Cum sa faci din rahat bici
Din categoria "romanisme" sau "asa zisul capitalism adaptat".
Sunt inspumata. Imi simt inima cum bate in gat, si imi simt tamplele cum pulseaza. De nervi. De lehamite. Stiu, eu am ales sa ma enervez azi. Probabil ca aveam nevoie de un "adrenaline rush". S-au adunat multe pe capul meu, si asta a fost exhale-ul.
Deci: cum sa construiesti palate de aur din chirpici, fratilor, nu stiu, jur, dar unii inca viseza asta. Cum sa faci sa functioneze perfect un sistem, cand baza este gaunoasa, fratilor, nu stiu, jur. Vrem sa construim chestii de vis (pe diverse tematici), dar sa nu ne ingroape statul? Sau sa nu ne taxeze din start pana nici nu apucam sa tragem prima gura de aer ca picam? Sau cum sa scapi de cele 4 milioane de autorizari si taxe, si avize si aprobari de rahat pe care ti le cere statul, iar STATUL de rahat, gen Guvern si legi de 2 bani? Cum in alte tari lucruile au o trasabilitate mai simpla, si nu exista 4 idei asupra aceleasi norme metodologice de aplicare a unei legi?
La altii, alt popor, cum dracu se poate ca omul, cetateanul, angajatul sa fie mai linistit (nu spun ca la aia umba cainii cu covrigi in coada, sa ne intelegem, totusi...) mai calm?
Pai hai sa vedem: nemtii sunt ceas. La ei orele de munca sunt batute in cuie, liberele de zile nationale, religioase la fel. Italienii, desi sunt in genul "festina lente", si cu program de lucru cu pauza de iti omori toata ziua, totusi, daca un roman suna la 7:30 recte 6:30 pm la ei, nu mai gaseste nici pe dracu, sau oricum nu crapa daca nu se face azi, ci maine (si uite ca totusi, in stilul asta, sunt de 100 de ori mai evoluati ca noi!!!). Japonezii se ajuta unii pe altii, traiesc cultul toti pentru unul, unul pt toti. Elvetienii (sau e prea de tot??) au rata de mortalitate in scadere si "Mediu speranţa de viaţă a bărbaţilor din Elveţia este de 77.91, în timp ce cea a femeilor este 83.71, iar speranţa de viaţă la naştere este de 80.74." - conform http://www.babyboomercaretaker.com , pe cand rata mortalitatii in Romaniei a devenit una dintre cele mai mari din Europa (apropo, aveam un fost coleg care a murit acum cateva saptamani, atac cerebral, 48 de ani. Cool, ce sa zic?) si asta fiind completata de un sistem de sanatate deficitar la maxim.
Si deci, in tarile cu rigori, organizare, respect pt viata personala si repaos, aia traiesc mai mult si chiar fac copii intr-o incantare. La noi, vor sa ne scoata la pensie la 65 de ani, sa ne manance pe paine contributiile de-o viata ce au senzatia - ei din Parlament si Guvern ca le-am facut cadou lor pt "mirobolanta" viata dusa, ca sa faci o scoala de soferi e o adevarata inginerie de slalomuri prin orele de servici, hartogaraie si alte prostii, ca sa faci buletin te duci la circa de politie a sectorului de care tii, ca apoi aia sa trimita la Politia Capitalei, si apoi PC sa trimita inapoi la politia de sector documentul si apoi sa te duci sa il ridici -> asta inseamna 2 saptamani din viata ta, si lenea lor, ca e greu sa fie totul centralizat si legat on line, si uite asa, daca te mai gandesti si ce mai platesti si declari in calitate de PFA te iei cu mainile de cap.
Si ca sa ma opresc aici, caci simt ca imi explodeaza creierii, mai vezi si nesimtirea alora din jur pe varii si diverse teme, si privirile strabistice (daca o exista cuvantul asta in dex..) cand te incapatanezi sa fii exemplu de "Asa da" si nu de "Asa nu".
Ma apuca toate cele din an in paste, dar cand ma apuca, ma descarc ca pt o zi de facut alpinism sau mers cu bicicleta sau inotat. Este ora 16:21 a "norocoasei" zile de 23 septembrie 2010. Si sincer, cu toate chestiile misto din viata mea, sau mai putin misto, pe care mi le pastrez aproape si in minte, incerc din rasputeri sa redevin optimista by nature, si nu optimista by choise.
Azi probabil este o zi de backfire, si am nevoie sa tin armura sus. Cica Marte tranziteaza nu stiu a cui zodie, si e vreme de ciorovaiala, pe cand Soarele intra in Fecioara si e vreme de mooning and spooning. My ass!
Yours,
Me
Deci: cum sa construiesti palate de aur din chirpici, fratilor, nu stiu, jur, dar unii inca viseza asta. Cum sa faci sa functioneze perfect un sistem, cand baza este gaunoasa, fratilor, nu stiu, jur. Vrem sa construim chestii de vis (pe diverse tematici), dar sa nu ne ingroape statul? Sau sa nu ne taxeze din start pana nici nu apucam sa tragem prima gura de aer ca picam? Sau cum sa scapi de cele 4 milioane de autorizari si taxe, si avize si aprobari de rahat pe care ti le cere statul, iar STATUL de rahat, gen Guvern si legi de 2 bani? Cum in alte tari lucruile au o trasabilitate mai simpla, si nu exista 4 idei asupra aceleasi norme metodologice de aplicare a unei legi?
La altii, alt popor, cum dracu se poate ca omul, cetateanul, angajatul sa fie mai linistit (nu spun ca la aia umba cainii cu covrigi in coada, sa ne intelegem, totusi...) mai calm?
Pai hai sa vedem: nemtii sunt ceas. La ei orele de munca sunt batute in cuie, liberele de zile nationale, religioase la fel. Italienii, desi sunt in genul "festina lente", si cu program de lucru cu pauza de iti omori toata ziua, totusi, daca un roman suna la 7:30 recte 6:30 pm la ei, nu mai gaseste nici pe dracu, sau oricum nu crapa daca nu se face azi, ci maine (si uite ca totusi, in stilul asta, sunt de 100 de ori mai evoluati ca noi!!!). Japonezii se ajuta unii pe altii, traiesc cultul toti pentru unul, unul pt toti. Elvetienii (sau e prea de tot??) au rata de mortalitate in scadere si "Mediu speranţa de viaţă a bărbaţilor din Elveţia este de 77.91, în timp ce cea a femeilor este 83.71, iar speranţa de viaţă la naştere este de 80.74." - conform http://www.babyboomercaretaker.com , pe cand rata mortalitatii in Romaniei a devenit una dintre cele mai mari din Europa (apropo, aveam un fost coleg care a murit acum cateva saptamani, atac cerebral, 48 de ani. Cool, ce sa zic?) si asta fiind completata de un sistem de sanatate deficitar la maxim.
Si ca sa ma opresc aici, caci simt ca imi explodeaza creierii, mai vezi si nesimtirea alora din jur pe varii si diverse teme, si privirile strabistice (daca o exista cuvantul asta in dex..) cand te incapatanezi sa fii exemplu de "Asa da" si nu de "Asa nu".
Ma apuca toate cele din an in paste, dar cand ma apuca, ma descarc ca pt o zi de facut alpinism sau mers cu bicicleta sau inotat. Este ora 16:21 a "norocoasei" zile de 23 septembrie 2010. Si sincer, cu toate chestiile misto din viata mea, sau mai putin misto, pe care mi le pastrez aproape si in minte, incerc din rasputeri sa redevin optimista by nature, si nu optimista by choise.
Azi probabil este o zi de backfire, si am nevoie sa tin armura sus. Cica Marte tranziteaza nu stiu a cui zodie, si e vreme de ciorovaiala, pe cand Soarele intra in Fecioara si e vreme de mooning and spooning. My ass!
Yours,
Me
Comentarii
Trimiteți un comentariu