So... in silence
Feels like ages since I last wrote here...
Listening this music, I feel like I live in another time and space... 2day..
Si decelerez din nou. Ii spuneam unui prieten in seara asta ca este una din zilele mele incolore, inodore, insipide. Ca ce s-a intamplat in ea, probabil, in timpul zilei... Insa seara, cu misterele ei, imi tot spune povesti netraite insa atat de dorite, ma minte cu vise de neindeplinit si totusi, ma loveste cu dovezi ca ce iti doresti, poti avea... Totul e ca si mine.. Cu atat de multe fete, si trairi, si sentimente opuse, si posibilitati, si alternative... Cu gust de Asti, si in farfurii negre, si cu veioze albe, si cu pahare cu picior, umplute cu acea licoare rusinos de provocatoare, si desueta si intriganta, dar care este totusi licoarea sarbatoririlor, succesului, luxului, elegantei, rafinamentului, sofisticarii...
Bule de aer se ridica usor de pe fundul paharului catre libertate...
Eu m-am linistit...deodata. Subit. Nebanuit de repede. There is someone or something that brought me peace... And I accepted it. Feels good... Citesc blogul lui Tudor Chirila si ma minunez de ce persoana se ascunde sub o expresie rece, condescendenta uneori, insa... In acei ochi albastri exista atata profunzime, zbucium, nelinisti, fericiri, totul TRAIT. Da, omul asta TRAIESTE cu tot ce are.. neincetat. Nu-l cunosc, desi as vrea sa il cunosc, sa-l ascult cantand la chitara si povestind ce trece prin el atunci... Momentul, ce da rod unei prietenii, dragostei, urii, moment ce alimenteaza o alegere pentru o viata..
E noapte deja. Maine ma duc sa dau o mana de ajutor umanitatii. Poimaine ma duc sa imi sarbatoresc mama. Si apoi ma intorc inapoi....acasa.
Stau in pat. Laptop in brate, pahar pe tablie, 3 telefoane pe langa mine, ceasul, o bratara, niste hartii, Ari, si Strepsils, desi nu am nevoie de el, dar zace aruncat pe aici.. Am senzatia ca e gol in cap... Inca mai explorez ce am simtit cand au intrat pe usa matura si farasul.. Puteam face curat in casa, in sfarsit. Eram fericita. Si sunt cu floricele!
De fapt explorez linistea, lumina blanda a veiozei cocotate pe biblioteca, libertatea de a simti, propriile mele bariere, urletul "dar de ce?!", si ma uit la cartile mele din rafturi. Mai am inca o cutie de carti. Abia astept sa le insir pe aici. Am flashuri.. imi trec o gramada de lucruri prin fata ochilor... Peepushe... Am un joc de ganduri, idei, amintiri, dorinte, certuri cu mine insami, si Asti..
Nu am spus nimic concret azi. Doar am tradus in aceste semne ce reprezinta litere, si propozitii care alcatuiesc un limbaj de comunicare al unei specii, homo sapiens, ca sa va arat cata normalitate atarna si in mine, dupa atatea expuneri vulcanice, idei, sfaturi, constatari, consternari, revolte, etc..
Azi, I'm only human. Maine este ziua lui Nim. Happy Birthday, my friend! Wishing you well, and to finally find her. And peace...
Wishing well 2 all of you, going to read...and transpose myself into another world for the following hours... writing my own story, writing my life...
Yours,
Me
Listening this music, I feel like I live in another time and space... 2day..
Si decelerez din nou. Ii spuneam unui prieten in seara asta ca este una din zilele mele incolore, inodore, insipide. Ca ce s-a intamplat in ea, probabil, in timpul zilei... Insa seara, cu misterele ei, imi tot spune povesti netraite insa atat de dorite, ma minte cu vise de neindeplinit si totusi, ma loveste cu dovezi ca ce iti doresti, poti avea... Totul e ca si mine.. Cu atat de multe fete, si trairi, si sentimente opuse, si posibilitati, si alternative... Cu gust de Asti, si in farfurii negre, si cu veioze albe, si cu pahare cu picior, umplute cu acea licoare rusinos de provocatoare, si desueta si intriganta, dar care este totusi licoarea sarbatoririlor, succesului, luxului, elegantei, rafinamentului, sofisticarii...
Bule de aer se ridica usor de pe fundul paharului catre libertate...
Eu m-am linistit...deodata. Subit. Nebanuit de repede. There is someone or something that brought me peace... And I accepted it. Feels good... Citesc blogul lui Tudor Chirila si ma minunez de ce persoana se ascunde sub o expresie rece, condescendenta uneori, insa... In acei ochi albastri exista atata profunzime, zbucium, nelinisti, fericiri, totul TRAIT. Da, omul asta TRAIESTE cu tot ce are.. neincetat. Nu-l cunosc, desi as vrea sa il cunosc, sa-l ascult cantand la chitara si povestind ce trece prin el atunci... Momentul, ce da rod unei prietenii, dragostei, urii, moment ce alimenteaza o alegere pentru o viata..
E noapte deja. Maine ma duc sa dau o mana de ajutor umanitatii. Poimaine ma duc sa imi sarbatoresc mama. Si apoi ma intorc inapoi....acasa.
Stau in pat. Laptop in brate, pahar pe tablie, 3 telefoane pe langa mine, ceasul, o bratara, niste hartii, Ari, si Strepsils, desi nu am nevoie de el, dar zace aruncat pe aici.. Am senzatia ca e gol in cap... Inca mai explorez ce am simtit cand au intrat pe usa matura si farasul.. Puteam face curat in casa, in sfarsit. Eram fericita. Si sunt cu floricele!
De fapt explorez linistea, lumina blanda a veiozei cocotate pe biblioteca, libertatea de a simti, propriile mele bariere, urletul "dar de ce?!", si ma uit la cartile mele din rafturi. Mai am inca o cutie de carti. Abia astept sa le insir pe aici. Am flashuri.. imi trec o gramada de lucruri prin fata ochilor... Peepushe... Am un joc de ganduri, idei, amintiri, dorinte, certuri cu mine insami, si Asti..
Nu am spus nimic concret azi. Doar am tradus in aceste semne ce reprezinta litere, si propozitii care alcatuiesc un limbaj de comunicare al unei specii, homo sapiens, ca sa va arat cata normalitate atarna si in mine, dupa atatea expuneri vulcanice, idei, sfaturi, constatari, consternari, revolte, etc..
Azi, I'm only human. Maine este ziua lui Nim. Happy Birthday, my friend! Wishing you well, and to finally find her. And peace...
Wishing well 2 all of you, going to read...and transpose myself into another world for the following hours... writing my own story, writing my life...
Yours,
Me
Comentarii
Trimiteți un comentariu