Hard core relationships
So....intre a face sex ca un barbat, si a face sex ca o femeie exista o mare diferenta in anumite etape ale vietii lor.
In general, ei pot trece prin pat vreo duzina inmultit cu 100 de femei, fara sa aibe vreun sentiment in afara de senzatia de excitatie maxima. Cu ce raman dupa asta? Cu memoria in palme a formei sanului ei, a fundului, cu buzele ei si ...man, ce piele misto (sau nu!) avea tipa!
Ele? Unele pot trece si ele vreo duzina de barbati inmultit cu 100 prin patul lor, insa pt ele inseamna practica. Sunt insa restul, marea majoritate, care traiesc sentimente. Traiesc pasiunea cu sufletul, se indragostesc de smecherul care le-a tranzitat prin pat, de parca e sfarsitul lumii, si in vreme ce el trece la urmatoarea, ea ramane cu lacrimile pe obraji si cu pofta de el, caci, vezi tu, sexul chiar a fost bun!! De ce? Pt ca asa sunt facute femeile, usor defecte in ADN.
Si dupa ce trec ei prin diverse etape, care cu sexul ca sportul, care cu sentimentele praf ca iubeste, ajung sa aibe fiecare, sub o forma sau alta, sansa de a experimenta ce inseamna sa fii indragostit de-a dreptul si pe bune, de de-a dreptul si pe bune cea mai tare persoana de pe planeta asta.
Si au o relatie frumoasa la inceput, apar dorinte de mutat impreuna, se experimenteaza reciproc, traiesc diverse etape ale vietii impreuna, anii se aduna, ei se schimba sau devin confortabili in relatia lor, intervine obisnuitul si familiarul, nu se mai depun eforturi, totul merge de la sine, pana cand primul calca stramb. Durere, jale, scandal, ura, dragoste din nou, etc.
Si aici avem vreo doua scenarii: ala din filme, pe care ni-l dorim toti, se impaca pt ca inteleg ca totul a fost probabil dintr-o culpa comuna, sau doar a unuia, si de fapt isi doreste sa ramana cu celalalt, chiar daca el/ea a facut auto-stopul in patul alteia/altuia. Sau scenariul mai dur, cand se rupe totul, pt ca idiotii de fosti indragostiti nu mai au creier, putere, intuitie sa verifice daca mai au vreo sansa sau nu, si orgoliile iau locul. Si urmeaza "the hell with it!"
Si asa se continua relatia, cu alte etape: reluarea increderii in celalalt, si pana la urma si in sine, sau o ia lumea de la capat, cu alt personaj de care e atras/a si jocurile olimpice iaca, debuteaza din nou.
Cam asta e viata in mare, pana apuci sa simti ca vrei sa faci copii, si acolo intervin alte chestii complicate ale cuplului. Atunci deja ajungi sa intelegi ce inseamna " sa il iubesti pe celalalt chiar si cand il urasti".
Adevarul este ca tentatiile sunt peste tot. Adevarul este ca barbatii nostri sau femeile au jurat credinta, nu orbire. Adevarul este ca testosterolul este in floare cand vine vara si apar fetitele, multele domnisoare bune din Romania (caci doar suntem recunoscuti ca provideri de Miss de nu stiu ce natura, sau manchine pe podiumurile de pe la Versace), iar proaspat barbatii sau barbatii in toata firea se intrec in gelat, ochelari de soare, gulere scorbite sau tricouri in v-euri, mers smecheresc si atitudini misterioase (astea pt cine functioneaza) sau vulgare de-a dreptul, pt ca au auzit ei ca femeile se omoara dupa "the bad guys".
Realitatea e ca tentatiile sunt pe toate drumurile. Le vezi, le simti mirosul, le intelegi intentiile, si in general tine de tine daca faci vreo miscare sau nu, sa decizi daca merita sau nu. Pt barbati, de multe ori, este o chestie de vantoare si re-editare a barbatiei lor, sa isi confirme ei ca pot avea pe oricine, oricand, oricum. In mare parte, revin la cuibul unde partenera de viata e totusi aia perfecta dintr-un milion de motive. Si viata merge mai departe bine mersi, atata timp cat femeia nu afla nimic. Sau nu se mai intorc deloc, pt ca doamna fosta considerata perfecta a uitat sa se mai uite si la barbat, sau a castigat vreo 30 de kg intre timp si nu are timp decat pt savurarea urmatorii fripturi de porc in sos de vin, sau pur si simplu nu mai stie ce inseamna o rochie, o unda de parfum pe piele, un toc inalt si o coafura ingrijita. Sau e doar el care s-a indragostit nebuneste de cealalta. E o loterie.
Si asa, doamnelor si domnilor, suntem o specie de animale, care, spre deosebire de restul vietuitoarelor de pe Terra, avem ceva ce ne deosebeste: ratiunea. E doar alegerea noastra daca ne facem viata de cuplu un calvar, sau un fel de concert Bon Jovi, cu lumini, efecte muzicale, speciale, creind sentimente, reconfirmand feminitati si masculinitati, provocand status qvo-ul, re-aprinzand flacara cand palpaie groaznic de vizibil. Si atunci jumatatea noastra, aflata chiar si la capatul celalalt de pamant sau in camera alaturata, cand va da cu privirea de parul nostru ingrijit in vant, tocurile noastre inalte facand piciorul sa arate ca de pe podiumurile de moda din Milan, parfumul fin lasat in urma, si pielea de catifea cand doar ne atinge bratele, isi va aminti o mare parte din ce ne-a adus impreuna: chimia aceea nebuna a zambetelor si mirosurilor noastre de la inceput, fiorii de pe spate cand ne simteau sarutul atat de sexi si umed ca ar fi fost atunci interzis de biserica....sau noi am fi fost interzisi de biserica!!
In revers, cand scapa de burta, aliniaza culoarea sosetelor cu cea a pantalonilor, scapa de parul de pe spate, pune un costum aliniat la statura si ten, schimba postura corpului, nu miroase a tigari eminamente, ci a colonie si bomboane mentolate in acelasi timp, cu atitudinea invincibilului sau rusinosului pe care l-am cunoscut, provocandu-ne din nou la VIATA, atunci sa nu imi spuneti ca nu va sare inima in gat din nou.
Mi-au trebuit 31 de ani de viata, si o serie de evenimente, nu ca sa stiu, ci ca sa constientizez importanta ingrijirii de sine, increderii in tine, atentiei catre celalalt, si necesitatea efortului de a nu deveni un partenerul plictisitor care merge cu valul zi de zi, ci pt a te pastra prezent, inca miserios, jucaus, provocator, cu tupeu, si supus alte dati, sa tii piciorul pe acceleratie sau sa decelerezi cand trebuie. Si asta nu ca un efort, ci ca o placere si dorinta de a-ti pastra relatia vie, pe tine viu. Pt ca tentatiile sunt peste tot. Si e alegerea noastra daca vrem sa dam vrabia din mana, pe cioara de pe gard. In majoritatea cazurilor s-a dovedit a fi o decizie proasta. Asta ca, haideti sa nu ne lasam sa ajungem acolo! Just dance, in another and another way!
Yours,
Me
In general, ei pot trece prin pat vreo duzina inmultit cu 100 de femei, fara sa aibe vreun sentiment in afara de senzatia de excitatie maxima. Cu ce raman dupa asta? Cu memoria in palme a formei sanului ei, a fundului, cu buzele ei si ...man, ce piele misto (sau nu!) avea tipa!
Ele? Unele pot trece si ele vreo duzina de barbati inmultit cu 100 prin patul lor, insa pt ele inseamna practica. Sunt insa restul, marea majoritate, care traiesc sentimente. Traiesc pasiunea cu sufletul, se indragostesc de smecherul care le-a tranzitat prin pat, de parca e sfarsitul lumii, si in vreme ce el trece la urmatoarea, ea ramane cu lacrimile pe obraji si cu pofta de el, caci, vezi tu, sexul chiar a fost bun!! De ce? Pt ca asa sunt facute femeile, usor defecte in ADN.
Si dupa ce trec ei prin diverse etape, care cu sexul ca sportul, care cu sentimentele praf ca iubeste, ajung sa aibe fiecare, sub o forma sau alta, sansa de a experimenta ce inseamna sa fii indragostit de-a dreptul si pe bune, de de-a dreptul si pe bune cea mai tare persoana de pe planeta asta.
Si aici avem vreo doua scenarii: ala din filme, pe care ni-l dorim toti, se impaca pt ca inteleg ca totul a fost probabil dintr-o culpa comuna, sau doar a unuia, si de fapt isi doreste sa ramana cu celalalt, chiar daca el/ea a facut auto-stopul in patul alteia/altuia. Sau scenariul mai dur, cand se rupe totul, pt ca idiotii de fosti indragostiti nu mai au creier, putere, intuitie sa verifice daca mai au vreo sansa sau nu, si orgoliile iau locul. Si urmeaza "the hell with it!"
Si asa se continua relatia, cu alte etape: reluarea increderii in celalalt, si pana la urma si in sine, sau o ia lumea de la capat, cu alt personaj de care e atras/a si jocurile olimpice iaca, debuteaza din nou.
Cam asta e viata in mare, pana apuci sa simti ca vrei sa faci copii, si acolo intervin alte chestii complicate ale cuplului. Atunci deja ajungi sa intelegi ce inseamna " sa il iubesti pe celalalt chiar si cand il urasti".
Adevarul este ca tentatiile sunt peste tot. Adevarul este ca barbatii nostri sau femeile au jurat credinta, nu orbire. Adevarul este ca testosterolul este in floare cand vine vara si apar fetitele, multele domnisoare bune din Romania (caci doar suntem recunoscuti ca provideri de Miss de nu stiu ce natura, sau manchine pe podiumurile de pe la Versace), iar proaspat barbatii sau barbatii in toata firea se intrec in gelat, ochelari de soare, gulere scorbite sau tricouri in v-euri, mers smecheresc si atitudini misterioase (astea pt cine functioneaza) sau vulgare de-a dreptul, pt ca au auzit ei ca femeile se omoara dupa "the bad guys".
Realitatea e ca tentatiile sunt pe toate drumurile. Le vezi, le simti mirosul, le intelegi intentiile, si in general tine de tine daca faci vreo miscare sau nu, sa decizi daca merita sau nu. Pt barbati, de multe ori, este o chestie de vantoare si re-editare a barbatiei lor, sa isi confirme ei ca pot avea pe oricine, oricand, oricum. In mare parte, revin la cuibul unde partenera de viata e totusi aia perfecta dintr-un milion de motive. Si viata merge mai departe bine mersi, atata timp cat femeia nu afla nimic. Sau nu se mai intorc deloc, pt ca doamna fosta considerata perfecta a uitat sa se mai uite si la barbat, sau a castigat vreo 30 de kg intre timp si nu are timp decat pt savurarea urmatorii fripturi de porc in sos de vin, sau pur si simplu nu mai stie ce inseamna o rochie, o unda de parfum pe piele, un toc inalt si o coafura ingrijita. Sau e doar el care s-a indragostit nebuneste de cealalta. E o loterie.
In revers, cand scapa de burta, aliniaza culoarea sosetelor cu cea a pantalonilor, scapa de parul de pe spate, pune un costum aliniat la statura si ten, schimba postura corpului, nu miroase a tigari eminamente, ci a colonie si bomboane mentolate in acelasi timp, cu atitudinea invincibilului sau rusinosului pe care l-am cunoscut, provocandu-ne din nou la VIATA, atunci sa nu imi spuneti ca nu va sare inima in gat din nou.
Mi-au trebuit 31 de ani de viata, si o serie de evenimente, nu ca sa stiu, ci ca sa constientizez importanta ingrijirii de sine, increderii in tine, atentiei catre celalalt, si necesitatea efortului de a nu deveni un partenerul plictisitor care merge cu valul zi de zi, ci pt a te pastra prezent, inca miserios, jucaus, provocator, cu tupeu, si supus alte dati, sa tii piciorul pe acceleratie sau sa decelerezi cand trebuie. Si asta nu ca un efort, ci ca o placere si dorinta de a-ti pastra relatia vie, pe tine viu. Pt ca tentatiile sunt peste tot. Si e alegerea noastra daca vrem sa dam vrabia din mana, pe cioara de pe gard. In majoritatea cazurilor s-a dovedit a fi o decizie proasta. Asta ca, haideti sa nu ne lasam sa ajungem acolo! Just dance, in another and another way!
Yours,
Me
Comentarii
Trimiteți un comentariu