Viata care ne traieste
Canta greierii.. Liniste. Se aude cum munceste aerul conditionat de la vecini. Latra un caine.. Am scris un sms de multumire si iertare.. iar liniste. Ma doare putin stomacul. Imi este foame.
Amintirea a iesit din casa mea acum ceva vreme. Am si a luptat pentru a salva o directie fatidica spre care pasea o viata. Si acum zambesc cu multumire ca am avut atata putere. Prin mocirla si prin vant, printre bolovani si arsita, am iesit invingatori candva.. Si am schimbat cursul vietii. Pentru ca viata ne traia pe noi.
Am cules durere, lacrimi siroaie, maini amortite, zvacnete de tample, pumni loviti de pereti. Si m-am ridicat. Din nou. Ca de fiecare data. Si am pasit mai departe zambind. Am reusit inca o data sa schimb cursul vietii. Pentru ca viata ma traia pe mine.
Ma bucur, atat de tare si intens si cu atata sinceritate pentru fiece zambet al amintirii mele. Si amintirea mea ma cheama "Soarele meu". Cand vointa, determinarea, incapatanarea, disperarea, si.... dragostea se unesc, iese un fel de Hiroshima - energetic vorbind, cu putere privind... Cat de mult se poate cand fortele Universului si energiile tale converg. Pentru ca nu am vrut ca viata sa ma traiasca pe mine.
Imi cer iertare amintirii mele caci nu am putut sa privesc in darul sau de a vedea dincolo de ariditatea, superficialitatea si incrancerarea de zi cu zi. Acum sunt pregatita. Acuma pot. Pentru ca a sosit timpul. Si pentru ca nu mai vreau ca viata sa ma traiasca pe mine.
Amintirea mea ma face sa zambesc astazi, pentru ca are un copil atat de frumos. Si pentru ca nu a incetat sa caute dincolo de intelesurile general acceptate, si pentru ca refuza sa se ingroape in mediocru si superficial. Amintirea imi aminteste ca suntem, eu si amintirea mea, oameni normali cu nevoi speciale. Care privesc, admira, cauta, se regasesc, pornesc din nou la drum, si se mai intalnesc, discuta ce au mai descoperit, si pleaca din nou in cautari infinite de raspunsuri, si momente atat de puternice de stupefactie si minunare cand descopera noi si noi lucruri despre o constiinta a sinelui si universala.. Suntem cea mai saraca tara din punct de vedere spiritual. Dar noi nu.. Eu si amintirea mea ne cautam neincetat, dincolo de platosa ridicata zilnic pentru lumea ce functioneaza dupa spiritul de turma, limitele, capacitatile, raspunsurile, neintelesurile lumii si ale noastre. Pentru ca nu vrem ca viata sa ne traiasca pe noi.
Multumesc, Soarele Meu, ca imi spui ca nu gresesc, ca ma lasi sa pasesc asa cum aleg fara sa imi spui ca e bine sau rau, si ca vrei sa ma tii langa tine, pentru restul vietii tale. Pentru ca nu vrem ca viata sa ne traiasca pe noi.
Este zambetul de multumire sufleteasca ce ma incarca din nou si din nou cu credinta ca este bine sa te uiti peste zgarie norii civilizatiei noastre. Pentru ca de abia de acolo incepe, in neant, in fara forma si fara culoare,constiinta a ceea ce uitam sa fim: noi. Toti.. Pentru ca nu vrem ca viata sa ne traiasca.
Pentru ca vrem sa o traim noi pe ea...
Yours,
Me
Amintirea a iesit din casa mea acum ceva vreme. Am si a luptat pentru a salva o directie fatidica spre care pasea o viata. Si acum zambesc cu multumire ca am avut atata putere. Prin mocirla si prin vant, printre bolovani si arsita, am iesit invingatori candva.. Si am schimbat cursul vietii. Pentru ca viata ne traia pe noi.
Am cules durere, lacrimi siroaie, maini amortite, zvacnete de tample, pumni loviti de pereti. Si m-am ridicat. Din nou. Ca de fiecare data. Si am pasit mai departe zambind. Am reusit inca o data sa schimb cursul vietii. Pentru ca viata ma traia pe mine.
Ma bucur, atat de tare si intens si cu atata sinceritate pentru fiece zambet al amintirii mele. Si amintirea mea ma cheama "Soarele meu". Cand vointa, determinarea, incapatanarea, disperarea, si.... dragostea se unesc, iese un fel de Hiroshima - energetic vorbind, cu putere privind... Cat de mult se poate cand fortele Universului si energiile tale converg. Pentru ca nu am vrut ca viata sa ma traiasca pe mine.
Imi cer iertare amintirii mele caci nu am putut sa privesc in darul sau de a vedea dincolo de ariditatea, superficialitatea si incrancerarea de zi cu zi. Acum sunt pregatita. Acuma pot. Pentru ca a sosit timpul. Si pentru ca nu mai vreau ca viata sa ma traiasca pe mine.
Multumesc, Soarele Meu, ca imi spui ca nu gresesc, ca ma lasi sa pasesc asa cum aleg fara sa imi spui ca e bine sau rau, si ca vrei sa ma tii langa tine, pentru restul vietii tale. Pentru ca nu vrem ca viata sa ne traiasca pe noi.
Este zambetul de multumire sufleteasca ce ma incarca din nou si din nou cu credinta ca este bine sa te uiti peste zgarie norii civilizatiei noastre. Pentru ca de abia de acolo incepe, in neant, in fara forma si fara culoare,constiinta a ceea ce uitam sa fim: noi. Toti.. Pentru ca nu vrem ca viata sa ne traiasca.
Pentru ca vrem sa o traim noi pe ea...
Yours,
Me
Comentarii
Trimiteți un comentariu