Personalitatea.. in dubla contabilitate. Sau tripla.
Ma intreb, asa, cu noaptea in cap, de ce mama dracului trebuie sa jucam roluri duble, triple, cvadruble toata viata noastra? De ce trebuie sa ne facem un Mini Mi, care sa fie compus din franturi din noi, si pe care sa il expunem la lume si The Big Me trebuie sa il tinem in lesa ca e posibil sa calce pe altii pe bataturi pentru cine este si ce poate?
De ce trebuie sa ma conditionez pana si la a expune parti din mine, minore, dar minore, pt ca in "the lume", dom'le, trebuie sa fii asa si asa cum este general acceptat social si din cutumele poporului in care traiesti? De ce nu se accepta si se considera tabu un caracter outspoken, care culmea, nu are pic de teama in a se expune in toata "splendoarea" de imperfectiuni, bube si paduchi??
De ce trebuie sa dezvolt o paranoia generala in ziua de astazi, de genul: "Geez, tre' sa fiu atent ce zic si ce spun pana chiar si cu prietenii mei ca sa nu creada despre mine ca sunt asa si pe dincolo!"
Ok, nu spun ca e bine sa "torni tot vinul" de la inceput, e chiar intelept sa mai pastrezi si pentru vremuri grele, sau pur si simplu pentru sufletul tau, nu spun ca este sanatos sa te manifesti in toata capacitatea ta, caci e posibil sa nu fie bine, tocmai pentru ca suntem o societate de conditionati sau auto-conditionati, care judecam cu o usurinta mai mare decat mersul la toaleta.
Dar sa stau sa crosetez imagini despre mine oamenilor pe care ii cunosc, ca sa dea bine la populatia terestra, ei asta chiar nu o suport! Da, sunt directa. Da, imi spun opinia fie ca pe Fanel il deranjeaza sau nu, iar daca am senzatia ca Fanel sucks, elegant, chiar i-o spun. Da, nu imi place sa ma dau cu restul pana trece potopul (care o fi ala , nu stiu, dar de multe ori ne comportam fata de situatii in viata de parca a venit sfarsitul lumii). Da, nu imi place sa nu imi recunosc micile placeri, nebunii, curiozitati etc. Si daca vreau sa ma stramb, pai ma stramb. Si daca am chef sa sar peste balti in pantofi cu toc, pai sar! Si daca am chef sa ma scot limba la unu'/una, pai scot limba! You don't like it? Well, sue me!
De ce atata ascundere fata de lume???!!! De ce atata teama fata de cine si cum suntem?? De ce atata teama de whatever the hell?!?!? Teama, retineri, paranoi dezvoltate, adevarat, intr-o societate care incurajeaza asta, dar de ce sa fiu eu asa? De ce sa nu imi asum rolul vietii mele, care o fi ala, si sa merg sa intampin tot ce vine, asa cum vine pt ca pot, ca vreau si nu imi este teama??
Mult avant de la prima ora, nu??! Multe intrebari insa graviteaza in jurul creierului meu.. Daca ieri spuneam unui prieten ca gandeste prea mult, astazi sigur my GF o sa imi spuna ca gandesc prea mult.
Sunt kind of pissed off. Chiar daca uneori cad la pamant si ma strang in pozitie fetala de groaza, de durere, de scarba sau de frustrare, sigur a doua zi stau dreapta, si in ciuda la tot si toate sunt din nou EU.
Keep digging. Who knows what you might find?
Yours,
Me
De ce trebuie sa ma conditionez pana si la a expune parti din mine, minore, dar minore, pt ca in "the lume", dom'le, trebuie sa fii asa si asa cum este general acceptat social si din cutumele poporului in care traiesti? De ce nu se accepta si se considera tabu un caracter outspoken, care culmea, nu are pic de teama in a se expune in toata "splendoarea" de imperfectiuni, bube si paduchi??
De ce trebuie sa dezvolt o paranoia generala in ziua de astazi, de genul: "Geez, tre' sa fiu atent ce zic si ce spun pana chiar si cu prietenii mei ca sa nu creada despre mine ca sunt asa si pe dincolo!"
Ok, nu spun ca e bine sa "torni tot vinul" de la inceput, e chiar intelept sa mai pastrezi si pentru vremuri grele, sau pur si simplu pentru sufletul tau, nu spun ca este sanatos sa te manifesti in toata capacitatea ta, caci e posibil sa nu fie bine, tocmai pentru ca suntem o societate de conditionati sau auto-conditionati, care judecam cu o usurinta mai mare decat mersul la toaleta.
De ce atata ascundere fata de lume???!!! De ce atata teama fata de cine si cum suntem?? De ce atata teama de whatever the hell?!?!? Teama, retineri, paranoi dezvoltate, adevarat, intr-o societate care incurajeaza asta, dar de ce sa fiu eu asa? De ce sa nu imi asum rolul vietii mele, care o fi ala, si sa merg sa intampin tot ce vine, asa cum vine pt ca pot, ca vreau si nu imi este teama??
Mult avant de la prima ora, nu??! Multe intrebari insa graviteaza in jurul creierului meu.. Daca ieri spuneam unui prieten ca gandeste prea mult, astazi sigur my GF o sa imi spuna ca gandesc prea mult.
Sunt kind of pissed off. Chiar daca uneori cad la pamant si ma strang in pozitie fetala de groaza, de durere, de scarba sau de frustrare, sigur a doua zi stau dreapta, si in ciuda la tot si toate sunt din nou EU.
Keep digging. Who knows what you might find?
Yours,
Me
Pentru ca lumea te judeca, cum ai spus si tu, mult prea repede si usor, fara sa stie nimic despre tine. Suntem ucisi dintr-o privire/replica a unui istetz si nu, nu ne pasa, pt ca suntem puternice si intotdeauna stam drepte, dar uneori, cand suntem demolate deja de altele, privirea lor ramane, o tii minte si doare.
RăspundețiȘtergereNe ascundem ca sa ne protejam in mare parte. Sa-l protejam pe copilul visator si jucaus din fiecare dintre noi! ;)
My fair Lady, asa este. Dar eu nu mai vreau sa ma protejez de nimeni, pt ca am senzatia ca perpetuez lasitatea. Absolute vulnerability! Dar absoluta. Si aceasta ma invata sa invat, ma deschide fara frica, si ma lasa expusa in splendoarea mea. Si stii ce este funny? Sperie ca dracu pe toti cand intalnesc un om atat de expus :)) Atunci, macar sa ma amuz de si cu curajul meu. Recomand la toata lumea sa devina niste intelepti, si sa se deschida. Vor fi surprinsi ca nu doare si nici nu vor fi usor de atins, daca asta e teama lor. Pt ca tocmai aceasta expunere este un semn de curaj. Keep digging, stiu ca poti :)
RăspundețiȘtergere