Relatiile in ziua de astazi

Sincer, ma tineam de joia trecuta sa public un post despre cel mai tare City Break pe care l-am facut vreodata. A fost la Cluj. Insa exact astazi, cum deja scriam in minte postul, am sunat un om pe care il cunosc de mai bine de 11 ani, legat de o anumita tema, ca sa ajungem, mai pe la sfarsitul discutiei, la o alta tema: "Femeie trebuie sa fie de ajutor barbatului, nu sa fie egala lui."

Imi povestea despre ce deosebita este fata pe care a gasit-o, caci este asa si pe dincolo, nevermind. Ideea nu este asta. Ci a conceptiei inpamantenite a lui, pe care i-o cunosc, si pe care de fiecare data si-o sustine violent, ajungand sa jigneasca fara nicio remuscare, tocmai pentru ca este a lui si e cea mai buna: respectiv, femeia trebuie sa fie docila, sa confere liniste caminului, sa fie de suport pentru el si viata lui, sa fie citita, inteligenta, capabila, DAR sa nu aibe un temperament puternic, spirit de competitie, de preferat sa nu aibe totul deja al ei, si independenta financiara sau de orice alta forma, pentru ca daca e asa, atunci barbatul se simte amenintat, sau nu se simte in largul lui caci el trebuie sa domine si sa fie cel in jurul caruia se invarte Soarele. Da, sunt putin acida.

Insa sa revenim. Conceptia lui se invarte in jurul unui joc de putere. Femeia, in conceptia aceluiasi individ (de altfel un om foarte misto ,daca dau la o parte acest mod de gandire privind relatia intre un barbat si o femeie) trebuie sa faca totul astfel incat el, stapanul casei, sa fie vesnic multumit si satisfacut la propriu si la figurat.

Eu, cu anumite caracteristici de personalitate, si reusind sa fac niste chestii destepte in viata, gen sa ma intretin singura, sa imi permit diverse lucruri sau actiuni, independent de vointa sau nevointa vreunul barbat, ei bine, acestei "eu" care se regaseste in multe alte femei pe care le-am intalnit, mi s-a spus ca la stilul pe care il am, well, nu voi ajunge nicaieri din punct de vedere relational. Adica no husband, no kids, whatever. Doar pentru ca sunt o personalitate puternica. Prea puternica, spune dansul.

Opinia mea numai conteaza aici, nici daca m-am enervat crunt sau nu, ci ideea in sine.

Oare cum trebuie sa fie femeia secolului 21, intr-o perioada de evolutie sociala, economica, politica si apoi involutie, caci sa ne uitam, este criza, si sa nu credeti ca lumea este condusa de femei, da? In acest context in care i se cere din partea barbatului debusolat al secolului 21, sa fie cand mama si casnica, cand profesionista desavarsita si mondena, sau cand tartorul bancilor si al cash-flow-lui in casa, si sa nu mai spunem Zana Maseluta. Cand vrea o femeie alaturi de care sa construiasca (whatever, de la case la pozitie sociala, la facut copii etc) si sa il puna intr-o lumina excelenta, cand una care sa se supuna ca sunt satui sa existe si alte opinii decat cele ale barbatilor astia care conduc lumea.

Ma gandesc, oare ... de fapt este normal, noi raportam totul la sine. In functie de propriile concepte si valori, judecam sau criticam pe celalalt, ca nu este bun sau ca e bun (de fapt, cine ne da dreptul sa ne uitam asupra vietii altcuiva decat a celei personale??). O baza logica de explicatie a ceea ce inseamna toleranta, diferit, si maturitate, a ceea ce inseamna responsabilitatea si dreptul la propriile alegeri, nu o putem filtra deoarece ne domina acest foarte "important" fals si superficial EGO?

Oare ce conteaza mai mult, in esenta, cand doi oameni se apropie unul de celalalt? Oare trebuie sa il modelam si actualizam si up-datam pe cel de langa noi functie de propria schimbare? Sau trebuie de fapt sa FIM CONSTIENTI DE SINE, si sa observam schimbarea noastra generata de schimbarea Universala de fiecare zi? Care de fapt inseamna "adaptare".

Femeile se tot intreaba, in contextul actual: "Cum o dau, tot nu e bine. Oare cum ar trebui sa fiu ca sa fiu acceptata de un EL?" Un EL pe care EA il place. Insa un EL care ii spune ca e prea asa, prea pe dincolo, si ca trebuie sa se schimbe. Sa ne intelegem, vice-versa poate fi perfect aplicabila.

Ne invinovatim unii pe altii ca, datorita celorlalti suntem sau am devenit ceea ce suntem. Cerem schimbarea lor si le justificam atitudinea noastra, pentru ca EI sunt asa si pe dincolo. Poate fi perfect adevarat. Sau nu... Tu alegi.

O fata desteapta, pe care ma bucur ca o cunosc, o fata cu constiinta de sine, psiholog, care nu conteneste sa se intrebe despre ea, despre ceilalti, si cauta si cauta raspunsuri, si nu ii este teama sa se intoarca pe sine pe toate partile, si sa intre in strafundul propriei intimitati cu cizme de cauciuc uneori, imi spunea: "Poate ca femeile din ziua de astazi nu mai stiu ce inseamna umilinta." Acel concept din Nepal sau India al umilintei, acel "Namaste" - "I bow to you", salut, semn de respect, serviabilitate si obedienta.

Sunt de acord cu ea. Dar sa ne uitam in traditiile acestor popoare. Acest salut apare cand un membru mai tanar al unei familii, intalneste unul mai in varsta. Apare cand gazda isi intampina oaspetii. In salutarea pasagerilor cand insotitoarele de bord ii intampina la intrarea in aeronava in Air India, Thai Airways sau in Sri Lanka. Ce inseamna? RESPECT! Inseamna onoare. Care, in aceste popoare sunt oferite in stil "prezumtie de nevinovatie". Pentru ca ei traiesc in acest concept de serviabilitate, si respect reciproc, dat insa de cultura, mentalitate, evolutie, schimbare de valori.

La noi, dragii mei, unde exista acest respect acordat din start?! Si daca nu ar fi asa, nu credeti ca ar trebui castigat, tocmai pentru ca nu traim in aceeasi civilizatie? Cum sa iti spun eu tie, barbate, cu caldura, "Namaste!", cand tu imi innabusi personalitatea, libera expresie, deptul la opinie, la decizie pentru viata mea - parte din a noastra?

Da, iubesc conceptul de obedience, da, iubesc pe cel care ma face sa il ascult DEMONSTRAND ca merita acest lucru. Da, iubesc RESPECTUL si PREZUMTIA DE NEVINOVATIE acordate, inainte de a veni careva sa isi impuna regulile.

Nu suntem egali decat cand ne nastem. Ce putem face cu cine suntem, de-a lungul vietii, este propria noastra alegere. Iar scopul vietii nu este sa dovedim care cu cine este egal, sau care este mai tare ca celalalt. Oare nu sunt cu totul alte lucruri in viata care conteaza mult mai mult intr-o relatie dintre un barbat si o femeie, inainte de cine intra primul in casa sau cine sta in capul mesei si cu cardul in portofel?

Well, prieteni.. NAMASTE!

Yours,
Me