Cand se aliniaza planetele
Deci: faci "uaaa" prima oara cand dai cu ochii de doctor. Apoi:"bu, bu, bu" cand te prinzi ca cine te tine e in brate cu caldura este tata sau mama. Apoi te prinzi de ce se intampla cu ziua si noaptea, cu papa daca e calda sau rece, sau dulce sau acra, ca iti e sete, ca vrei sa mergi.. si ajungi la a vrea cu avionul, sa conduci masina lui tata, sa iesi cu fata de peste drum de care erai indragostit in copilarie.
Cresti, traiesti experientele vietii tale, iti arzi inima, razi cu lacrimi, plangi de iti sare camasa de pe tine, iti e frica, apoi ai curaj, urci si zdrobesti munti, apoi te zdrobesc altii pe tine, te ridici din nou, un pic sifonat, si apoi o iei de la capat. Nu intotdeauna cu incredere, ci circumspect, atent, rece.. Pt ca ti-ai invatat lectiile, ajungi pe la 30 de ani, cand deja ai invatat nu tot ce zboara se mananca, si incepi, prin prizma experientei acumulate, sa vezi viata cu alti ochi. Maturitatea se contureaza, impulsurile sunt controlate, emotiile sunt mai clare si mai profunde ca niciodata, pt ca abia acum infloreste totul.. Abia acum incep sa se aseze tot ce ai acumulat in ani, si invatamintele incep sa isi vada rostul.
Sunt etape in viata cand simti nevoia sa te purifici, sa te reculegi, sa te analizezi, sa te critici si apoi sa inveti sa te iubesti, sa te respecti, sa fii cu totul constient de cine ai devenit si ce potential de schimbare mai ai inca.
Aceste etape dureaza o saptamana, o luna, un an, trei sau cinci. Fiecare cu vitezele lui, cu nevoile lui, cu propriul nivel de acceptanta, cu ranile ce trebuie vindecate, sau cu propria nevoie de sine.
Am invatat despre mine in acest an care a trecut. M-am bucurat de mine, m-am tras de urechi si palmuit, si apoi laudat si mangaiat pe crestet. Am acceptat in sfarsit multe lucruri care trebuiau acceptate, pt ca trecutul nu il poti schimba.
Si asa, m-am regasit pregatita sa trec intr-o alta etapa a vietii mele, in care nu mai conteaza doar eu. Ci "Eu"-ul devine "Me and you, just us 2". A reaparut, caci de fapt asta e povestea vietii mele, barbatul care mi-a furat pt prima oara inima cand aveam 14 ani. Au trecut 15 ani de atunci, 15 ani plini de multe lucruri. Am devenit din copii nebuni, oameni maturi cu constiinta de sine, de cei din jur, cu curaj si deschidere.
Si dupa mult, dar mult timp, am senzatia de liniste si impacare, ca si cum s-a inchis un ciclu complet. Da, dupa multa vreme, vanturi si furtuni, dar si rasarituri frumoase de dimineti din viata, sunt indragostita din nou. Pt ca am avut curaj. Si ma bucur ca am facut-o. Pt ca am invatat sa apreciez momentul, bucuria, ce mi se ofera, fara sa imi mai pun patru mii de intrebari, fara sa mai fac scenarii si sa intru in panica.
Si ma bucur pt ca totul a venit cand trebuia. Cand am fost pregatita din nou. Cand avea curajul sa privesc o noua zi, orice noua zi, cu incredere si putere. Si acum este augmentat totul de acest sentiment. Si nu il voi nega. Si am sa il las sa curga.. Mi se intampla cu un motiv :)
Welcome into my life, Copilu' :) Welcome back.
Yours,
Me
Cresti, traiesti experientele vietii tale, iti arzi inima, razi cu lacrimi, plangi de iti sare camasa de pe tine, iti e frica, apoi ai curaj, urci si zdrobesti munti, apoi te zdrobesc altii pe tine, te ridici din nou, un pic sifonat, si apoi o iei de la capat. Nu intotdeauna cu incredere, ci circumspect, atent, rece.. Pt ca ti-ai invatat lectiile, ajungi pe la 30 de ani, cand deja ai invatat nu tot ce zboara se mananca, si incepi, prin prizma experientei acumulate, sa vezi viata cu alti ochi. Maturitatea se contureaza, impulsurile sunt controlate, emotiile sunt mai clare si mai profunde ca niciodata, pt ca abia acum infloreste totul.. Abia acum incep sa se aseze tot ce ai acumulat in ani, si invatamintele incep sa isi vada rostul.
Sunt etape in viata cand simti nevoia sa te purifici, sa te reculegi, sa te analizezi, sa te critici si apoi sa inveti sa te iubesti, sa te respecti, sa fii cu totul constient de cine ai devenit si ce potential de schimbare mai ai inca.
Aceste etape dureaza o saptamana, o luna, un an, trei sau cinci. Fiecare cu vitezele lui, cu nevoile lui, cu propriul nivel de acceptanta, cu ranile ce trebuie vindecate, sau cu propria nevoie de sine.
Am invatat despre mine in acest an care a trecut. M-am bucurat de mine, m-am tras de urechi si palmuit, si apoi laudat si mangaiat pe crestet. Am acceptat in sfarsit multe lucruri care trebuiau acceptate, pt ca trecutul nu il poti schimba.
Si asa, m-am regasit pregatita sa trec intr-o alta etapa a vietii mele, in care nu mai conteaza doar eu. Ci "Eu"-ul devine "Me and you, just us 2". A reaparut, caci de fapt asta e povestea vietii mele, barbatul care mi-a furat pt prima oara inima cand aveam 14 ani. Au trecut 15 ani de atunci, 15 ani plini de multe lucruri. Am devenit din copii nebuni, oameni maturi cu constiinta de sine, de cei din jur, cu curaj si deschidere.
Si dupa mult, dar mult timp, am senzatia de liniste si impacare, ca si cum s-a inchis un ciclu complet. Da, dupa multa vreme, vanturi si furtuni, dar si rasarituri frumoase de dimineti din viata, sunt indragostita din nou. Pt ca am avut curaj. Si ma bucur ca am facut-o. Pt ca am invatat sa apreciez momentul, bucuria, ce mi se ofera, fara sa imi mai pun patru mii de intrebari, fara sa mai fac scenarii si sa intru in panica.
Si ma bucur pt ca totul a venit cand trebuia. Cand am fost pregatita din nou. Cand avea curajul sa privesc o noua zi, orice noua zi, cu incredere si putere. Si acum este augmentat totul de acest sentiment. Si nu il voi nega. Si am sa il las sa curga.. Mi se intampla cu un motiv :)
Welcome into my life, Copilu' :) Welcome back.
Yours,
Me
Comentarii
Trimiteți un comentariu