Adjusting.....

First, faceti click pe youtub-ul ala din josul articolului.. Si apoi cititi, ca sa SIMTITI ce vreau sa transmit..

M-am uitat inapoi in viata... Si, in extremele in care traiesc si ma caracterizeaza cu totul, am inteles ca pentru a reusi sa te integrezi in viata sociala, de cuplu, in contextul profesional, chiar si de familie, trebuie sa te “ajustezi”.. Am inteles de mult asta, insa nu pot spune ca am vrut si am fost destul de pregatita sa o fac .... Sau nu atinsesem inca punctul de maturitate necesar sa accept si sa recunosc ca este nevoie...

A inceput anul acesta din plin.. Cu MINE. Cu un EU curat, frumos, luminat, deschis, fara tema sa INCERC. “Cause if you haven’t tried, you’d never lived”.. Si pentru asta, iti trebuie CURAJ.

Am lasat, luni, ani, FRICA sa imi anihileze simturile, emotiile, esenta fiintei.. Mi-am paralizat singura, ca masura de protectie poate, toate portile de acces catre spirit, inima, minte, trup.. Cand le-am lasat libere, a fost ca o descatusare e unui EU inchistat in propriile limitari si temeri, justificate sau nu.

Recunosc, am iubit, a durut, m-am inchis, m-am redeschis, dupa o vreme m-am indragostit din nou, a fost mirific, dar neimpartasit, m-am inchis din nou, eh…ca un ciclu care se repeta. Ati trait-o si voi, sunt sigura. Pana v-ati oprit la cel ce l-ati simtit “completarea voastra”.

Dar, si vedeti voi cum e cand ASCULTI la cei de langa tine, si nu lasi cuvintele sa zboare pe langa ureche? Un amic mi-a spus: “My fair lady, there is no notion of time, time doesn’t exist, but if you wish, we can adjust for 8:00 pm.” Aveam o intalnire atunci. Si m-a lovit in moalele capului! Asa e! Nu trebuie sa calibram totul dupa timp! Si a mai zis: “You know what ”kiss” is?”, “No.” – am raspuns. “Keep It Short And Simple” Si zdrang!! A doua lovitura in moalele capului.(Nimrod, thanks!)

Oameni buni, de cand nu am mai pastrat noi lucrurile simple si curate, fara sa lasam mintea sa creeze scenarii alambicate conduse de temeri si o imaginatie, hai sa recunoastem, obosita si incetosata de cotidian?

Cum de am renuntat sa refuzam cu indarjire mizeriile pe care viata ni le ofera, si inca ne mai dam la gioale, constient sau nu? Pentru ce?!? Cand v-ati lasat ultima oara dusi de val, de un impuls, fara sa vreti sa controlati, planificati, calibrati, verificati tot? Unde mai este culoarea vietii pe care o traiti?

Nu vreau sa va dau “How to live lessons”, nu poti asemana un destin cu altul. Vreau doar sa va spun ca nu mai trebuie sa ne comparam cu X sau Y, pentru ca, dragii mei, calatoria lor prin timp si spatiu, nu are acelasi scop cu a voastra.

Astazi am decis “sa ma las sa ma rostogolesc cu viata”… frumos vers, frumoasa si profunda cultura japoneza, si nu o cunosc inca bine!

Recunosc, imi este greu sa renunt la stilul de viata asa usor, pentru a accepta pe altcineva langa mine. Recunosc, am de invatat ce inseamna rabdarea, ce inseamna “Go with the flow”, ce inseamna sa iti asumi riscuri. Recunosc, sunt  crancen de sincera cu toti, si asta pentru ca, cred eu, este o dovada de respect pentru celalalt. Recunosc, inca pastrez temeri pentru unele decizii luate, dar mereu am fost de pricipiul “Mai bine incerc, decat sa regret mai tarziu ca nu am facut-o”. Promit sa INCERC.

Am putini prieteni. Dar sunt oameni extraordinari. Sunt oameni care ma completeaza pe mine, care ma invata, care ma sfatuiesc, care ma accepta pentru cine si cum sunt, si pentru care, totusi, trebuie sa ma ajustez. De ce? Pentru ca am ales sa le ofer ce am mai frumos in mine! Pentru ca ajunge cate urate si grele primesc din alte parti. Macar de la prieteni sa aibe parte de acel MINUNAT: zambet, optimism, incredere in ei cand ei insisi si-o pierd pe drum, o mana de ajutor sa treaca perioade mai dificile, un cuvant cald cand le este inghetat sufletul, un gest simplu, dar din inima, o tura cu motorul pe autostrada, o cafea la Mac Buzesti in creierii noptii, si multe altele, pentru ca daca nu oferim, dragii mei, daca nu DAM cu gramada ce e frumos in noi, atunci nu am ramane decat niste entitati ce fac umbra pamantului degeaba. Pentru ca a OFERI te face sa fii unul dintre putinii oameni, din multa lume ce ne inconjoara.

“Nu vreau sa fiu un om obisnuit, daca pot sa fiu EXTRAORDINAR!” .. Nu va pot spune inainte de culcare decat: FITI EXTRAORDINARI! Sunt atat de putini oamenii acestia. Haideti sa ingrosam randurile prin setea de cultura, optimism, sinceritate, frumos, curat, dorinta de adrenalina, de gust metalic in gura cand sari cu coarda elastica, si ti-ai muscat falca de emotii, de cum este sa te simti atat de liber in aer cand te dai cu motodeltaplanul (Dane, you rock!), de ce inseamna sa gusti aer, apa, pamant si foc prin ochii mintii si ai inimii….

Multumesc pentru ca sunteti prietenii mei Marona, Vali, Magda, Bibo, Laura, Oana, Edward, Bia, Gio, si nu in ultimul rand, Dag. And when I forget to adjust, please remind me!

Si nu pot uita sa multumesc celor care mi-au dat viata si m-au crescut sa fiu cine sunt: mama, si tata, acolo unde se odihneste el in Univers.

Yours,

Me