Me inside your mind
Smiling :-) Sambata frumoasa. 30 si o zi. Muzica frumoasa. Prieteni care, pentru cateva ore, au uitat de toate problemele vietii lor ascultand True Band. Sticla de sampanie. Pahare in aer. "La multi ani!" all over again. Al Meu care ma ia si ma strange tare in brate. Night out, with friends, celebrating LIFE!
Dimineata noua, sau pranz deja. Soare. Lene. Ma tine omoplatul. Gat usor blocat. Iesit din casa, inapoi repede. Zambete de.. nici eu nu stiu de care. Dar zambete. :-) Rasfoind carti, proband genti si esarfe, chestii rosii, etc. Tiramisu. Masa... Seara..
Gand: "Stiti, in fiecare zi, prin ce facem si spune, noi ne castigam dreptul la locul nostru pe Pamant." Documentar despre misiunea Apollo 11. Iata ca aflu si de unde a venit in uz celebra: "Huston, we have a problem!". Tz. Ce mica si nestiutoare sunt.. Ma gandeam ca as fi putut sa citesc mai multe chestii pana la varsta asta. Sa stiu mult mai multe lucruri. Nu ma ajuta memoria. Acum insa, parca e un boost. Un boost de putere, deschidere mentala, memorie ca unsa, care functioneaza la capacitate maxima. Mici exercitii ca sa vad daca nu cumva este doar o senzatie generata de creierul meu, doar pt ca imi doresc prea mult sa tin minte. Dar nu. Chiar tin minte. Datorez asta Ilenei. Ea m-a ajutat. Toate la randul lor, nu-i asa?
Mi-a facut loc in minte si creier pt ceea ce va sa urmeze.
Ma uit la un serial nou. Stilistul imi povestea despre el. Ma gandesc la ce capacitate si inteligenta are Al Meu. Sunt mandra. As fi vrut sa am si eu unele abilitati ale lui. Dar poate de aceea suntem impreuna. Sa completeze el ce lipseste la mine. Si viceversa.
"Exista anumite oportunitati in viata unui om de care daca stie sa profite, ii va fi foarte bine. (Apropo, la cine se aplica: incetati sa mai despartiti subiectul de predicat prin virgula!!") Dar daca sunt pierdute, viata lor va sfarsi in mizerie. Pe o asemenea mare navigam acum. Si trebuie sa alegem curentul potrivit...sau vom pierde aventura care ne asteapta." - Luca
Astazi ma gandesc la toti cei care nu epateaza, care nu se vad, dar care inmagazineaza atata capacitate, inteligenta si energie din Univers, ca daca i-ai pune impreuna, ai dinamita Casa Alba in 3 nanosecunde, si ultimul castigator al premiului Nobel ar parea un pitic ce se agita pe o bucata de frunza picata dintr-un pom de 20 de metri inaltime.
Astazi ma gandesc la fetele cu corp frumos, dar care poarta haine largi, si culori neasortate, par nearanjat la coafor pt ca nu isi permit, care imbraca bluze din piata, si care ar bate la fund orice model de pe scena Victoriei Secret cu un ajutor de fix up de rigoare. Ma gandesc la pustii cu ochelari, plapanzi si sfiosi care vor bate la fund orice atlet din generatia si judetul lor in cativa ani, si care au fost tachinati, marginalizati, si neluati in seama. Ma gandesc la ei si la ele care nu acorda importanta prea mare imaginii exterioare, dar care cand au deschis gura amutesc toti. Astazi ma gandesc la milioanele de oameni deosebiti despre care nu am avut habar, pt ca drumul lor in viata nu a fost sa iasa in lumina reflectoarelor. Ci sa va influienteze, sa imi influienteze viata.
Acei oameni care, pentru fiecare dintre noi, devin exemple. Acei oameni datorita carora voi ati facut niste turnuri la 180 de grade in viata. Ati luat decizii. Ati depasit granitele propriei limitari si frici. Acei oameni care imi sunt mult superiori, si care, probabil, au trecut de atatea ori pe langa mine pe strada, iar eu, preocupata de gandurile-mi si propria-mi viata, daca nu de doza de superficialitate pe care o detin, recunosc, nici nu i-am observat.
Imi amintesc de batranul profesor, ce a condus generatii intregi catre o viata cu mult mai buna, sau cel putin a incercat, si care cersea in intersectia de la Baneasa un ajutor ca sa isi trateze Parkinsonul avansat. Ce s-o fi intamplat cu el oare?... Si probabil stiti la ce ma gandesc cand amintesc de dansul...
Documentar pe Animal Planet despre viata in salbaticie.. Cum leii se lupta pt teritoriu, cum zebrele masculi omoara puii adusi pe lume de femele care s-au alaturat nou cirezii, pui ce nu le poarta genele. Cum Cezar, dresorul si problem shooterul in comportament canin ne invata ca de multe ori mila aratata unui animal in soc ii dauneaza, sau permanenta dorinta de a-ti mangaia patrupedul cand se uita la tine este de fapt o manipulare a acestuia pt ca stie ca iti poate domina si conduce energiile, in tip ce el isi face de cap (in unele cazuri, sa nu generalizam). Peste tot am avut parte de o viziune de ansamblu asupra lumii in care traiesc...
Cateva cadre, un episod, o seara, un cantaret de coveruri AC/DC, National Geografic, cateva pagini rasfoite din cateva carti: Octavian Paler - Eul Detestabil, Jaques Salome - Povesti pentru a iubi. Povesti pt a ne iubi, sau Shakespeare - Julius Caesar, linistea din suflet, pt ca ma simt in siguranta (mica si vulnerabila de mine..) si totusi framantarile si miile de intrebari.. cam astea de fapt sunt surse, o a milioana parte dintre miliardele de surse ce exista, pt evolutia mintii, sufletului..
30 de ani si o zi... Si eu vazandu-ma cum scot bani din bursa ( a se vede ce spuneam intr-un post anterior privind castigul banilor din taste), fac prima scoala de HR din Romania (ma sperie groaznic amploarea ideei, insa ce e facut, facut ramane, si chiar apoi poate fi imbunatatit), imi vad inca o idee pusa in practica privid cresterea nivelului de cultura din tara asta (daca ma uit la statisticile Comisiei Europene ce spun ca 40% din adolescentii romani de 15 ani sunt semianalfabeti)... si apoi punand capul pe perna, impacata, seara de seara, langa Al Meu.
And I say, once again: "Welcome to the 21st century, folks!" Cu bune si cu rele...
Yours,
Me
Dimineata noua, sau pranz deja. Soare. Lene. Ma tine omoplatul. Gat usor blocat. Iesit din casa, inapoi repede. Zambete de.. nici eu nu stiu de care. Dar zambete. :-) Rasfoind carti, proband genti si esarfe, chestii rosii, etc. Tiramisu. Masa... Seara..
Gand: "Stiti, in fiecare zi, prin ce facem si spune, noi ne castigam dreptul la locul nostru pe Pamant." Documentar despre misiunea Apollo 11. Iata ca aflu si de unde a venit in uz celebra: "Huston, we have a problem!". Tz. Ce mica si nestiutoare sunt.. Ma gandeam ca as fi putut sa citesc mai multe chestii pana la varsta asta. Sa stiu mult mai multe lucruri. Nu ma ajuta memoria. Acum insa, parca e un boost. Un boost de putere, deschidere mentala, memorie ca unsa, care functioneaza la capacitate maxima. Mici exercitii ca sa vad daca nu cumva este doar o senzatie generata de creierul meu, doar pt ca imi doresc prea mult sa tin minte. Dar nu. Chiar tin minte. Datorez asta Ilenei. Ea m-a ajutat. Toate la randul lor, nu-i asa?
Mi-a facut loc in minte si creier pt ceea ce va sa urmeze.
"Exista anumite oportunitati in viata unui om de care daca stie sa profite, ii va fi foarte bine. (Apropo, la cine se aplica: incetati sa mai despartiti subiectul de predicat prin virgula!!") Dar daca sunt pierdute, viata lor va sfarsi in mizerie. Pe o asemenea mare navigam acum. Si trebuie sa alegem curentul potrivit...sau vom pierde aventura care ne asteapta." - Luca
Astazi ma gandesc la toti cei care nu epateaza, care nu se vad, dar care inmagazineaza atata capacitate, inteligenta si energie din Univers, ca daca i-ai pune impreuna, ai dinamita Casa Alba in 3 nanosecunde, si ultimul castigator al premiului Nobel ar parea un pitic ce se agita pe o bucata de frunza picata dintr-un pom de 20 de metri inaltime.
Astazi ma gandesc la fetele cu corp frumos, dar care poarta haine largi, si culori neasortate, par nearanjat la coafor pt ca nu isi permit, care imbraca bluze din piata, si care ar bate la fund orice model de pe scena Victoriei Secret cu un ajutor de fix up de rigoare. Ma gandesc la pustii cu ochelari, plapanzi si sfiosi care vor bate la fund orice atlet din generatia si judetul lor in cativa ani, si care au fost tachinati, marginalizati, si neluati in seama. Ma gandesc la ei si la ele care nu acorda importanta prea mare imaginii exterioare, dar care cand au deschis gura amutesc toti. Astazi ma gandesc la milioanele de oameni deosebiti despre care nu am avut habar, pt ca drumul lor in viata nu a fost sa iasa in lumina reflectoarelor. Ci sa va influienteze, sa imi influienteze viata.
Acei oameni care, pentru fiecare dintre noi, devin exemple. Acei oameni datorita carora voi ati facut niste turnuri la 180 de grade in viata. Ati luat decizii. Ati depasit granitele propriei limitari si frici. Acei oameni care imi sunt mult superiori, si care, probabil, au trecut de atatea ori pe langa mine pe strada, iar eu, preocupata de gandurile-mi si propria-mi viata, daca nu de doza de superficialitate pe care o detin, recunosc, nici nu i-am observat.
Imi amintesc de batranul profesor, ce a condus generatii intregi catre o viata cu mult mai buna, sau cel putin a incercat, si care cersea in intersectia de la Baneasa un ajutor ca sa isi trateze Parkinsonul avansat. Ce s-o fi intamplat cu el oare?... Si probabil stiti la ce ma gandesc cand amintesc de dansul...
Documentar pe Animal Planet despre viata in salbaticie.. Cum leii se lupta pt teritoriu, cum zebrele masculi omoara puii adusi pe lume de femele care s-au alaturat nou cirezii, pui ce nu le poarta genele. Cum Cezar, dresorul si problem shooterul in comportament canin ne invata ca de multe ori mila aratata unui animal in soc ii dauneaza, sau permanenta dorinta de a-ti mangaia patrupedul cand se uita la tine este de fapt o manipulare a acestuia pt ca stie ca iti poate domina si conduce energiile, in tip ce el isi face de cap (in unele cazuri, sa nu generalizam). Peste tot am avut parte de o viziune de ansamblu asupra lumii in care traiesc...
Cateva cadre, un episod, o seara, un cantaret de coveruri AC/DC, National Geografic, cateva pagini rasfoite din cateva carti: Octavian Paler - Eul Detestabil, Jaques Salome - Povesti pentru a iubi. Povesti pt a ne iubi, sau Shakespeare - Julius Caesar, linistea din suflet, pt ca ma simt in siguranta (mica si vulnerabila de mine..) si totusi framantarile si miile de intrebari.. cam astea de fapt sunt surse, o a milioana parte dintre miliardele de surse ce exista, pt evolutia mintii, sufletului..
30 de ani si o zi... Si eu vazandu-ma cum scot bani din bursa ( a se vede ce spuneam intr-un post anterior privind castigul banilor din taste), fac prima scoala de HR din Romania (ma sperie groaznic amploarea ideei, insa ce e facut, facut ramane, si chiar apoi poate fi imbunatatit), imi vad inca o idee pusa in practica privid cresterea nivelului de cultura din tara asta (daca ma uit la statisticile Comisiei Europene ce spun ca 40% din adolescentii romani de 15 ani sunt semianalfabeti)... si apoi punand capul pe perna, impacata, seara de seara, langa Al Meu.
And I say, once again: "Welcome to the 21st century, folks!" Cu bune si cu rele...
Yours,
Me
Comentarii
Trimiteți un comentariu