Senzatii Up in the Air

Fiecare dintre noi are un stimul extern la care vibreaza, cand totul dispare intr-o secunda si 

raman doar "aici" si "acum" intense si care iti taie respiratia.

Unii iubesc masinile puternice, altii calaria, altii zborul, parasailing-ul, unii sunetul valurilor care se sparg pe plaja, schemele complicate cu rolele, parkour, kick-boxing-ul, pictura si pot scrie o lista de douazeci de pagini de blog si mai bine si tot cred ca nu as putea aminti toate triggerele de senzatii ale omenirii.

Cum pentru unii, a face drif-uri cu un bolid de 350 cp prin zapada reprezinta varful de adrenalina, cand li se blocheaza auzul pe motor si li se ascut toate simturile si nu mai exista nimic altceva decat sunetul lui forjat in schimbari de trepte de viteza, sau propulasat de NOS, asa, pentru mine, adrenalina inseamna sa privesc Pamantul de la cateva sute de metri inaltime, sau sa privesc norii de la mii de metri distanta de sol. Orice experienta in aer pentru mine este ca un fel de detoxifiere mentala si emotionala.

Daca ati auzi-o pe sora mea din toate timpurile povestind despre cum reactionez eu cand sunt la inaltime, ar suna cam asa: "Am dus-o pe nebuna la turn. Ca tot a venit prima oara la mine, ne-am dichisit si am scos-o in oras, la barul ala misto de la etajul 124. Nu am lasat-o sa mearga pe platforma sa vada pentru cateva minute panorama. A fi fost pacat. Am dus-o la bar ca sa vada panorama fix pentru cat timp vrea ea, cu un pahar de whisky single malt in mana. Ca sa savureze. Sa simta cum e sa traiesti frumos, sus. Cand ne-a intrebat amicul meu de acolo daca vrem sa schimbam masa unde stam cu una langa geam, pana ca eu sa raspund, asta era deja mutata si lipita cu nasul de fereastra. Si sa ii fi vazut fata, cat de linistita si fericita era."Cam asa ar suna povestita euforia mea cand sunt sus, cat mai sus, cel mai sus. Cu cat creste distanta fata de Pamant, cu atat ma simt mai Acasa. 

Sa vezi zgarie norii, fantanile cantatoare si apoi desertul de la vreo 600 de metri inaltime, Doamne ce senzatie de libertate, incantare, extaz, admiratie iti poate da..

De fiecare data de la Dumnezeu cand ma urc in avion, in 98% din cazuri stau la geam. Si astept sa se puna "pasarea"in miscare pe pista. Dupa ce este impinsa inapoi si asezata pe directia corecta, simt cum se deruleaza drumul spre pista de decolare: molcom, cu sunetul de flapsuri activandu-se, lasand in urma armata intreaga de oameni de la sol, care fac posibile decolarile, aterizarile, schimburile de pasageri si alimentarile cu kerosen. Si o simt calibrand parca, masurand orice miscare, reactie, hop pe care il trece trenul de aterizare, este o adunatura de metal vie. Dupa ce strabate "pasarea"uneori cativa kilometri pana cand se aseaza in pozitie, simti cum se opreste, i se verifica ei toate activarile de facut la bord, se bifeaza check-list-ul inainte de decolare si, intr-o secunda, mansa se impinge si se aud 32.000 de cp activandu-se, ca sa ridice in aer 150 de pasageri si un avion de cateva tone. Motoarele turate la asemenea putere imi fac sangele sa mi se ridice in obraji si de fiecare data, dar de fiecare data de la Dumnezeu, cand simt cum ma impinge in scaun propulsarea lor, zambesc. Este o explozie de sunet, magie, putere, viteza, timpul sta in loc. Sa fii purtat pe aripi de o pasare cu 32.000 de cai putere activati, pare ca esti impins de o racheta spre spatiu. 

La fel, sa auzi un F-15 Eagle decoland, sa il auzi cand trece pe langa tine suierand, cand te intrebi daca a atins G2 cand taie vaduhul spre Spatiu, atunci si acolo lumea se opreste si imi aud doar respiratia si inima bubuind de incantare. Mi-am sucit gatul de nenumarate ori la BIAS dupa avioane si cred ca este singurul lucru din viata mea pe care l-as face over and over and over again fara sa ma plictisesc. 

Revenind la vizita la sora mea, cand ne-am dat jos din taxi langa turn, m-am oprit si am ridicat privirea spre varf. "Stunning" mi-am spus "Absolutely stunning". Statea acolo atat de stralucitor, impunator, elegant, perfect in simetrie, cu o arhitectura de invidiat si inginerie de ultima generatie investita in el, maestuos si arogant. Era un gigant si eu o musculita aterizata la intrarea lui. Am urcat de la parter la 124 in 2 minute. Nu am simtit cum se muta liftul de pe o structura pe alta a cladirii. Vedeam doar pe monitor succedandu-se numarul etajelor si mie crescandu-mi pulsul de incantare. "Urc in cea mai inalta cladire din lume" imi spuneam si zambeam la sora mea si simteam prin toti porii eleganta miscarii in viteza a liftului. Ca un fulg... 

Cand e sus, cand e in aer, chit ca e doar un balcon la etajul 10 sau virful unui turn de 830 de metri, senzatiile de prezenta si piscaturile din palme, destinderea muschilor in totalitate, pupilele dilatate, imensa fericire pe care nu o pot descrie, lipsa de ganduri, de griji, de probleme, prezenta in absolut in moment, toate acestea sunt senzatii pe care nu am cu ce sa le compar vreodata.

Up in the air, life makes sens in whole new ways. Asta e adrenalina mea, adictia mea. Pentru ca senzatiile care le traiesc atunci cand sunt in aer dau dependenta. Sunt unice. Sunt inegalabile. 

Yours,

Me