Thinkin' about thinkin'...It is about time...

Toate alearga in jurul tau de zici ca nu mai prind ziua de maine: masinile, rapoartele de la birou, prietenii la munca, telefoanele la banca, networkingul vesnic, agendele fully booked de parca nu mai poti trai viata fara sa fie trecuta chestia care vrei sa o faci la ora z din pagina t a zilei x din 2010, blackberry-urile etc..

Parca totul e contra cronometru si nu putem sa apasam mai deloc pedala de decelerare. Nu putem decat sa intrerupem brusc haosul, picand lati in pat, sau adormind in fund pe canapea, sau cu capul pe birou..

Si zi dupa zi alergam dupa cai verzi pe pereti, caci nici noi nu mai stim unde duce toata graba asta. Asa am tot simtit in ultima vreme...

Si astazi, pe terasa mamei mele, cu cafeaua in nas, sub razele adoratului soare, de care imi era dor ca de aer, ascultam padurea, pasarile, insectele, vantul.. Am decelerat..pana la oprire. Nu mai stiam clar, negru pe alb, incotro merg, ce caut, ce vreau, ce nevoi am...nu le definisem, erau doar umbre in mintea mea..

Am realizat ce am, ce imi lipseste, unde vreau sa ajung, cum -relativ- pot face asta, si inca nu am terminat de procesat... Mai am nevoie de unele dimineti asa. Inca vreo 2 sau 3. Cred ca de Paste voi avea tot timpul din lume. Liniste, eu, mu, Ciuci, Fide, Ben, si curtea... Si tata cu noi. Stiu ca nu ne va lasa singure. Stiu ca va veghea langa lumanarea mea pe care i-o voi aprinde la mormant.. Si ma va tine iar in brate..

Si voi continua sa gandesc ghemuita in scoica in care obisnuia el sa stea la aer in curte. Si ma rog sa am puterea lui de analiza. In mare, am cam schematizat ce si cum trebuie sa fac. Insa, am nevoie si de o tactica bine pusa la punct. Strategia e insa esentiala.
Numai un gand iti trece prin cap, si conexiunile incep sa se formeze. Creierul, aceasta minunata parte a noastra, face ca lucrurile sa se intample.. Caci conexiune, dupa conexiune, sigur da rod bun de idei..

Astept sa termin plimbrea prin mine insami..sa trag linie, si sa pot spune: "Ok. This is it!"

Is a great, tough jurney.. But a must be done.

Till next time.. you stop too 2 see where are you going, and which way. Is important.

Yours,
Me