E nevoie de cate o Japonie zdruncinata, sau de...

....11 septembrie ca sa ne aducem aminte ca suntem oameni. Mici. Neputiinciosi in fata naturii.  Si ca daca nu lucram in avantajul si echilibrul ei, si al nostru implicit, ne poate nimici fara avertizment. Suntem mici pana si unii in fata altora, dar nici asta nu recunoastem.

Este nevoie de cate o Japonie zdruncinata sa ne aducem aminte sa fim loiali, respectuosi, saritori, buni, calzi. Este nevoie intotdeaua de o tragedie ca sa ne aducem aminte de origini: cand nu conta decat prietenia, si ajutorul pe care il oferi celuilalt din ceata, ca sa convietuiti pe campul de vanatoare.

Este nevoie de un film ce circula pe toate canalele de TV si on-line cu un caine care sta si protejeaza celalalt caine istovit de socul intampinarii si traversarii  unui tsunami.

Eram la masa in seara asta si in timp ce mancam, am realizat ca eu am sansa sa am un adapost si o masa unde sa mananc. Si ca ar trebui sa fiu recunoscatoare pt asta. Si pt ca Al Meu este bine, si pt ca mama este bine, si pt ca al meu caine e fericit prin curte si isi flutura "podoabele" la aer dimineata cu hainuta pe el.

Imi fac mea culpa si eu cand imi dau seama si de nimicnicia mea uneori. Si mie mi-a trebuit un dezastru sa imi aduc aminte sa spun "Multumesc pt ce am!".

Vorbeam cu mama soacra in seara asta despre ce se intampla in tara asta, eu in masina, venind de la o intalnire de afaceri. Aceleasi cuvinte le-am regasit in cuvintele interlocutorului meu din aceasta seara, persoana de nationalitate straina, care a spus un lucru esential: "Voi, romanii, nu intelegeti un lucru: calitatea vinde. Calitatea serviciilor, produselor. Asta genereaza vanzare. Puteti sa cheltuiti milioane pe aparaturi, locatii luxoase, sau ce vreti voi intr-un business, daca serviciul pe care il oferiti nu ajunge la inima clientului. Sa tineti minte: emotiile cumpara!"

Ar mai trebui sa fac vreun comentariu la ce am scris mai sus? Nu am putut spune decat: "Jos palaria!" prietene strain, care faci o schimbare in fiecare zi a vietii tale intr-o tara unde, daca cineva ia seama vorba ta, asta va insemna evolutie pt noi ca natie. Si credeti-ma, "cineva" mai multi iau seama la vorbele sale.

Daca l-ati vedea, nu ati da doi bani pe interlocutorul meu. Insa el genereaza cifre de afaceri cu sase zerouri in spate pt clientii sai.. De ce? Pt ca pt el conteaza ce lasa in urma. Conteaza satisfactia clientului pt serviciul prestat.

Traim intr-o Romanie care importa ca la balamuc si creaza industrie fix zero. Traim intr-o Romanie unde romanului ii e mai usor sa se gadeasca la cum sa aduca din afara, decat la cum sa produca in interiorul tarii. Coruptie multa, legislatie greoaie o sa spuneti! Si nici nu va contrazic. Dar sa stiti, ca daca azi o floare prinde radacina, maine inca 3, poimaine inca 10, si apoi ai tufele inflorite, pai sa stii ca atunci se face primavara. Cred cu incapatanare ca Romania poate. Numai sa vrea. Vrem? Ok, gata, gata, nu mai injurati! Am prin ideea....

Ma durea capul azi de la scaderea brusca de temperatura si a presiunii.. Ma gandeam si la piata muncii din Romania. Astazi m-am gandit la multe, din nou, cum sunt "acuzata" de unii prieteni ca ma gandesc prea mult, si ca sunt prea serioasa pt un blog pe care il promovez exclusiv prin facebook si linkedin. Asa e. Se citesc siteurile cu povestile despre Columbeni, injectii cu botox, coruptie si scandaluri, omoruri, sau glume proaste, imitatii ieftine.

Eu voi continua sa sa scriu si sa fiu asa cum sunt. Probabil ca cititorii mei, acei cativa care sunt, vor aprecia franchetea si seriozitatea uneori, amuzamentul si ironia alte ori, si uite asa fiecare isi are locul lui sub soare.

Insa sunt satula, dragii mei.. Satula sa vad in stanga si in dreapta cum totul este anapoda, ilogic, incoerent.

Still... pana cand am sa va scriu de pe plaja din Bahamas... Va pup direct pe creiere, poate scurt-circuiteaza si mai cu folos. Pt voi in primul rand. Si apoi pt semenii vostri.

Yours,

Me