System error... ovearheat... need temporary shut down.. reboot later.
Oh, yeah... De azi de dimineata o tin pe biata de mine la 2.20. Am reusit sa mananc stand rezemata de calorifer in timp ce imi fierbeau creierii cu "ce pana mea mai fac acuma... ca asta nu a iesit si trebuia sa aia...." etc.
Incins. Creierul. Rau. Contra cronometru. Si ma gandeam: "Mi-o strica oare sa traiesc in middle of nowhere intr-o tara mica, unde tehnologia e buna doar la taiat banane?" Astazi am auzit o voce de candidat refuzand sa vina sa lucreze in Metropolis B. "E prea agitat, nu ai viata, petreci ore intregi in masina, si nu mai apuci sa te dezmeticesti ca pici rupt de oboseala, si s-a facut dimineata si nu stii cand, si trebuie sa pleci iar la servici".
Daaaamn, he's right! Imi apasa un nor cenusiu asupra creierului. Presiune atmosferica? Au zis astia ca se raceste.
Primesc alt telefon, cu o voce idignata, frustrata, despre ce mizerii politice si atitudini condescendente se intampla intr-o organizatie din care inca mai fac parte, unde nu ar fi fost loc de asa ceva deoarece egida sub care functioneaza spune clar ca toti membrii sunt bineveniti indiferent de rasa, religie, apartenenta politica etc. Si sa ne intelegem, sunt niste tineri. Pana in 26 de ani majoritatea. Eu sunt printre aia batranii de acolo. Never mind.
Ma mai gandeam astazi, da, de atat de multe ori am reusit sa ma gandesc printre cele 2.481.200 de ganduri legate de recrutari, ca vreau sa fiu damn good intr-o anumita nisa a activitatii mele. Am nevoie de timp, bani, ambitie, si vise intretinute asiduu. Pe rand le voi face.
Se termina o zi horror de munca, si ma gandesc ca intr-una din zilele de w/end va trebui sa lucrez ca sa reusesc sa ma tin pe linia de plutire saptamana viitoare. "I want out!" Imi urla o voce din creier. Cred ca stie ea ceva, si nu imi spune. Despre tot si nimic astazi.
Asa zile traim toti. Una mai asa, alta mai saltareata, si trece timpul peste noi. De un lucru insa ma tin cu dintii: nu renunt in ruptul capului la visele mele. Nu renunt in ruptul capului sa cred ca intr-o zi, voi face bani din taste, si avand intalniri la un pahar de pinna colada. Orice, numai in mizeria asta de tara sa nu mai raman.
Putini si putine locuri raman nepatate. Am votat o singura data in viata mea. Si acum ma uit cu cine, si nu stiu de ce? Nu mai conteaza. Cred ca devin redundanta. Pina colada everyone?!
Yours,
Me
Daaaamn, he's right! Imi apasa un nor cenusiu asupra creierului. Presiune atmosferica? Au zis astia ca se raceste.
Primesc alt telefon, cu o voce idignata, frustrata, despre ce mizerii politice si atitudini condescendente se intampla intr-o organizatie din care inca mai fac parte, unde nu ar fi fost loc de asa ceva deoarece egida sub care functioneaza spune clar ca toti membrii sunt bineveniti indiferent de rasa, religie, apartenenta politica etc. Si sa ne intelegem, sunt niste tineri. Pana in 26 de ani majoritatea. Eu sunt printre aia batranii de acolo. Never mind.
Ma mai gandeam astazi, da, de atat de multe ori am reusit sa ma gandesc printre cele 2.481.200 de ganduri legate de recrutari, ca vreau sa fiu damn good intr-o anumita nisa a activitatii mele. Am nevoie de timp, bani, ambitie, si vise intretinute asiduu. Pe rand le voi face.
Se termina o zi horror de munca, si ma gandesc ca intr-una din zilele de w/end va trebui sa lucrez ca sa reusesc sa ma tin pe linia de plutire saptamana viitoare. "I want out!" Imi urla o voce din creier. Cred ca stie ea ceva, si nu imi spune. Despre tot si nimic astazi.
Asa zile traim toti. Una mai asa, alta mai saltareata, si trece timpul peste noi. De un lucru insa ma tin cu dintii: nu renunt in ruptul capului la visele mele. Nu renunt in ruptul capului sa cred ca intr-o zi, voi face bani din taste, si avand intalniri la un pahar de pinna colada. Orice, numai in mizeria asta de tara sa nu mai raman.
Putini si putine locuri raman nepatate. Am votat o singura data in viata mea. Si acum ma uit cu cine, si nu stiu de ce? Nu mai conteaza. Cred ca devin redundanta. Pina colada everyone?!
Yours,
Me
eu am o prietenă şi ne-am dat seama acum aproape 2 ani că ne-ar plăcea să plantăm roşii într-o pseudofermă civilizată, în loc să mergem la muncă, într-o mare corporaţie... mda.
RăspundețiȘtergere