Romania care nu ii intinde o mana de ajutor. Care nu ii considera vechime in munca facultatea facuta nu imediat dupa liceu, pt ca avea o familie de ajutat, si a amanat-o pt mai tarziu cand si-a permis, by all means, sa o faca.

Si ma gandesc si eu: fac niste cursuri pt mine. Ca si ea, am niste pretentii de la mine. Ma pregatesc pt orice oportunitate de a experimenta mentalitatea sanatoasa din Elvetia, Irlanda, UK sau Australia, sau Italia, de ce nu? Ma pregatesc pt oportunitatea din afara acestei tari. Unde poate voi munci de 10 ori mai mult, pt ca voi fi o expata pt ei. Dar voi avea parte de return on investment for sure!

Ma uit la mama, care a muncit o viata, un mediu toxic, a suferit boli profesionale, a muncit la trei schimburi, pt un rahat de pensie de 800 Ron (care e mare fata de a altora!!), si pt ca a depasit plafonul de 740 Ron, plateste contributia la sanatate INCA O DATA!!!

Sunt multe strigatoare la cer! Vorba dansei: "Eu mi-am trait traiul, mi-am mancat malaiul, ma bucur de putin, nu mai am astepari si dorinte mari, acum sunt altele care ma tin linistita si impacata. Dar tu??" Dar noi.... Nu suntem napastuiti, pt ca am fost educati sa reusim. Sa muncim. Sa nu ne lasam. Sa cautam solutii. Si eu. Si prietenii mei. Suntem aceeasi plamadeala din acest punct de vedere.

Insa, vorba cuiva: "Tragi si alergi si muncesti toata viata, poate poate ajungi unde vrei." Acest "poate poate" tine de multe. Unii au taria sa nu renunte la un vis nici pe ultima suta, cand toate sunt impotriva lor. Si ii admir. Si vreau sa cred ca sunt din aceia. Dar sunt altii care nu au aceasta tarie. Si totusi au si ei dreptul sa vada rasplata eforturilor. Cum sa o vada?

Cand joburile se dau pe pile? Cand diplomele de licenta se iau pe spagi, sau mai rau, nici nu te duci la scoala sa iti rupi coatele la examene si cumperi diploma gata semnata? Cand guvernul nu face decat sa gaseasca variante peste variante de a ne taia orice posibilitate de reusita? Cand promovarea in firme nu se face pe criterii de performanta, in multe cazuri?

Nu este totul atat de negru. Dar sunt o tanara din miile, sau sutele de mii care sustin economia ramaneasca prin munca dreapta, implicare, si primeste in schimb "ce"??

Sa ne intelegem: cu all mental, projection of dreams, believes shit, in viata de zi cu zi esti scarbit la tot pasul. Este o intreaga polemica. Ce se poate intinde pe mai multe directii. Sunt bune si rele la un loc.

Dar, in ultimele zile, am vazut prea multa frustrare in ochii prietenilor mei, ai cunoscutilor sau necunoscutilor pe care ii vad la interviuri, si ma intreb, ca si prietena mea: "Oare merita atata efort?" Sau pur si simplu ai viata mai usoara daca devi ca ei... Ei? Stim cu totii cine. Uitati-va la stiri. Duduie canalele TV de ei.

Yours,
Me

"Gagico, a fost foarte misto.."

2011-02-11T23:13:00.002+02:00

Pffff.... nici nu stiu cu ce sa incep. A, da! Ma simt ca naiba!!!! Am uitat de ziua de nastere a Oanei Pellea!!! Am uitat ca pe 29 ianuarie, o mare doamna a teatrului romanesc, un om in fata caruia sa faci "jos palaria", a aniversat 49 de ani de zambet, durere, bucurie, frustrare, orgoliu, smerenie, glorie si apoi iluminare.

A trebuit sa merg la Doamna Vietii Mele -> a se intelege Mama, ca sa stau de vorba despre oameni deosebiti de cultura, despre oameni care, asa cum spuneam intr-un post anterior, au influientat vietile altora. A trebuit sa o ascult pe Doamna Mea cu cata caldura imi povestea despre Doamna Teatrului Romanesc - Oana Pellea. Cu cata admiratie, cu cat respect, cu cata dedicare.

Si imi venea sa imi dau doua palme!!! Sau 4. Meritam. Anul trecut i-am scris Marii Doamne, sange de boieroaica, cu verticalitate cat cuprinde, spirit si caracter prin tot ce face si spune, un email. Am indraznit eu, o necunoscuta, sa ii spun: "La multi ani!". Ce credeti? Mi-a raspuns!

Nici in visele mele nu m-as fi asteptat la asta. Dar mi-a raspuns. Nu mai stiu pe ce site am gasit adresa, si nici nu eram sigura ca este a Domniei Sale. Dar mi-am spus: "Ce as avea de pierdut?" Si i-am urat cu sinceritate, toate gandurile mele bune pt ziua dansei.

Astazi mi-am luat timpul meu pt a o vedea in interviul din emisiunea "Profesionistii" a distinsei doamne Eugenia Voda. Dragii mei... Sunt fara cuvinte. Si ma simt mica. Ma simt ca dupa o lectie de viata care mi-a fost data din nou, de catre aceeasi persoana (prima a fost dupa ce i-am citit cartea "Jurnal"). Si ma simt mica. Din nou. Si cruda. Si lipsita de esenta. Si fada. Palesc cu totul in fata Oanei Pellea. De altfel, tot Varsator. Imi dau seama ca unele din trairi, din idei, din modalitatile de abordare exprimate de dansa, le am si eu. Insa le-am uitat, prinsa din nou si din nou de valul vitezei, si de viata care ma traia pe mine si nu eu pe ea.

M-am uitat, pret de mai multe ore, pe siteul dansei, la interviul mai sus mentionat, la alte informatii de pe on line. Am cugetat, mi-am simtit ochii umezi, remuscari pt propria-mi superficialitate si lipsa de interes de care am dat dovada uneori, tata, dor de el, Mama, panica fara dansa, liniste si mi-am amintit vorbele lui Al Meu ( "Uitasem ca viata se traieste ACUM, uitasem sa traiesc clipa..."), si mi-am dat seama, poate pt prima oara dupa vremea ce trecu de cand suntem impreuna, de cat e mult il iubesc. Si ca pot sa iubesc si familie, si cateii familiei, si prietenii, si copii straini care imi zambesc sagalnic pe strada... s.a.m.d.

Doamna Pellea spunea ca o zi trecuta fara a darui, orice, oricat celor din jur, este o zi pierduta. Nu pot sa nu subscriu! Nu pot sa nu ma uit la... Dar pe rand. Ca sa intelegeti. Am in ultima perioada o furie... O frustrare. O... nici nu mai stiu cum sa definesc aceasta stare. Saturatie? Da. Ma refer doar la o parte din viata mea. Si deci am vazut eu astazi in mine aceasta stare. O idetificasem mai de multicel. Acum insa o vad asa: nu e mai usor oare sa schimb abordarea, si atunci se va schimba si contextul? Nu e mai usor sa zambesc, chiar daca am senzatia ca celalalt greseste, sau ma enerveaza? Nu e mai usor sa nu raspund cu aceeasi moneda, ci cu opusul raului sau ranirii? De fapt, cred, sigur e mai greu. Dar poate de aici incepe drumul catre a deveni "un om special", "un om care a influientat vieti".

Ma uit la un om, inainte de actrita si femeia Oana Pellea, si vad o seninatate, maturitate, lumina in suflet si atata caldura in zambet, caci ar putea umple inimile a 10 generatii de pamanteni. Este un dar, ma gandesc uneori, prea frumos pt o natie de "Nora pt mama" si OTV. La fel ca Amza Pellea. La fel ca multi altii.

Pt inceput, mergeti la linkul de mai jos. Daca voi considerati ca merita, apasati mai departe pe linkul catre partea a doua... si apoi catre a treia... si apoi catre a patra... Si sigur, dupa o ora de ascultat si admirat zambete si lacrimi sincere, veti iesi mai bogati, multi mai bogati

Nu pot sa mai comentez nimic. Doar ca maine ma duc la teatru. Multumesc, Mare Doamna, Oana Pellea!

PS: Titlul? Cuvintele Mamei Distinsei Doamne a Teatrului Romanesc, din ziua mortii dansei. Si au fost spuse cu zambet pe buze. Era impacata cu totul si toate. Si fericita.

Despre Oana Pellea: http://oanapellea.com/
Si despre cum a influientat vieti: http://bucurenci.ro/2011/01/cativa-dintre-mentorii-mei/

Yours,
Me

Me inside your mind

2011-02-06T22:07:00.005+02:00

Smiling :-) Sambata frumoasa. 30 si o zi. Muzica frumoasa. Prieteni care, pentru cateva ore, au uitat de toate problemele vietii lor ascultand True Band. Sticla de sampanie. Pahare in aer. "La multi ani!" all over again. Al Meu care ma ia si ma strange tare in brate. Night out, with friends, celebrating LIFE!

Dimineata noua, sau pranz deja. Soare. Lene. Ma tine omoplatul. Gat usor blocat. Iesit din casa, inapoi repede. Zambete de.. nici eu nu stiu de care. Dar zambete. :-) Rasfoind carti, proband genti si esarfe, chestii rosii, etc. Tiramisu. Masa... Seara..

Gand: "Stiti, in fiecare zi, prin ce facem si spune, noi ne castigam dreptul la locul nostru pe Pamant." Documentar despre misiunea Apollo 11. Iata ca aflu si de unde a venit in uz celebra: "Huston, we have a problem!". Tz. Ce mica si nestiutoare sunt.. Ma gandeam ca as fi putut sa citesc mai multe chestii pana la varsta asta. Sa stiu mult mai multe lucruri. Nu ma ajuta memoria. Acum insa, parca e un boost. Un boost de putere, deschidere mentala, memorie ca unsa, care functioneaza la capacitate maxima. Mici exercitii ca sa vad daca nu cumva este doar o senzatie generata de creierul meu, doar pt ca imi doresc prea mult sa tin minte. Dar nu. Chiar tin minte. Datorez asta Ilenei. Ea m-a ajutat. Toate la randul lor, nu-i asa?

Mi-a facut loc in minte si creier pt ceea ce va sa urmeze.

Ma uit la un serial nou. Stilistul imi povestea despre el. Ma gandesc la ce capacitate si inteligenta are Al Meu. Sunt mandra. As fi vrut sa am si eu unele abilitati ale lui. Dar poate de aceea suntem impreuna. Sa completeze el ce lipseste la mine. Si viceversa.

"Exista anumite oportunitati in viata unui om de care daca stie sa profite, ii va fi foarte bine. (Apropo, la cine se aplica: incetati sa mai despartiti subiectul de predicat prin virgula!!") Dar daca sunt pierdute, viata lor va sfarsi in mizerie. Pe o asemenea mare navigam acum. Si trebuie sa alegem curentul potrivit...sau vom pierde aventura care ne asteapta." - Luca

Astazi ma gandesc la toti cei care nu epateaza, care nu se vad, dar care inmagazineaza atata capacitate, inteligenta si energie din Univers, ca daca i-ai pune impreuna, ai dinamita Casa Alba in 3 nanosecunde, si ultimul castigator al premiului Nobel ar parea un pitic ce se agita pe o bucata de frunza picata dintr-un pom de 20 de metri inaltime.
Astazi ma gandesc la fetele cu corp frumos, dar care poarta haine largi, si culori neasortate, par nearanjat la coafor pt ca nu isi permit, care imbraca bluze din piata, si care ar bate la fund orice model de pe scena Victoriei Secret cu un ajutor de fix up de rigoare. Ma gandesc la pustii cu ochelari, plapanzi si sfiosi care vor bate la fund orice atlet din generatia si judetul lor in cativa ani, si care au fost tachinati, marginalizati, si neluati in seama. Ma gandesc la ei si la ele care nu acorda importanta prea mare imaginii exterioare, dar care cand au deschis gura amutesc toti. Astazi ma gandesc la milioanele de oameni deosebiti despre care nu am avut habar, pt ca drumul lor in viata nu a fost sa iasa in lumina reflectoarelor. Ci sa va influienteze, sa imi influienteze viata.

Acei oameni care, pentru fiecare dintre noi, devin exemple. Acei oameni datorita carora voi ati facut niste turnuri la 180 de grade in viata. Ati luat decizii. Ati depasit granitele propriei limitari si frici. Acei oameni care imi sunt mult superiori, si care, probabil, au trecut de atatea ori pe langa mine pe strada, iar eu, preocupata de gandurile-mi si propria-mi viata, daca nu de doza de superficialitate pe care o detin, recunosc, nici nu i-am observat.

Imi amintesc de batranul profesor, ce a condus generatii intregi catre o viata cu mult mai buna, sau cel putin a incercat, si care cersea in intersectia de la Baneasa un ajutor ca sa isi trateze Parkinsonul avansat. Ce s-o fi intamplat cu el oare?... Si probabil stiti la ce ma gandesc cand amintesc de dansul...

Documentar pe Animal Planet despre viata in salbaticie.. Cum leii se lupta pt teritoriu, cum zebrele masculi omoara puii adusi pe lume de femele care s-au alaturat nou cirezii, pui ce nu le poarta genele. Cum Cezar, dresorul si problem shooterul in comportament canin ne invata ca de multe ori mila aratata unui animal in soc ii dauneaza, sau permanenta dorinta de a-ti mangaia patrupedul cand se uita la tine este de fapt o manipulare a acestuia pt ca stie ca iti poate domina si conduce energiile, in tip ce el isi face de cap (in unele cazuri, sa nu generalizam). Peste tot am avut parte de o viziune de ansamblu asupra lumii in care traiesc...

Cateva cadre, un episod, o seara, un cantaret de coveruri AC/DC, National Geografic, cateva pagini rasfoite din cateva carti: Octavian Paler - Eul Detestabil, Jaques Salome - Povesti pentru a iubi. Povesti pt a ne iubi, sau Shakespeare - Julius Caesar, linistea din suflet, pt ca ma simt in siguranta (mica si vulnerabila de mine..) si totusi framantarile si miile de intrebari.. cam astea de fapt sunt surse, o a milioana parte dintre miliardele de surse ce exista, pt evolutia mintii, sufletului..

30 de ani si o zi... Si eu vazandu-ma cum scot bani din bursa ( a se vede ce spuneam intr-un post anterior privind castigul banilor din taste), fac prima scoala de HR din Romania (ma sperie groaznic amploarea ideei, insa ce e facut, facut ramane, si chiar apoi poate fi imbunatatit), imi vad inca o idee pusa in practica privid cresterea nivelului de cultura din tara asta (daca ma uit la statisticile Comisiei Europene ce spun ca 40% din adolescentii romani de 15 ani sunt semianalfabeti)... si apoi punand capul pe perna, impacata, seara de seara, langa Al Meu.

And I say, once again: "Welcome to the 21st century, folks!" Cu bune si cu rele...

Yours,
Me

Thinking to 30's... :-)

2011-02-02T14:46:00.001+02:00

Imi fac cruce cand ma uit in oglinda, caci nu vad acolo o tanti de 30 de ani. Da, mai am 2 zile de douazeci si ceva, pana cand nu voi mai putea spune altceva decat "trrrrr....eizeci".

E unic in viata momentul. Doar o data faci 30 de ani. Logic. Insa nu imi prea vine sa cred urechilor cand vorbesc de varste din astea, dar da, mai am 100 de metri si am ajuns acolo.

Tot ce mi-am dorit sa spun cu sinceritate la varsta asta pot spune. De ce? Pt ca ma simt implinita. Cu mici exceptii, nu pot spune asta intr-un mod absolut, dar ma simt implinita. Imi spunea al meu aseara ca sunt "beata de fericire". Sunt cuvintele perfecte sa exprime ce si cum simt, sau ma simt. Il iubesc pe omul asta de nu am cuvinte, si atunci cand ma astept mai putin imi spune doua vorbe de ma buseste plansul de cat imi e inima atacata cu dragoste de la el. "Nu ne-au desparit 18 ani, nu ne va desparti nimic de aici inainte". Asa e. Si are dreptate.

Cred in el si il simt langa mine cu toata suflarea si inima. Si stiu ca daca ma fac mica si ma ia in brate, pot sa incap toata in inima lui. Si i-as spune sa inchida si ferestruica, pt ca eu de acolo nu mai plec.

Mama mea, presupun ca ea, draga de dansa, constientizeaza mult mai bine ca mine ca am 30 de ani acusica. Ea m-a vazut si in timpuri grele, si-n usoare, si in lupte, si in linisti. Sper ca nu am dezamagit-o prin nenumaratele mele momente de incapatanare (care s-au dovedit, multe, pana la urma bune), prin alergatura mea continua dupa fluturi, mai colorati sau mai palizi, fluturi care mi-au alimentat motoarele de R8 pe care le-am simtit bubuind in piept, multi ani din cati am trait pana acum. Mama mea stie ca ii multumesc pt tot ce a facut pt mine, caci tu Doamne, a facut multe. Destule pt o viata.

Didu, care mi-a fost sora de cand s-a nascut (cu 3 luni mai devreme ca mine) si e atat de blanda si intelegatoare cu turbata de mine, ca uneori nu pot sa inteleg de unde are atata putere sa imi suporte rafalele de cuvinte, trairi, reactii!!! Este o domnisoara desavarsita, si va fi pana la sfarsitul basmului meu. Cu ea am crescut, cu ea m-am sfatuit, desi ne auzim acum atat de rar.. Dar e Didu, si ea va fi mereu unul din chipurile ce imi descriu copilaria, adolescenta, viata in plenitudinea ei.

Imi e dor de tata, el nu mai e acum cu noi ca sa se uite la mine cum ma gudur toata de fericire. Dar stiu ca ma vede, ma stie, ma simte. Sunt parte din sufletul lui, si prin asta stiu ca stie. Si ma bucur.

Zambesc. E frumos! Simt frumos! Si lucrul superb este ca la acest moment, nu ma regasesc in crize, frustrari, nefericiri. Din contra. Am tot. Tot ce eu am nevoie, exista langa mine, cu mine, in mine. Ca mai tip eu ca tara bubuie de prosti, si ca ma omoara uneori efortul depus pe plan profesional, etc, ei da, astea exista, dar sunt maruntisuri acum.

Pt ca in lumea mea, in globuletul meu de sticla transparenta, e soare, e cald, e veselie, e absolut...

La multi ani pt mine.. mai devreme cu 2 zile. :-)

Mine,
Me

System error... ovearheat... need temporary shut down.. reboot later.

2011-01-21T16:59:00.001+02:00

Oh, yeah... De azi de dimineata o tin pe biata de mine la 2.20. Am reusit sa mananc stand rezemata de calorifer in timp ce imi fierbeau creierii cu "ce pana mea mai fac acuma... ca asta nu a iesit si trebuia sa aia...." etc.

Incins. Creierul. Rau. Contra cronometru. Si ma gandeam: "Mi-o strica oare sa traiesc in middle of nowhere intr-o tara mica, unde tehnologia e buna doar la taiat banane?" Astazi am auzit o voce de candidat refuzand sa vina sa lucreze in Metropolis B. "E prea agitat, nu ai viata, petreci ore intregi in masina, si nu mai apuci sa te dezmeticesti ca pici rupt de oboseala, si s-a facut dimineata si nu stii cand, si trebuie sa pleci iar la servici".

Daaaamn, he's right! Imi apasa un nor cenusiu asupra creierului. Presiune atmosferica? Au zis astia ca se raceste.

Primesc alt telefon, cu o voce idignata, frustrata, despre ce mizerii politice si atitudini condescendente se intampla intr-o organizatie din care inca mai fac parte, unde nu ar fi fost loc de asa ceva deoarece egida sub care functioneaza spune clar ca toti membrii sunt bineveniti indiferent de rasa, religie, apartenenta politica etc. Si sa ne intelegem, sunt niste tineri. Pana in 26 de ani majoritatea. Eu sunt printre aia batranii de acolo. Never mind.

Ma mai gandeam astazi, da, de atat de multe ori am reusit sa ma gandesc printre cele 2.481.200 de ganduri legate de recrutari, ca vreau sa fiu damn good intr-o anumita nisa a activitatii mele. Am nevoie de timp, bani, ambitie, si vise intretinute asiduu. Pe rand le voi face.

Se termina o zi horror de munca, si ma gandesc ca intr-una din zilele de w/end va trebui sa lucrez ca sa reusesc sa ma tin pe linia de plutire saptamana viitoare. "I want out!" Imi urla o voce din creier. Cred ca stie ea ceva, si nu imi spune. Despre tot si nimic astazi.

Asa zile traim toti. Una mai asa, alta mai saltareata, si trece timpul peste noi. De un lucru insa ma tin cu dintii: nu renunt in ruptul capului la visele mele. Nu renunt in ruptul capului sa cred ca intr-o zi, voi face bani din taste, si avand intalniri la un pahar de pinna colada. Orice, numai in mizeria asta de tara sa nu mai raman.

Putini si putine locuri raman nepatate. Am votat o singura data in viata mea. Si acum ma uit cu cine, si nu stiu de ce? Nu mai conteaza. Cred ca devin redundanta. Pina colada everyone?!

Yours,
Me

Ora de masa... stand pe ganduri

2011-01-19T14:53:00.004+02:00

Mda, mai trebuie sa si mancam ca sa traim, pe langa aer si apa. Lasand la o parte ca m-am saturat suprem de lipsa de inspiratie constanta pe care o am cand ma gandesc la "ce mai mancam azi?".

Am primit, tot azi, un mail de la o fosta colega. Titul: "FW: WARREN BUFFET". Ma gandeam ca o fi inca unul din acele mailuri la care dai forward pt ca sunt pline de intelepciune, si vai frumoase melodii, si zambete de Gioconde. Ok, am zis sa vad si corpul textului. Spune despre Buffet cum ca, in ciuda la billions $, traieste simplu, este un filantrop cunoscut, pe langa succesul in afaceri si faptul ca nu epateaza.

Creierul la fata zice: "Stai sa verificam". Nu prea iau de bun nici ce zice mama pana nu vad negru pe alb. Prost sau bun obicei, nu stiu, dar iaca-ta il am. Cautat pe Gogu despre domnia sa Buffet. Wiki nu ma dezamageste. Si citesc despre om. In 2009 a fost desemnat cel mai bogat om de pe planeta, si intr-adevar sta la povesti cu Bill Gates cand joaca bridge. Simplu, nu epateaza, o figura comuna as spune, dar extraordinar de calda. Un inadapt la cutumele impuse de high life society mai degraba.

Si ma gadeam: "Good for him!". Admir refuzul oricui de a se plia pe presiunile sociale si de statut, doar pt ca "asa face toata lumea". Astazi am realizat ca sunt satula de aceste presiuni.

- "Daca nu ai facultate, nu esti luat in considerare, nu ai sanse sa faci nimic in viata!" ( cui mi-a zis asta - ca nu mai stiu, il trimit sa vada pe Trump, poate ii explica el cum sta treaba cu liceul, facultatea, initiativa, inteligenta etc).

- "Daca nu ai casa proprie, ar trebui sa pui mana sa iti cumperi, cum sa nu ai ceva al tau?" (si sa platesc chirie la banca in loc de proprietar, si economiceste vorbind sa am aceeasi cheltuiala, iar daca nu platesc 2 luni sa ma execute silit si sa raman pe drumuri? - iau casa daca imi place si am cum, nu pt ca trebuie!).

- "Wow, pai faci 30 de ani maine-poimaine si nu ai copii? Dar cand vrei sa faci?" (dragilor, cine spune ca TREBUIE sa am copii? cine spune CAND e cel mai bine sa ii ai? lasati-ma, fratilor, sa imi traiesc viata cum aleg, ca doar e a mea, si nu ma mai stressati cu atatea intrebari!).

Si exemplele pot continua. Imi vine in cap un citat din Dr. House, mandrete de arogant de geniu destept, asa, ca in filme: "Conștiință? Te referi la chestia aia care își face apariția ori de câte ori nu exista nici un motiv logic să acționezi după cum vor ceilalți?" – Gregory House (Apropo, my dear Fufi, nu scriu cu diacritice pt ca nu vreau, nu pt ca de mana nu scriu asa. Ma oboseste tastatura cu Shifturi si Ctrl ca sa fac virgula sub "s", si nu pt ca nu respect limba materna, sau nu stiu ca asa e corect gramatical. I love you always, you know, right!?)

Deci, astazi este despre "NU VREAU PT CA ASA SPUNETI VOI, VREAU PT CA ASA SPUN EU!" Nu vreau sa fac pe filantropul daca astazi nu ma simt asa, nu vreau sa zambesc daca astazi nu simt asta, nu vreau sa merg pe tocuri si la patru ace, daca astazi nu simt asta, doar pt ca asa da bine la vedere, sau la aprecierea altora.

Il admir pe al meu ca are stilul asta mai rebel, probabil ca nici nu mi-ar fi placut daca nu era asa, dar ma intreb, oare mai au oamenii opinii personale, fara sa se uite la seful, mama, vecinul, politistul sau mai stiu eu cine, daca le place sau nu ideea lor?

Am senzatia ca dispare culoarea din noi pe masura ce imbatranim si ne preseaza restrictiile socialului, si daca nu reactionezi pozitiv la ce iti cere, te respinge si te trimite la colt. Nu sustin rebeliunea fara cauza, sustin rebeliunea fata de prostie si fata de celebrul "Asa trebuie" sau "Asa se obisnuieste".

Tocmai de aia, cand in viata asta voi face nunta, nu vreau sa o fac asa cum vor ei, ci asa cum vreau eu.
Respect impunerea unor proceduri, reguli de conduita, de la sorbitul din lingura la deschisul usii doamnei, de diplomatie, de la aboradarea ei in viata de zi cu zi pana la zona politica, de etc si etc, dar doar atata timp cat exista o baza fundamentata pt asta.

Cati din generatiile trecute au facut totul ca la carte si acum au pensii mizere de cateva sute de lei sau nici alea? Da, astazi rebeliunea din mine s-a trezit la viata! Again! Si astazi nu vreau sa ma gandesc ca termin o facultate dupa 6 ani (si ca maine dau un examen la o materie ce nu imi va folosi niciodata si nici nu isi are locul in specificul meu de studiu, dar Ministerul Invatamantului este "destept" si aproba un plan de invatamant ce are legatura cu Cercul Polar probabil mai mult decat cu realitatea din campul muncii!)!!

Mda, mai trebuie sa si termin de mancat. Si apoi de lucrat.

Yours,
Me

In 2011 I just wanna see Heaven..

2011-01-12T09:32:00.000+02:00

Noiembrie 30 parca fu ultima postare. Apoi a venit decembrie: schimbari multe, nervi multi, oboseala cronica, scarba si lehamite de atatea lucruri din Romania si de cativa dintre locuitorii ei, dezamagire fata de altii, lectii invatate, Craciun pe fuga prin vizite, Revelion la rude, caci creierii nostri nu au reusit un plan de plecare...

Grea inchidere de an. Liniste? Abia dupa 1 ianuarie, cand, in ciuda cererii aprobate de concediu de o mirobolanta saptamana de zile, dupa ce ultimul liber a fost in iulie 2010, am mai ramas inca o saptamana acasa. De boala motivata. Chiar si cu nopti partial dormite, si cu incapacitate de a ma alimenta cu oxigen la nivel optim, fratilor, am reusit sa imi linistesc creierii. Culmea, telefonul de firma a murit si el, in felul lui afectat de mizeria de viata dependenta de relee si curent electric. Am zis ca e cel mai tare lucru care mi se putea intampla. Doar asa, oameni buni, a venit linistea.

Am vazut filme. Am citit. Am vegetat. Pur si simplu am zacut leguma caci nu imi venea sa fac nimic, slabita fiind de boala, dar si din dorinta de a intra intr-un puternic proces de recuperare fizica si psihica.

Mi-am mai revenit, am reinceput lucrul, si ca sa va descriu cum sunt: nu inteleg si nu vreau sa inteleg nimic din jur, cu exceptia la al meu, familie si prieteni. In rest, functionez din inertie si pt ca asa trebuie, nu pt ca asa simt si imi place si imi doresc.

Ma gandeam zilele trecute: de la Lord of the Rings (f misto film de altfel, realizare, peisaje etc) la desene animate, la stiri, la istoria omenirii daca te uiti, la seriale celebre gen CSI sau NCIS (care de altfel imi plac - imi place psihologia criminalistica, imi place sa invat cum sa fiu atenta la detalii, imi place, da!) totul, dar absolul tot ce am vazut facut de mana omului contemporan si nu numai, porneste de la orori, eroi negativi, batalii, lacomia pt ce e al vecinului, invidia pt ce detine, da, totul porneste de la o factura negativa.

Pana si eu, in mine, gasesc sentimente si trairi de genul, si am tot incercat sa mi le explic. Am fundamente pt majoritatea din ele. Insa nu pot spune ca sunt mandra de ele, dar sunt mandra ca le constientizez si imi accept imperfectiunea umana. Deranjanta, dar prolifica... Intr-un sens pozitiv de multe ori.

Vreau anul asta schimbari multe. Vreau sa simt numai lucruri fumoase. Vreau sa fac bani din taste de acasa, vreau sa am grija si de sufletul meu, nu numai sa ma precupetesc sa gasesc mereu solutii de a trai intr-o luma capcana, unde trebuie sa fii atent in stanga si in dreapta sa nu ti-o traga careva la gioale.

Ma uit la TV si imi pun mainile in cap cu ce se intampla in tara asta. Ma gandesc serios daca la un acelasi nivel de implicare si efort nu este oare mai bine si nu ai un dram de ajutor si respect in plus pt efortul depus in alta tara?? Nicaieri nu e pe roze, dar de sarlatania din Romania sunt satula.

Cand imi revine puternic pofta de citit, stiu ca iar am ajuns la un nivel de saturatie si am nevoie de o infuzie de "bun" si "bine", de "calitate" si "nou". Ma reintorc la carti. Si acum la lucru. Caci trebuie sa imi castig existenta si sa justific banii cu care sunt platita. Nu conteaza contextul, si nici alte detalii.

Doar ca... in curand... yeahhh... Thunder! :) Doar asta imi da acea energie, joie de vivre...

Yours,
Me

And so it is...

2010-11-30T10:37:00.000+02:00

Nu intamplator am facut cea de a 100 postare cu titlul: "Cum mi'as trai viata daca nu mi-ar fi frica?".. Nu degeaba aseara am simtit pace si liniste facand ordine in casa... Nu degeaba, azi de dimineata am citit-o pe Ileana... Nu degeaba mi-am amintit de Bogdan.. El mi-a adus in atentie cartea lui Eckhart Tolle - "Puterea Prezentului".. Nu degeaba e liniste...

Pare star-treck.. Pare o alta gaselnita a secolului XXI condus de ratiune si planuri de viitor, viata in corporatii cu strategii pe termen mediu si lung (ceea ce probabil este si bine, dar pt business, nu pt noi).. In fuga asta permanenta dupa nici noi nu mai stim ce... - si ieri vorbeam cu Simona cum cunoaste o familie cu credite la banci, munca multa, chirie, si copil mic dar care sunt atat de fericiti... - si revin la fuga permanenta si incapacitatea, de multe ori, de a ne trai relatiile si ce ne ofera ele doar pt ca ne e frica de ce s-ar putea intampla...

Aseara, azi de dimineata, acum, ma simt atat de linistita. Pt ca imi priveam visul devenit realitate adanc in ochi, si ii mangaiam obrazul si ma gandeam: "Iata ce mi-am dorit si iata cat am trait ca si cum s-ar fi intamplat, si chiar s-a intamplat.... How lucky am I?? :p)"... Am multe de facut, dar am timp. Am ganduri mari pt mine, pt ca mi-am dorit sa apara o oportunitate pt a-mi vedea un alt vis devenit realitate.. Si va deveni. I believe. Si sunt linistita. Am renuntat sa mai proiectez aiurea.. In mod clar, mintea ma va obliga sa mai deraiez. Des. Dar macar stiu ca trebuie sa las totul sa treaca prin mine: spaima, panica, fericire, orice vine.. Pt ca apoi sa ma eliberez de incarcatura energetica negativa pt a ma bucura de ce am.

Imi placea aglomeratia din Pipera de dimineata, desi eram in intarziere. Culmea, nu? Imi placea cum mergea masina, imi placea pana si fumul de la tigara lui al meu. Poate bat campii in dimineata asta. Insa m-am trezit cu credinta ca se poate.. Orice. Atata timp cat lasi balta trecutul, catre care nu te mai poti intoarce sa il modifici, si viitorul, care, in fapt, nici nu exista.

Se poate, din lucruri simple, sa creezi imperii de fericire. Si este important sa crezi. Si e important sa nu invinuiesti pe nimeni pt ce traiesti. Si e important sa ierti. Si e important sa fii maleabil. Si e important sa fii intelept. Pentru tine.. nu pt altii...

Imi amintesc cum ma uitam la unii oameni care au aparut in viata mea tranzitiv. Si au disparut dupa aceea. Pt ca ei mi-au aratat ce inseamna pace. Ce inseamna sa nu cauti etalon de comparatie, pt ca TU, TU esti unic si incomparabil. Mi-au aratat ca am uitat ce am in mine, mi-au aratat suma energiilor si fortelor ce salasuiesc in mine si pe care nu le iau in seama. Mi-au adus aminte de ce inseamna SA FIU.

Too much for you, guys? Maybe. Or not. But this is it. And so it is.. "It matters not how strait the gate, How charged with punishments the scroll. I am the master of my fate: I am the captain of my soul"...

Dincolo de limite - Eckhart Tolle Puterea Prezentului

Vezi mai multe video din film

Yours,
Me

Cum mi-as trai viata daca nu mi-ar fi frica?

2010-11-24T09:43:00.003+02:00

M-am trezit de dimineata cu o tensiune in stomac, cu mana dreapta amortita, cu o usoara panica. Stressul incepe sa isi spuna cuvantul..

Ma gandeam pe drumul spre birou la cum e viata facuta, la rolul oamenilor ce vin in viata ta "for a reason, for a season, or for life time", la cat se construieste in Bucuresti, vesnic, prost, si enervant de haotic, nu stiu, la multe.

Ajung la birou exasperata (doar de ideea de a fi si azi la birou), deschid mailul, tot asteptand o colega de la facultate sa imi dea un raspuns cu niste cursuri, si dau peste mailul lui Liviu Dumitrascu - CEO Ejobs, care are tot felul de newslettere.. Nu mai citisem de mult, insa un titlu imi atrage atentia: "Cum sa ajungi intelept pana-n 30 de ani" - iata si linkul http://www.ejobs.ro/cariera/sectiune-Articolediverse/articol-Diverse/page-Cum-sa-ajungi-intelept-pana---n-30-de-ani.

M-a pus pe ganduri. Era acolo o intrebare: "Cum mi-aş trăi viaţa dacă nu mi-ar fi frică?"... Aici m-am blocat. Pt ca permanent ma conditionez de diverse indatoriri si responsabilitati, de teama probabil. Daca as trai ca si cum nu ar fi maine, si daca nu as fi oprita de teama, de la simpla teama, sau frica, de a nu gresi, de a nu supara pe cineva, de a iesi din tipare si a rupe niste bariere (desi asta o fac fara probleme de multe ori), daca si daca si daca... atunci sunt sigura, convinsa chiar, ca mintea mea nu ar mai fabrica atatea scenarii macabre privind viitorul, si as putea sa savurez lumina de afara si masa de dimineata si pe al meu, intens, simplu, frumos.

Mi-e frica de singuratate, mi-e frica de certuri, mi-e frica de multe altele. Ahh, unde sunt acei 18 ani la care nu mai conta nimic, decat drumul lung din fata, necunoscutul cu provocarile sale?

Dar fara frica? M-as duce la servici zambind, as pleca la munte cu masina cu cauciucurile de vara cand se anunta lapovita, m-as stramba cu limba scoasa la nenea politistul daca am facut o greseala de circulatie, as spune verde in fata, cu blandete totusi, ce ma deranjeaza, si un milion de alte lucruri. Peste toate insa, as fi linistita...

Intelepciunea.. "abilitatea de a înţelege anumite lucruri în viaţă cu claritate şi profunzime".. Intelepciunea pt mine inseamna si indugenta, inseamna si iertare, inseamna si rabdare, si lipsa de impusivitate, si in primul rand, sa nu te lasi sclavul mintii. Pt ca am realizat abia in ultima vreme, pe pielea mea, si nervii mei, ca datorita fricii, am devenit sclava scenariilor mintii mele, cu care ma lupt, recunosc, pt ca stiu, o, dar stiu ca eu sunt stapana sufletului meu, si capitanul soartei mele..

Recunosc, cu parere de rau, ca pana si visele imi sunt pline de negativism. Stress... temeri.. Vreau liniste. Si poate indiferenta ar fi cea care m-ar mai ajuta. Nu totul conteaza, si nu se moare din orice... Cred cu putere ca e nevoie, in zilele noastre, de curaj ca sa infrunti fiecare zi.

Si mai cred cu putere ca pot sa fac asta, si sa nu repet un an de 70 de ori, ci sa traiesc 70 de ani plini si frumosi, iubindu-l pe al meu...

Azi nu pricep cuvinte, doar forme si culori...

Yours,
Me

Zoot!

2010-11-08T09:56:00.000+02:00

Pentru Ileana, unul dintre putinii oameni dragi mie si pe care ii admir , La multi ani!!
Iar linkul de mai jos, ajuns la mine via Ileana, este pt voi toti. Fiecare ia ce vrea din el. Eu doar il arat.

Yours,
Me