Cand invingi comoditatea

Mereu se repeta cate un moment in viata. Iar si iar. Si se repeta pentru ca inca nu esti
100% cu lectia invatata. Ma refer la momentele cand stii ca sportul iti pune corpul la loc si mintea la o parte si curata din tine tot balastul, dar iti e o leneee....

Asa a fost si astazi. Stiu cat de usor se obisnuieste omul in letargie, in lipsa de activitate. De multe ori, preferam sa citesc o carte in loc sa merg la miscare. Si am citit "Ikigai - secretele japoneze pentru o viata lunga si fericita". Inspirationala pentru cei care cauta sa intelega, in sfarsit, ca a trai ani lungi si sanatosi, nu presupune un efort constant in fiecare zi. Nu. Presupune disciplina in lucruri simple, de baza: miscare, sa faci ce iti place, pentru cat timp iti place, sa mananci legume si fructe cu mult mai mult decat carne, sa nu mananci pana te saturi, sa ai portii mici, sa mananci peste (daca il iei macar din crescatorii, caci in mari e imbuibat cu metale grele), sa bei un pahar de vin in fiecare zi si sa razi. Sa faci parte activ din comunitate. Sa nu te retragi la pensie niciodata. Si iar, sa razi mult la viata, cu viata si de viata. 

A fost o carte pe care am citit-o repede, in 2 zile, deci nu am stat in sezut prea mult si nici nu am amanat o vesnicie sa ma misc. Insa, astazi, am nevoie mai mult ca inainte, sa ma misc. Si, sincer, a fost eliberator sa citesc ca sanatate inseamna "miscare" constanta, cate putin, de orice fel, in fiecare zi, nu doar de 2 ori pe saptamana la sala. Privit asa, 2 - 3 ori pe saptamana la sala, imi parea totul un chin. Nu imi facea placere. Ma simteam conditionata. Insa cand am inteles ca miscarea presupune si varianta sa faci 10.000 de pasi pe zi (cca 6 km) sau cati ai tu obiectiv, in ritmul tau, pe bucati sau toti odata, m-am simtit eliberata. La fel, nu e nevoie sa fac doar pasi. Pot merge la inot sau la aqua gym, fix cand mi se nazare. Conditia e sa ma misc zilnic. Mult. Cat pot de mult. 

Povestile din capul meu sunt mereu aceleasi: "Imi e lene sa ma duc pana la bazin. Pana ma imbrac, pana ma dezbrac, pana fac dus, lasa, mai bine stau acasa". Evident, nu e mai bine, caci a cadea in capcana lenei este extraordinar de usor, daca nu esti atent sa ii observi tactica. Pe principiul "orice invat are si dezvat" si ca nu reusesti sa dezveti decat repetand, exact asa cum ai facut cu invatatul, cam asa am de procedat si acum.

Nu plecatul la sport e problema, caci momentan ma impinge disconfortul fizic, dar mobilizarea in a fi constant e cea mai grea. Evident ca astazi, dumnealui - creierul incepuse cu: "Lasa ca poti merge si sambata la bazin, de la 16:00. E timp." Mereu, dar mereu imi spune asa. "Da, da. E timp. Dar timpul este azi." am zis. Sa ma urc in masina, sa imi rezolv din daravele si apoi sa merg la bazin a devenit obiectivul personal de astazi. Si credeti-ma: cand ies de acolo, zici ca am infrant armata americana. Cam asa ma simt de puternica. Pentru ca am reusit, inca o data, sa inving letargia si comoditatea. Incepe sa devina mai usor. Pe zi ce trece si pe fiecare moment in care iau decizia sa nu fac ce imi zice creierul, ci ce zic eu ca trebuie facut, fiind constienta de limitarile mele ca persoana si de tendintele pe care le am. Diferenta este ca incepe sa devina mai usor sa inving convingerile tip "Lasa, mai bine stau acasa". Nu as putea predica despre viata sanatoasa daca eu nu fac cel putin 80% din lucrurile pe care le predic. 

Din ce am invatat din ce am citit, de la viata, si de la prieteni, am inceput sa aplic. Si pentru ca ma simt bine, ma simt importanta si puternica atunci cand reusesc sa imi inving tendintele nesanatoase, pentru ca da, ma gadila la ego, dar, in acelasi timp, ma face sa ma simt ca un fluturas, cu mintea curatata si viziune clarificata, atunci zic ca ce fac, fac bine. Pana acum. 

La mine nu merge cu motivare de genul "trebuie sa". Nu. Nu trebuie nimic, pentru ca de ceva ani am ales sa fac ce vreau si imi face placere. Si am inteles ca in sport si miscare, placerea cea mai mare este cand incepi sa le faci. Pas cu pas, metru cu metru, inspiratie cu respiratie. Si la sfarsit cand, obosit, transpirat si usor exasperat caci ai impins sa fii mai bun ca ieri, reusesti sa ridici mainile in aer si sa razi in hohote ca ai reusit si azi sa te misti, mi se pare eliberator. Ma simt invingatoare. Inca o data. Inca o zi. 

Yours, 
Me

Comentarii

Postări populare