Dincolo de logica

As fi zis, ani in urma, ca in afara de ratiune nimic nu exista.
Apoi am auzit-o pe mama spunand: "Dragostea are ratiuni, pe care ratiunea nu le are".
Am crescut.
Am trait pierderi. Am tanjit dupa iubiri. Am invatat sa ma descurc in viata. Am invatat sa ma invat pe mine.

Ajung aici. Azi. La 30 de ani. Si dintr-o data, ratiunea dispare. Citesc dincolo de cuvinte, vad dincolo de ochi, inteleg dincolo de imagini si gesturi. Am ajuns intr-o liniste.... O oaza de liniste. Nu sunt speriata, nici nu mi-am pierdut mintile, pur si simplu exist acolo. Si vad de acolo, cu niste ochi ce am impresia ca nu imi apartin uneori, vad ce se intampla in jurul meu. Sunt usor detasata. Lucrurile si intamplarile au capatat alte valente. Pot intelege si accepta mai mult decat am crezut vreodata ca pot fi capabila. Si simt. Uneori mai mult decat este cazul, dar Universule Mare, simt!

Nu pot explica ce sta in spatele la tot ceea ce percep de jur imprejur. Cred ca nici nu vreau. Stiu doar ca am ajuns in punctul in care, avandu-ma pe mine, pot sa ma dau si altora. Nu vad aceasta pornire a mea de a da din tot ce am mai bun, ca un sacrificiu. Pt ca prin ceea ce dau, ma umplu si mai mult de bucurie, intelegere, forta, luciditate.

Gandurile devin instrumente. Imi dau seama ca zicala "Ai grija ce iti doresti ca s-ar putea sa se intample", well, este perfect valabila. Nu imi e teama sa imi doresc, si nici ca nu voi gasi ce imi doresc. Tac. Si in tacere pot sa ascult. Totul. Orice. Asa invat. Despre mine, si despre lume.

Sunt atenta la semne. Sunt constienta.. Si iubesc.

Yours,
Me