Not thinking... not thinking. Nope. Not thinking!!
O fi Marte care se tot intalneste cu Pluto, o fi vreo ploaie astrala, o fi ca nu e soare afara, sau o fi ca sunt obosita, nu stiu. Dar e.
Lucrurile se schimba. Eu sunt in proces de schimbare. Mediul meu extern este in schimbare. Ma oboseste agitatia asta. Mi-ar fi placut ca totul sa se opreasca. Macar o zi. Un blocaj care sa ne dea la toti o pauza. O pauza e la orice. Sau poate doar mie. O pauza. Sa nu gandesc. Sa nu mai gadesc la nimic, ci sa fiu doar constienta de mine.
Inima mea bate. Cam repede in ultima vreme. Nu e linistita. Si sunt constienta de ea. Sunt constienta cand imi aud respiratia noaptea, stand cu ochii in tavan. Imi simt palmele, parul, nasul... Imi simt agitatia. Nu imi doresc sa stiu si viteza sangelui prin corp. Cred ca as face poc doar la gandul. Se schimba multe. De la modul in care vremea se manifesta, la modul in care oamenii se manifesta.....
Nu am fost niciodata constienta de vanzoleala din jurul meu, doar de cea din mine. Cate ganduri zboara prin capetele noastre, cate reactii controlate exclusiv de creier avem, si ce ne mai usureaza asta viata, caci daca ai uita sa respiri??? Schimbarea cred ca ma sperie. Pt ca stiu ca vine. Si desi sustin sus si tare ca sunt adepta schimbarii, pt ca imi place diversitatea, chiar daca sunt constanta in unele sectoare ale vietii mele, asa cum e normal sa existe un echilibru, astazi ma uit imuna la schimbarile ce vor urma . Nu simt nimic. Poate pt ca nu stiu ce trebuie sa simt. Sau poate ca nu am inca toate informatiile privind schimbarea astfel incat sa imi pot permite o reactie.
Sunt "inghetata". Bocna. Nu gandesc. Si imi doresc sa nu gandesc, pt ca daca incep sa fac asta, o sa simt. Si nu vreau acum sa simt.
Ma uit la oameni in jurul meu, cati dintre cunoscutii mei cauta raspunsuri, cati sunt muti in fata valului de schimbari, socati unii dintre ei. Se uita in jur si zic: "What the fuck?!".
Nu am raspunsul universal, insa cred cu putere ca dupa furtuna urmeaza intotdeauna soare si liniste. Imi astept Soarele Meu si Linistea Mea...
Yours,
Me
Inima mea bate. Cam repede in ultima vreme. Nu e linistita. Si sunt constienta de ea. Sunt constienta cand imi aud respiratia noaptea, stand cu ochii in tavan. Imi simt palmele, parul, nasul... Imi simt agitatia. Nu imi doresc sa stiu si viteza sangelui prin corp. Cred ca as face poc doar la gandul. Se schimba multe. De la modul in care vremea se manifesta, la modul in care oamenii se manifesta.....
Nu am fost niciodata constienta de vanzoleala din jurul meu, doar de cea din mine. Cate ganduri zboara prin capetele noastre, cate reactii controlate exclusiv de creier avem, si ce ne mai usureaza asta viata, caci daca ai uita sa respiri??? Schimbarea cred ca ma sperie. Pt ca stiu ca vine. Si desi sustin sus si tare ca sunt adepta schimbarii, pt ca imi place diversitatea, chiar daca sunt constanta in unele sectoare ale vietii mele, asa cum e normal sa existe un echilibru, astazi ma uit imuna la schimbarile ce vor urma . Nu simt nimic. Poate pt ca nu stiu ce trebuie sa simt. Sau poate ca nu am inca toate informatiile privind schimbarea astfel incat sa imi pot permite o reactie.
Sunt "inghetata". Bocna. Nu gandesc. Si imi doresc sa nu gandesc, pt ca daca incep sa fac asta, o sa simt. Si nu vreau acum sa simt.
Ma uit la oameni in jurul meu, cati dintre cunoscutii mei cauta raspunsuri, cati sunt muti in fata valului de schimbari, socati unii dintre ei. Se uita in jur si zic: "What the fuck?!".
Nu am raspunsul universal, insa cred cu putere ca dupa furtuna urmeaza intotdeauna soare si liniste. Imi astept Soarele Meu si Linistea Mea...
Yours,
Me
Comentarii
Trimiteți un comentariu