I love you, Daddy..
Timpul trece repede.. Mai ieri era 4 decembrie 2008, 10 dimineata, si eu coboram scarile sa o inlocuiesc pe mama, care veghease toata noaptea la capul lui... Ea era daramata de oboseala, iar el se ducea... usor, usor...
Si stiu ca m-a asteptat sa ma trezesc ca sa isi ia ramas bun.
Si odata cu el, a plecat si o bucata imensa din inima mea, din curajul meu, din visele mele...din tot.
Ma regasesc de fiecare data cand simt ca nu imi mai gasesc linistea si drumul, sau de fiecare data cand traiesc o bucurie si o reusita, ca ma gandesc sa il sun pe tata sa ii spun... Inca e in telefon numarul lui.. Inca nu il pot sterge... Poate nu voi putea niciodata..
Toti cei care ma stiu de mica, stiu ca sunt copia lui fidela. Glumea un coleg ca nu intelegea unde a fost mama cand eu am fost conceputa, pt ca nu prea am nicio trasatura de la ea... Iar mama imi spunea mereu cat seman cu el in temperament, gesturi, si inainte de toate, in privire.. Cu privirea asta care poate ucide suflete si ingheta ape...
Imi e dor de el, de atentionarile si cicalelile lui, de zambetul lui larg cand ma vedea, de lumina din ochii-i si caldura din vorba, chiar si cand ma certa. Regret ca i-am spus unele lucruri, si regret cate lucruri nu i-am spus.
Dar cred ca stie cat de mult il iubesc si l-am iubit. Si cred ca mai stie ca pun capul pe perna, si in seara asta, rugandu-l sa imi ghideze pasii, de acolo de sus, pt ca stiu ca ma duce pe drum sigur.. Azi as fi vrut sa il pot tine de mana, si as fi vrut sa ma ia in brate. Pt ca stiu ca acolo era atat de sigur si bine, si nimeni nu ma putea atinge.. Nici macar eu pe mine.
I miss you, Daddy ...God, how i miss you..
Yours,
Me
Si stiu ca m-a asteptat sa ma trezesc ca sa isi ia ramas bun.
Si odata cu el, a plecat si o bucata imensa din inima mea, din curajul meu, din visele mele...din tot.
Ma regasesc de fiecare data cand simt ca nu imi mai gasesc linistea si drumul, sau de fiecare data cand traiesc o bucurie si o reusita, ca ma gandesc sa il sun pe tata sa ii spun... Inca e in telefon numarul lui.. Inca nu il pot sterge... Poate nu voi putea niciodata..
Toti cei care ma stiu de mica, stiu ca sunt copia lui fidela. Glumea un coleg ca nu intelegea unde a fost mama cand eu am fost conceputa, pt ca nu prea am nicio trasatura de la ea... Iar mama imi spunea mereu cat seman cu el in temperament, gesturi, si inainte de toate, in privire.. Cu privirea asta care poate ucide suflete si ingheta ape...
Imi e dor de el, de atentionarile si cicalelile lui, de zambetul lui larg cand ma vedea, de lumina din ochii-i si caldura din vorba, chiar si cand ma certa. Regret ca i-am spus unele lucruri, si regret cate lucruri nu i-am spus.
Dar cred ca stie cat de mult il iubesc si l-am iubit. Si cred ca mai stie ca pun capul pe perna, si in seara asta, rugandu-l sa imi ghideze pasii, de acolo de sus, pt ca stiu ca ma duce pe drum sigur.. Azi as fi vrut sa il pot tine de mana, si as fi vrut sa ma ia in brate. Pt ca stiu ca acolo era atat de sigur si bine, si nimeni nu ma putea atinge.. Nici macar eu pe mine.
I miss you, Daddy ...God, how i miss you..
Yours,
Me
Timpul nu vindeca, asa cum se grabesc unii sa sfatuie...timpul face durerea mai mare, dar o transforma in altfel de durere....nu lua calmante, nu te duce la doctor....lasa sa te doara...asa nu vei pierde nimic din tine si mai ales din...el....
RăspundețiȘtergere"Sa nu ma tem. Frica ucide mintea. Frica este moartea marunta, purtatoarea desfiintarii totale. Voi infrunta frica. O voi lasa sa treaca peste mine, prin mine. Si, dupa ce va fi trecut, imi voi intoarce ochiul interior si voi privi in urma ei. Pe unde a trecut frica, nu va mai fi nimic. Voi ramine doar eu.."..ai dreptate, Oana, durerea nu mai este cum era atunci, si nici nu mai fug de ea..Am lasat-o sa ma taie in doua, noua, ca apoi sa ma regasesc zambind la el la mormant. Si stiu ca vorbeste cu mama ta, si ne urmaresc amadoi dimineata, la cafea, cum ne spargem noi creierii cu lucruri marunte, si cum uitam de noi, in loc sa ne amintim de noi, in fiecare zi.. si pt ca ei sunt acolo, noi suntem mai puternice. Pt ca oricand, oricum, va fi cineva sa ne pazeasca inimile si vietile.. Nu ne lasa singure nici acolo unde sunt. Si de asta, nu mai am de ce sa imi fie teama...
RăspundețiȘtergere