I love my bubble! Bubble, Bubble, Buuuubble!
Stiu, nu am mai scris de mult. Chiar mi s-a atras atentia asupra faptului...
Multe trairi am avut de trait, multe uimiri am avut de simtit, niscai dezamagiri, si toate astea ca sa imi dai seama how much I love my bubble!!!!!
Recunosc, am o viata guvernata de un Uranus, campion in rebeliuni. Uranus sees no need for the status quo, preferring instead to break with tradition and create a new mold. Uranus wants you to exert your independence and promote your uniqueness.
Still, am grija sa nu ies prea mult in evidenta cu apucaturile si gandurile mele non-conformiste, cu extremele pe care le traiesc. Incerc, in acelasi timp, sa nu ma las afectata de ce simt si vad imprejurul meu, si de aceea, in fiecare zi, multumesc la Univers for my buuuubble!!!! Este liniste in bubble-ul meu, este pace, sunt in ape limpezi si calde, sunt zambitoare, sunt senina, sunt increzatoare.. Si il prefer, pt ca ma izbesc de oamenii de pe langa mine.. Si stiu unde gresesc: am asteptari. Si mi-am invatat lectia: cu cat nu ma astept la nimic de la nimeni, cu atat voi fi total ferita de dezamagirile vietii, si voi fi fericita. Chiar incantata si placut surprinsa cand se petrec lucruri care imi plac...
Da, poate I love my bubble pt ca, nestiind incotro sa o apuc si ce sa fac, stau pe loc in bulina mea protectoare, si recunosc ca imi este usor teama.. Si ca, pt a ma feri de ea, de teama, stau ascunsa aici. Unde imi canta Sarah Brightman si Alessandro Safina, unde catedrala Sf. Stefan din Vienna imi incanta privirea si zambetul, unde in patul meu ma simt protejata de toate canibalismele ce incep sa se produca de jur imprejur, unde astept urmatorul "Sex and the City" al Sarei Jessica Parker, in bubble-ul meu de unde W.O. imi spune ca nu ma obliga nimeni sa ies, dar ca pot sa mai scot mustatile din cand in cand...in my bubble,,,
Da, tot aici astept cate un email din Franta, altul din Italia, chiar si din Israelul adus la Bucuresti, bubble unde nu las sa intre decat oameni in mainile carora imi las viata atunci cand eu nu mai am incredere in ce zic sau fac. Ei imi inteleg nevoia de a scapa, fugi, si nu pt ca sunt lasa, ci pt ca simt ca trebuie sa imi limpezesc mintea.
Imi vine greu sa cred in oameni, desi, exista unii pe care ii intalnesc, o data, de doua, de noua, si care imi lasa senzatia ca pot. Ca pot fi oameni cu adevarat, cu minti deschise, curaj, eleganta, putere de a spune lucrurile verde in fata, "tupeu" sa te vrea pe langa ei, indrazneala sa te scoata in oras la o cafea.. Sau chiar destula verticalitate si sange in instalatie incat sa accepte o invitatie a ta la o cina si o discutie lejera, si sa fie indeajuns de eleganti sa revina cu un telefon de "thanks for a delightful evening!", si sa nu para ca nu te pot privi in ochi...
Imi vine greu sa ma impac cu unele lucruri din mine, si stiu asta, stiu ca este necesar ca sa pot sa maresc bubble-ul...si sa fac o intreaga curticica deschisa in jur. Nu mai pot si nu mai vreau temeri, pt ca de n ori am spus ca ele anihileaza mintea, momentul, zambetul, forta si curajul din tine.
Si in lumea care ma inconjoara, cand simt ca nu le mai pot digera nici macar faptul ca respira acelasi aer cu mine, ma retrag in my bubble, si aici ma linistesc. Este o lume a mea, o lume in care prietenii mei rad, ma teezuiesc, ma scot sa ma dau cu rolele in parc, ma cara sa bem o cafea la Starback sau pe marginea bordurii in Herastrau, oameni care ma indeamna sa ma uit in mine, si sa caut fara teama, caci ceea ce voi gasi va fi uimitor, placut, sau iritant, dar sunt EU si nu pot fi urata.. Oameni care ma trag dupa ei la sala, si ne muncim cu antrenorul o ora de ne merg fulgii, si uit pana si de prostul caruia vroiam sa ii sparg falca fix cu ora in urma.. Oameni care rad cu atata pofta.. Oameni care nu au intrat in panica, si stiu sa ma scuture profund, cand plec pe campii.. Oameni care stiu sa ma asculte cand bat apele, si cand spun ca imi e dor de Elysium, nu se uita crucis la mine..
Am o inima mare, am putere sa iubesc si sa ofer tot ce pot face si stiu tuturor.. dar care sa aprecieze.. Sau poate si celor care nu stiu sa aprecieze, tocmai pt a invata sa o faca...
E greu sa te tii in ziua de azi intr-o zona de plutire psihica, fizica, pt ca efortul de a intelege ce se intampla, si incercarea de a ridica ceata de pe ochi, te epuizeaza pur si simplu...
Imi e dor de unii oameni, atat de dor.. Imi este dor de plimbarile in parcul Tineretului, de stat la soare pe ponton si baut un ceai si uitat la rate, si povestind cate in luna si in stele...
And, coming back, astept sa imi gasesc forta sa imi largesc bubble-ul si sa las sa mai intre si pe altii in el, dar altii care sa aibe curaj sa ma cunoasca, sa nu se sperie, si sa imi acorde credit. Am multe de dat, si dau in fiecare zi, Si fara sa astept nimic in schimb. In rest, uneori, ma intreb, how scary am I??? And why?
Good night, my friends, my bubble is tired :) I need to sleep.. 2morrow is another day.
Me and my bubble, we salute you!
Yours,
Me
Multe trairi am avut de trait, multe uimiri am avut de simtit, niscai dezamagiri, si toate astea ca sa imi dai seama how much I love my bubble!!!!!
Recunosc, am o viata guvernata de un Uranus, campion in rebeliuni. Uranus sees no need for the status quo, preferring instead to break with tradition and create a new mold. Uranus wants you to exert your independence and promote your uniqueness.
Da, poate I love my bubble pt ca, nestiind incotro sa o apuc si ce sa fac, stau pe loc in bulina mea protectoare, si recunosc ca imi este usor teama.. Si ca, pt a ma feri de ea, de teama, stau ascunsa aici. Unde imi canta Sarah Brightman si Alessandro Safina, unde catedrala Sf. Stefan din Vienna imi incanta privirea si zambetul, unde in patul meu ma simt protejata de toate canibalismele ce incep sa se produca de jur imprejur, unde astept urmatorul "Sex and the City" al Sarei Jessica Parker, in bubble-ul meu de unde W.O. imi spune ca nu ma obliga nimeni sa ies, dar ca pot sa mai scot mustatile din cand in cand...in my bubble,,,
Da, tot aici astept cate un email din Franta, altul din Italia, chiar si din Israelul adus la Bucuresti, bubble unde nu las sa intre decat oameni in mainile carora imi las viata atunci cand eu nu mai am incredere in ce zic sau fac. Ei imi inteleg nevoia de a scapa, fugi, si nu pt ca sunt lasa, ci pt ca simt ca trebuie sa imi limpezesc mintea.
Imi vine greu sa cred in oameni, desi, exista unii pe care ii intalnesc, o data, de doua, de noua, si care imi lasa senzatia ca pot. Ca pot fi oameni cu adevarat, cu minti deschise, curaj, eleganta, putere de a spune lucrurile verde in fata, "tupeu" sa te vrea pe langa ei, indrazneala sa te scoata in oras la o cafea.. Sau chiar destula verticalitate si sange in instalatie incat sa accepte o invitatie a ta la o cina si o discutie lejera, si sa fie indeajuns de eleganti sa revina cu un telefon de "thanks for a delightful evening!", si sa nu para ca nu te pot privi in ochi...
Imi vine greu sa ma impac cu unele lucruri din mine, si stiu asta, stiu ca este necesar ca sa pot sa maresc bubble-ul...si sa fac o intreaga curticica deschisa in jur. Nu mai pot si nu mai vreau temeri, pt ca de n ori am spus ca ele anihileaza mintea, momentul, zambetul, forta si curajul din tine.
Si in lumea care ma inconjoara, cand simt ca nu le mai pot digera nici macar faptul ca respira acelasi aer cu mine, ma retrag in my bubble, si aici ma linistesc. Este o lume a mea, o lume in care prietenii mei rad, ma teezuiesc, ma scot sa ma dau cu rolele in parc, ma cara sa bem o cafea la Starback sau pe marginea bordurii in Herastrau, oameni care ma indeamna sa ma uit in mine, si sa caut fara teama, caci ceea ce voi gasi va fi uimitor, placut, sau iritant, dar sunt EU si nu pot fi urata.. Oameni care ma trag dupa ei la sala, si ne muncim cu antrenorul o ora de ne merg fulgii, si uit pana si de prostul caruia vroiam sa ii sparg falca fix cu ora in urma.. Oameni care rad cu atata pofta.. Oameni care nu au intrat in panica, si stiu sa ma scuture profund, cand plec pe campii.. Oameni care stiu sa ma asculte cand bat apele, si cand spun ca imi e dor de Elysium, nu se uita crucis la mine..
Am o inima mare, am putere sa iubesc si sa ofer tot ce pot face si stiu tuturor.. dar care sa aprecieze.. Sau poate si celor care nu stiu sa aprecieze, tocmai pt a invata sa o faca...
E greu sa te tii in ziua de azi intr-o zona de plutire psihica, fizica, pt ca efortul de a intelege ce se intampla, si incercarea de a ridica ceata de pe ochi, te epuizeaza pur si simplu...
Imi e dor de unii oameni, atat de dor.. Imi este dor de plimbarile in parcul Tineretului, de stat la soare pe ponton si baut un ceai si uitat la rate, si povestind cate in luna si in stele...
And, coming back, astept sa imi gasesc forta sa imi largesc bubble-ul si sa las sa mai intre si pe altii in el, dar altii care sa aibe curaj sa ma cunoasca, sa nu se sperie, si sa imi acorde credit. Am multe de dat, si dau in fiecare zi, Si fara sa astept nimic in schimb. In rest, uneori, ma intreb, how scary am I??? And why?
Good night, my friends, my bubble is tired :) I need to sleep.. 2morrow is another day.
Me and my bubble, we salute you!
Yours,
Me
Comentarii
Trimiteți un comentariu