Here...and now
Muzica... tastele gri de la laptop.. luminita de lucru...patura pufoasa care miroase atat de bine si intens.. Tzacan aici fara un scop.. Dar imi era dor sa scriu.. Nu am alte doruri azi.. E gol in minte.. nici nu stiu ce sa scriu.. doar ma bucur ca sunt in pat.. si am reusit sa ma linistesc.. dupa ce astazi m-am lasat prada emotiilor, incapatanarii de a renunta si altor traiti atat de intense.....
Si am inteles.. oamenii nu se schimba decat daca vor ei.. si daca inteleg ca viata functioneaza dupa 3 reguli: paradox, umor si schimbare.. Nu mai conteaza 29 de ani si cateva luni trecute.. Am inmagazinat ce trebuia, desi un prieten ar spune ca totul ce am acolo pastrat sunt mizerii.... Nu mai conteaza ce fac maine... cum ma descurc.. pt ca nu imi e teama.. nu imi MAI e teama.. traiesc astazi, aici, acum... Nu am control pentru nimic altceva.. decat pt mine si acum.. E bine sa nu iti mai auzi hoarda de ganduri din cap.. Daca ma uit, mai bine de 90% din ele nu isi au rostul acum...
Nu ma mai atasez de lucruri.. am facut primul pas: am pus gunoiul intr-o punga ce mi se parea frumusica si nu as fi aruncat-o veci... Ce sa fac cu ea insa? Sa o tin mobila? E si mototolita si totusi imi placea.. Si inca imi place. Dar de ce sa o mai tin? Asa este ca si frica, ura, mandria.. ce sa faci cu ele? Cu ce te ajuta? Ce iti dau? Imi aluneca mintea de la una la alta si ma tot reintorc la taste, privirea catre my man on the wall, luminia din bucatarie ... si simt mirosul mancarii... Am slabit, by the way.. prea mult.
Ma zbat in ghearele indeciziei, frustrarilor, temerilor... M-am zbatut pana ... acum vreo cateva zile.. Cand mi s-a soptit la ureche: "Inceteaza. Inceteaza sa mai pleci inainte si inapoi prin viata. Tu esti acum."
Am trimis un email prietenilor, dand forward la un post al Oliviei. Vorbea acel post despre cat de dependenti suntem de munca, succes, bani, telefoane mai scumpe decat pensia parintilor, proiecte facute perfect la birou.. si timp lipsa, pt ca noi suntem in sclavie.. A noastra. Propie. Noi ne-am adus aici.. si nu mai vedem lumina soarelui si nu ii mai simtit razele, si nu mai ascultam vantul, si nici linistea dintre picaturile de ploaie, si nu mai vedem pietricelele de pe asfalt decat de sus de la ferestrele cuburilor de birou...
Atat de mult imi pasa ce cred ceilalti, sa spun lucruri general acceptate (prietenii m-ar contrazice, dar da, mi-a pasat o data de mult, sa fiu conform normelor standard ale societatii).. Miroase a mancare.. imi e pofta, ma simt si infometata. Mananc si ma intorc.
A sunat si telefonul. O data. Cine o fi fost oare??... But.. a trecut. Ma gandesc la mama cum gateste ea de fiecare data pt mine. Simplu. Atat de simplu. Cu dragoste :) cause she finds love in what she does...
Nu am inteles niciodata de ce totusi este atat de fericita cu viata ei, cu pensioara ei mica, si totusi.. mama zambeste mereu. In timp ce eu sunt inspumata ca au venit impozitele, si taxele la sanatate trebuie platite, casco, la masina nu stiu ce mai face si ca trebuie sa o duc in service si ...Aaaaaaa!!!... Mama zambeste.. Si ma intreaba: "De ce te necajesti atata? Linisteste-te, nu te mai gandi, si toate se vor face pana cand nici nu apuci sa te dezmeticesti. Linisteste-te. Ai ce-i mai important: pe tine. Si ma ai pe mine pt o viata." Si zambeste... iar.
Este naucitor cat de simplu este totul, nu? De ce noi insa reusim sa transformam totul in ... mizerie??
Simplu e frumos, elegant, puternic, intremat, relevant, palpabil, sau nu. Dar e simplu: mono-celular. Transparent. Clar.
Simplu.. si acum. Makes sens? 4 some of you, not. 4 someothers, it does. You'll learn.
Yours,
Me
Si am inteles.. oamenii nu se schimba decat daca vor ei.. si daca inteleg ca viata functioneaza dupa 3 reguli: paradox, umor si schimbare.. Nu mai conteaza 29 de ani si cateva luni trecute.. Am inmagazinat ce trebuia, desi un prieten ar spune ca totul ce am acolo pastrat sunt mizerii.... Nu mai conteaza ce fac maine... cum ma descurc.. pt ca nu imi e teama.. nu imi MAI e teama.. traiesc astazi, aici, acum... Nu am control pentru nimic altceva.. decat pt mine si acum.. E bine sa nu iti mai auzi hoarda de ganduri din cap.. Daca ma uit, mai bine de 90% din ele nu isi au rostul acum...
Ma zbat in ghearele indeciziei, frustrarilor, temerilor... M-am zbatut pana ... acum vreo cateva zile.. Cand mi s-a soptit la ureche: "Inceteaza. Inceteaza sa mai pleci inainte si inapoi prin viata. Tu esti acum."
Am trimis un email prietenilor, dand forward la un post al Oliviei. Vorbea acel post despre cat de dependenti suntem de munca, succes, bani, telefoane mai scumpe decat pensia parintilor, proiecte facute perfect la birou.. si timp lipsa, pt ca noi suntem in sclavie.. A noastra. Propie. Noi ne-am adus aici.. si nu mai vedem lumina soarelui si nu ii mai simtit razele, si nu mai ascultam vantul, si nici linistea dintre picaturile de ploaie, si nu mai vedem pietricelele de pe asfalt decat de sus de la ferestrele cuburilor de birou...
Atat de mult imi pasa ce cred ceilalti, sa spun lucruri general acceptate (prietenii m-ar contrazice, dar da, mi-a pasat o data de mult, sa fiu conform normelor standard ale societatii).. Miroase a mancare.. imi e pofta, ma simt si infometata. Mananc si ma intorc.
A sunat si telefonul. O data. Cine o fi fost oare??... But.. a trecut. Ma gandesc la mama cum gateste ea de fiecare data pt mine. Simplu. Atat de simplu. Cu dragoste :) cause she finds love in what she does...
Nu am inteles niciodata de ce totusi este atat de fericita cu viata ei, cu pensioara ei mica, si totusi.. mama zambeste mereu. In timp ce eu sunt inspumata ca au venit impozitele, si taxele la sanatate trebuie platite, casco, la masina nu stiu ce mai face si ca trebuie sa o duc in service si ...Aaaaaaa!!!... Mama zambeste.. Si ma intreaba: "De ce te necajesti atata? Linisteste-te, nu te mai gandi, si toate se vor face pana cand nici nu apuci sa te dezmeticesti. Linisteste-te. Ai ce-i mai important: pe tine. Si ma ai pe mine pt o viata." Si zambeste... iar.
Este naucitor cat de simplu este totul, nu? De ce noi insa reusim sa transformam totul in ... mizerie??
Simplu e frumos, elegant, puternic, intremat, relevant, palpabil, sau nu. Dar e simplu: mono-celular. Transparent. Clar.
Simplu.. si acum. Makes sens? 4 some of you, not. 4 someothers, it does. You'll learn.
Yours,
Me
Comentarii
Trimiteți un comentariu