2 be or not 2 be....a DOC!
E aproape 9 pm, mananc mere rase, cu biscuiti, zahar si esenta de rom, stau baricadata in casa ca sa nu intre caldura, si m-am asezat lejera pe canapea.
A fost o perioada incarcata, cu multe ganduri, descoperiri de oameni, evaluari ale status quo-ului, intensitate, well, multe..
Am avut cainele bolnav. Infestare cu Babesioza (o nenorocita de bacteria pe care o transmite capusa cand musca), si o afectiune hepatica si renala mai vechi ambele. Si mi l-au facut pe Ciuci pachet. A suferit bietul animal, zile la rand. Cu tot cu tratamente, facea crizele renale, sau hepatice, cine mai stie care era, si nu se mai terminau. Era slabit, abia mergea, se uita in ochii mei cu disperare, cerand mut ajutor. Miercuri, 10 iunie, dupa o noua criza, am decis sa il bag in masina si, la sfatul unui prieten, am ajuns la Facultatea de Medicina Veterinara.
Pe scurt, mi l-au pus pe picioare in 2 zile. Tratamentul administrat anterior, un pumn de analize la Facultate si perfuzii 2 zile, mi-au facut cainele sa alerge din nou, si sa nu se mai invarta in cercuri de durere, si sa nu manance si sa nu mai fie moale ca o carpa.
Esenta, doamnelor si domnilor? Well, cand iti faci meseria cu pasiune, SE VEDE! Un sfat de la un medic care iubeste animalele la propriu: "Daca vrei sa imi asculti sfatul, da-i asta, fa-i asta, si mergi la Facultate la doamna doctor Braslasu. Spune-i ca vi din partea lui Stefan." Si doamna doctor Braslasu mi l-a luat pe Ciuci ca si cum era al dansei. Urgent analize, urgent, perfuzie. O legatura puternica intre un fost student si o doctorita profesoara, un respect reciproc pentru meserie si rezultatele fiecaruia, pasiunea pentru animale, toate au concurat la un succes cu adevarat remarcabil.
Asistentii de acolo, se comportau cu animalele de mii de ori mai frumos decat o fac asistentii din spitalele pentru oameni. Aici nu exista canibalismul uman atat de frecvent in rasa asta. Aici nu exista interese de la pacienti, caci daca nu au in buzunar "dreptul", nu se sinchisesc sa iti schimbe o perna. Aici sare imediat daca s-a miscat animalutul si perfuzia nu sta bine, ii mangaie daca sunt speriati, le sterge nasul, le sterge fecalele, daca se intampla, fara greata, figuri, sau ifose ca fac cine stie ce inginerie de procedura. Sunt atenti si real interesati ca aceste animalute sa traiasca, sa se recupereze, sa poata alerga si incanta din nou umanitatea cu gingasia, loialitatea, nebunia si galagia lor zilnica.
Si sunt tot oameni. Tot ce ii deosebeste de "lighioanele" din spitalele umane, este pasiunea pentru meserie. Avem un sistem medical, putin spus mediocru. Iar cei din acest sistem, care dau semn ca exceleaza, li se taie din radacina avantul. Si apoi aleg sa plece din tara. Si ne mai intrebam de ce nu merge sistemul medical din Romania?
Am o prietena de 32 de ani, care a mers in nenumarate randuri la diversi medici, acuzand stari de ameteala, dureri de cap, slabiciune brusca, oboseala. "Nooo, esti bine femeie, ce ai putea sa ai la 32 de ani?!" Nu i-au luat nicio tensiune macar, si acum descopera, dupa o stare de rau puternic, ca are bradicardie, adica frecventa cardiaca este mai mica de 60 de batai pe minut. Adica, daca din testele pe care un medic mai destept i le face, reiese ca asa e constant, o opereaza pe cord pt instalarea unui nu's ce aparat care sa ii previna scaderile atat de drastice de tensiune. Si asta dupa ani de zile de investigatii!!
Imi sta mintea in loc, recunosc. Imi sta mintea in loc si sunt de-a dreptul scarbita de cat de putini medici competenti si carora sa le pese exista.
Cu drag insa imi amintesc de putinii care stiu sa ii fi intalnit si sa faca onoare profesiei:
- Domnul Profesor Doctor Irinel Popescu - spital Fundeni, mi l-a operat pe tata de 3 ori, si a reusit sa il tina in viata aproape 5 ani dupa diagnosticare.
- Doamna Doctor Lupascu - medic oncolog la Spitalul Judetean din Targoviste, care mi l-a tratat si ajutat pe tata, pana la ultimele suflari.
- Doctorul Stan Gabriel - medic stagiar chirurgie ortopedica spital Elias, ce mi-a pus la loc degetul, si ma verifica din jumatate in jumatate de ora dupa operatie ca sa nu intre in cangrena, si care mi-a schimbat pansamente, trimis la recuperare, controlat n saptamani dupa operatie, ca sa fie sigur ca e bine. Si nu am vreo cicatrice monstruoasa pe deget, nu, sub nicio forma, parca ar fi un tatoo.
- Inca o doctorita al carui nume nu il mai retin, dar promit sa cotrobai prin istoricul medical - neurolog stagiar la Elias, cu ajutorul careia am identificat o problema mult mai serioasa, si care a tinut sa ma verifice si paraverifice pana sa imi spuna sa o iau pe acel drum. A cautat variante sa imi reduca si costurile tu toate aceste teste, a cautat sa imi gaseasca diagnosticul cat mai curand, a stat pe capul meu sa le fac pe toate. A! Stefanescu Doina. Asa se numeste.
Da, exista si doctori dedicati, si carora le pasa. Dar sa vedeti cati sunt care nu inteleg macar nici cum au trecut examenele?!?!?!?! Iar zona de asistenta medicala, ei bine, daca as avea un pistol sa trag, as trage fratilor!! Si ei vor da vina pe sistem pt ca sunt atat de inumani, nesimtiti, puturosi, spagari, si nu mai stiu cum... Da, si din cauza lui Dumnezeu, Boc conduce Guvernul, nu??
Well, puse una peste alta, am un respect deosebit pt cei care chiar cred in juramantul depus, pt acei medici care stiu ca daca s-au inhamat la meseria asta, pai asta inseamna garzi lungi, urgente, atentie sporita pt ca poate sa moara unul din rasa ta daca dai chics la un diagnostic, sau ii recomanzi cine stie ce tratament, asta insemna responsabilitate totala pt cel ce intra in mana ta din neputinta lui, si se uita in ochii tai, medicule, si isi pune acolo toate sperantele Universului. Daca iti pasa, vei gasi cea mai buna solutie, il vei strange in brate, ii vei da un pahar cu apa, si vei cauta sa ii faci viata mai usoara, scriind o amarata de reteta, si internand omul, in parametrii rezonabili, ca sa ii previi dezastrul in viata, nu doar daca iti moare la usa cabinetului.
Well, admir si urasc in acelasi timp mediul spitalicesc. Imi este greata de cat trebuie sa scoti din buzunar pe langa ce platesti deja la un stat incapabil sa te sustina anyway.
Sunt argumente, poate, pt toate. Astazi, acum, pe alea pro, nu prea le gasesc. Pt ca nu gasesc in tara asta un alt om de calibru, medic chirurg neurolog, plecat din Romania, tocmai pt ca a simtit ca aici nu isi gaseste locul... Sau poate nu este lasat... De asta nu pot spune DA pt mediul spitalicesc din Romania. Pt ca valorile, cel putin cele din valul de tineri, nu ii gasesc aici sa ma trateze cand voi avea o alunita in varful nasului, haioasa ea de felul ei, dar care ma panicheaza. Aberez, dar totusi... el nu va fi in Romania. Poate peste ani? Hm?.... Cine mai stie..
Voi ganditi-va pana atunci, de ce v-ati ales meseriile pe care le aveti? Care este pasiunea voastra? Faceti ce va place sau ce trebuie? Eu ma incapatanez sa fac ce imi place... O viata am doar...
P.S. I LOVE SMART DOCTORS!!! People, in fact!
Yours,
Me
A fost o perioada incarcata, cu multe ganduri, descoperiri de oameni, evaluari ale status quo-ului, intensitate, well, multe..
Am avut cainele bolnav. Infestare cu Babesioza (o nenorocita de bacteria pe care o transmite capusa cand musca), si o afectiune hepatica si renala mai vechi ambele. Si mi l-au facut pe Ciuci pachet. A suferit bietul animal, zile la rand. Cu tot cu tratamente, facea crizele renale, sau hepatice, cine mai stie care era, si nu se mai terminau. Era slabit, abia mergea, se uita in ochii mei cu disperare, cerand mut ajutor. Miercuri, 10 iunie, dupa o noua criza, am decis sa il bag in masina si, la sfatul unui prieten, am ajuns la Facultatea de Medicina Veterinara.
Pe scurt, mi l-au pus pe picioare in 2 zile. Tratamentul administrat anterior, un pumn de analize la Facultate si perfuzii 2 zile, mi-au facut cainele sa alerge din nou, si sa nu se mai invarta in cercuri de durere, si sa nu manance si sa nu mai fie moale ca o carpa.
Asistentii de acolo, se comportau cu animalele de mii de ori mai frumos decat o fac asistentii din spitalele pentru oameni. Aici nu exista canibalismul uman atat de frecvent in rasa asta. Aici nu exista interese de la pacienti, caci daca nu au in buzunar "dreptul", nu se sinchisesc sa iti schimbe o perna. Aici sare imediat daca s-a miscat animalutul si perfuzia nu sta bine, ii mangaie daca sunt speriati, le sterge nasul, le sterge fecalele, daca se intampla, fara greata, figuri, sau ifose ca fac cine stie ce inginerie de procedura. Sunt atenti si real interesati ca aceste animalute sa traiasca, sa se recupereze, sa poata alerga si incanta din nou umanitatea cu gingasia, loialitatea, nebunia si galagia lor zilnica.
Si sunt tot oameni. Tot ce ii deosebeste de "lighioanele" din spitalele umane, este pasiunea pentru meserie. Avem un sistem medical, putin spus mediocru. Iar cei din acest sistem, care dau semn ca exceleaza, li se taie din radacina avantul. Si apoi aleg sa plece din tara. Si ne mai intrebam de ce nu merge sistemul medical din Romania?
Am o prietena de 32 de ani, care a mers in nenumarate randuri la diversi medici, acuzand stari de ameteala, dureri de cap, slabiciune brusca, oboseala. "Nooo, esti bine femeie, ce ai putea sa ai la 32 de ani?!" Nu i-au luat nicio tensiune macar, si acum descopera, dupa o stare de rau puternic, ca are bradicardie, adica frecventa cardiaca este mai mica de 60 de batai pe minut. Adica, daca din testele pe care un medic mai destept i le face, reiese ca asa e constant, o opereaza pe cord pt instalarea unui nu's ce aparat care sa ii previna scaderile atat de drastice de tensiune. Si asta dupa ani de zile de investigatii!!
Imi sta mintea in loc, recunosc. Imi sta mintea in loc si sunt de-a dreptul scarbita de cat de putini medici competenti si carora sa le pese exista.
- Domnul Profesor Doctor Irinel Popescu - spital Fundeni, mi l-a operat pe tata de 3 ori, si a reusit sa il tina in viata aproape 5 ani dupa diagnosticare.
- Doamna Doctor Lupascu - medic oncolog la Spitalul Judetean din Targoviste, care mi l-a tratat si ajutat pe tata, pana la ultimele suflari.
- Doctorul Stan Gabriel - medic stagiar chirurgie ortopedica spital Elias, ce mi-a pus la loc degetul, si ma verifica din jumatate in jumatate de ora dupa operatie ca sa nu intre in cangrena, si care mi-a schimbat pansamente, trimis la recuperare, controlat n saptamani dupa operatie, ca sa fie sigur ca e bine. Si nu am vreo cicatrice monstruoasa pe deget, nu, sub nicio forma, parca ar fi un tatoo.
- Inca o doctorita al carui nume nu il mai retin, dar promit sa cotrobai prin istoricul medical - neurolog stagiar la Elias, cu ajutorul careia am identificat o problema mult mai serioasa, si care a tinut sa ma verifice si paraverifice pana sa imi spuna sa o iau pe acel drum. A cautat variante sa imi reduca si costurile tu toate aceste teste, a cautat sa imi gaseasca diagnosticul cat mai curand, a stat pe capul meu sa le fac pe toate. A! Stefanescu Doina. Asa se numeste.
Da, exista si doctori dedicati, si carora le pasa. Dar sa vedeti cati sunt care nu inteleg macar nici cum au trecut examenele?!?!?!?! Iar zona de asistenta medicala, ei bine, daca as avea un pistol sa trag, as trage fratilor!! Si ei vor da vina pe sistem pt ca sunt atat de inumani, nesimtiti, puturosi, spagari, si nu mai stiu cum... Da, si din cauza lui Dumnezeu, Boc conduce Guvernul, nu??
Well, puse una peste alta, am un respect deosebit pt cei care chiar cred in juramantul depus, pt acei medici care stiu ca daca s-au inhamat la meseria asta, pai asta inseamna garzi lungi, urgente, atentie sporita pt ca poate sa moara unul din rasa ta daca dai chics la un diagnostic, sau ii recomanzi cine stie ce tratament, asta insemna responsabilitate totala pt cel ce intra in mana ta din neputinta lui, si se uita in ochii tai, medicule, si isi pune acolo toate sperantele Universului. Daca iti pasa, vei gasi cea mai buna solutie, il vei strange in brate, ii vei da un pahar cu apa, si vei cauta sa ii faci viata mai usoara, scriind o amarata de reteta, si internand omul, in parametrii rezonabili, ca sa ii previi dezastrul in viata, nu doar daca iti moare la usa cabinetului.
Well, admir si urasc in acelasi timp mediul spitalicesc. Imi este greata de cat trebuie sa scoti din buzunar pe langa ce platesti deja la un stat incapabil sa te sustina anyway.
Sunt argumente, poate, pt toate. Astazi, acum, pe alea pro, nu prea le gasesc. Pt ca nu gasesc in tara asta un alt om de calibru, medic chirurg neurolog, plecat din Romania, tocmai pt ca a simtit ca aici nu isi gaseste locul... Sau poate nu este lasat... De asta nu pot spune DA pt mediul spitalicesc din Romania. Pt ca valorile, cel putin cele din valul de tineri, nu ii gasesc aici sa ma trateze cand voi avea o alunita in varful nasului, haioasa ea de felul ei, dar care ma panicheaza. Aberez, dar totusi... el nu va fi in Romania. Poate peste ani? Hm?.... Cine mai stie..
Voi ganditi-va pana atunci, de ce v-ati ales meseriile pe care le aveti? Care este pasiunea voastra? Faceti ce va place sau ce trebuie? Eu ma incapatanez sa fac ce imi place... O viata am doar...
P.S. I LOVE SMART DOCTORS!!! People, in fact!
Yours,
Me
Comentarii
Trimiteți un comentariu