Everything is a choise
Oameni buni, sper ca va dati seama cat de multe chestii ganditi, nu? Sper ca va dati seama ca va omorati creierii cu milioane de intrebari, si presupuneri, si proiectii inutile, nu?
Si sper ca va mai dati seama cat de tandari de oboseala sunteti din cauza asta, nu?
Well, si eu fac aceeasi schema gresita. Nu focusez atentia la ce ganduri ar trebui sa imi tranziteze mintea (caci oricat as vrea sa traiesc din experimentatia senzatiei produse de cuvinte, imagini, sunete etc, totusi traiesc intr-o casta ce poarta numele de "omenire"). Dar, sunt 2 topicuri ce vreau sa le ating: atentia/gandurile bune pt sanatatea mintala, si atentia/gandurile indreptate spre cunoastere si efectele lor.
Am fost la un interviu acum ceva vreme, ca sa ma testez, sa vad cat de buna sau nebuna sunt. In acel interviu 3 indivizi, cu functii, experiente si personalitati diferite. Cuvantul cheie al discutiei? Well: DIFERIT. Un Gigi ala care tot insista asupra motivelor eronate care credea el ca stau la baza ideii mele ca individul isi schimba aspectele si valentele referitoare la viata catre sau in directii mult mai profunde si simple (si daca nu e complicat si sofisticat, in biata imaginatie a lui Gigel, atunci nu e bine) insa doar dupa ce treci prin niste experiente mai mult sau mai putin dure sau dureroase. Principii eronate? Adica presupunea individul ca fiece experienta iti creaza un mediu propice saririi de pe axa, si ca evident, eu am o problema de echilibru, de pot crede asemenea lucruri, gen: viata este total simpla, ce conteaza nu este marea parte a lucrurilor superficiale pe care le consideram noi, lumea, relevante, ca mintea poate fi antrenata, sau ca detasarea de momente, ganduri, oameni te face sa ai o viziune mult mai ancorata intr-un rationament obiectiv, decat daca lasi sentimentele sa conduca deciziile, etc. (calcul din care a rezultat in mintea lui ca sunt o insensibila :)))))))
Si cum avea senzatia cand sa uita la mine ca priveste un film 3D, ce oricum era peste puterea lui mica de a intelege, am realizat ce greseli mari se fac in recrutare nowadays. Dar ce mai conteaza? Ideea este ca liberul arbitru te face sa alegi daca vrei sa te lasi condus de doctrine, cutume sociale, brain-washingul corporatist sau mai stiu eu ce alte mecanisme de manipulare, pentru ca nu iti place, nu ai puterea sau curiozitatea sa provoci status quo-ul oricui si la orice. Well, ar insemna sa fii putin DIFERIT, si ce e diferit, sperie, si fuge lumea ca dracul de tamaie daca te identifica din specia asta: homo sapiens cu putin mai mult creier antrenat.
Ca atare, pt ca mie mi s-a zdruncinat Universul meu de floare sau papadie cand am realizat prin ochii tatalui meu ca sunt cu totul alte lucruri care conteaza, Gigel a ales sa priceapa ca am o problema de fond psihica eventual. Tz! Grav, dom'le, grav. Dar am constatat tendinta lui de a crea o problema din orice indiciu identificat. Si am ajuns de unde pornisem: tendinta tuturor sa creeze probleme, in loc sa analizeze si sa traga concluzii in baza unor detalii mai mult decat suficiente, pt a-si face timp sa se indrepte spre cunoastere. Sub orice forma ar fi ea imbracata.
Caci asa ne place noua, sa vedem "ce ar fi fost daca?", si sa ne pierdem in imaginarea unor scenarii total distructive si consumatoare inutil de resurse, in loc sa redirectionam gandurile catre rezolvarea de diverse situatii, angrenand mostenirea genetica, cunostintele si experientele acumulate, in sensul constructiv de identificare a solutiilor. Doar pt ca asa este normal sa reactioneze fin instinctul de supravietuire.
Cunoasterea insa ar insemna ca Gigel ar vrea sa evolueze, Gigel isi pune intrebari despre cine este mama omenirii, ce vor aia de la Smithsonian Institute, sau cum merge motorul (pardon, functioneaza), si ce inseamna sinapse, si de ce pot sa vorbesc, sau cum au facut aia fermoarul care tocmai s-a stricat, si sa nu mai pomenim de evolutia tehnologica sau spirituala sau de mai stiu eu ce natura, caci deja e posibil sa faca poc micul neuron neantrenat.
Cunoasterea sperie. Cei care vor sa stie, sperie. Si mai rau sperie cei care STIU deja. Diverse chestii. Sa ai o vaga idee despre lumea in care te aflii, devine deja un pacat capital. Poate ca dragii mei este nevoie de putin haos si nebunie in noi pt a indrazni sa privim putin mai sus de gardul casei propriei noastre vieti. Poate ca intr-adevar, asa s-a creat tot ce ne inconjoara si am luat de-a gata si ca ni se cuvine de cand ne-am nascut, fara sa spunem un biet "multumesc" creierelor ce au creat lumea in care traiesti. A! Ca are bube multe lumea, si purulente, sau ca totusi nu este toata o buba, asta este subiectul altei discutii.
Insa, dragii mei, let's face it: ne doare fix la basca, general vorbind, de altceva in afara de propria persoana. Putini cei care sar granita impusa de social, sau siesi, de a vedea zilnic doar propria reflexie in oglinda. Totusi, facem alegeri in fiecare zi.
Si astazi aleg sa fac lobby pt o minte antrenata, curajul de a alege si de a cunoastere, si pt infinitele posibilitati.
Da Adi, este exact cum spui tu: "in valsul destinului cu hazardul pe scena timpului tu privesti in ochii celui dintai". Cel dintai este cel pe care alegem fiecare sa il vedem. Si este DIFERIT.
Yours,
Me
Si sper ca va mai dati seama cat de tandari de oboseala sunteti din cauza asta, nu?
Well, si eu fac aceeasi schema gresita. Nu focusez atentia la ce ganduri ar trebui sa imi tranziteze mintea (caci oricat as vrea sa traiesc din experimentatia senzatiei produse de cuvinte, imagini, sunete etc, totusi traiesc intr-o casta ce poarta numele de "omenire"). Dar, sunt 2 topicuri ce vreau sa le ating: atentia/gandurile bune pt sanatatea mintala, si atentia/gandurile indreptate spre cunoastere si efectele lor.
Am fost la un interviu acum ceva vreme, ca sa ma testez, sa vad cat de buna sau nebuna sunt. In acel interviu 3 indivizi, cu functii, experiente si personalitati diferite. Cuvantul cheie al discutiei? Well: DIFERIT. Un Gigi ala care tot insista asupra motivelor eronate care credea el ca stau la baza ideii mele ca individul isi schimba aspectele si valentele referitoare la viata catre sau in directii mult mai profunde si simple (si daca nu e complicat si sofisticat, in biata imaginatie a lui Gigel, atunci nu e bine) insa doar dupa ce treci prin niste experiente mai mult sau mai putin dure sau dureroase. Principii eronate? Adica presupunea individul ca fiece experienta iti creaza un mediu propice saririi de pe axa, si ca evident, eu am o problema de echilibru, de pot crede asemenea lucruri, gen: viata este total simpla, ce conteaza nu este marea parte a lucrurilor superficiale pe care le consideram noi, lumea, relevante, ca mintea poate fi antrenata, sau ca detasarea de momente, ganduri, oameni te face sa ai o viziune mult mai ancorata intr-un rationament obiectiv, decat daca lasi sentimentele sa conduca deciziile, etc. (calcul din care a rezultat in mintea lui ca sunt o insensibila :)))))))
Ca atare, pt ca mie mi s-a zdruncinat Universul meu de floare sau papadie cand am realizat prin ochii tatalui meu ca sunt cu totul alte lucruri care conteaza, Gigel a ales sa priceapa ca am o problema de fond psihica eventual. Tz! Grav, dom'le, grav. Dar am constatat tendinta lui de a crea o problema din orice indiciu identificat. Si am ajuns de unde pornisem: tendinta tuturor sa creeze probleme, in loc sa analizeze si sa traga concluzii in baza unor detalii mai mult decat suficiente, pt a-si face timp sa se indrepte spre cunoastere. Sub orice forma ar fi ea imbracata.
Caci asa ne place noua, sa vedem "ce ar fi fost daca?", si sa ne pierdem in imaginarea unor scenarii total distructive si consumatoare inutil de resurse, in loc sa redirectionam gandurile catre rezolvarea de diverse situatii, angrenand mostenirea genetica, cunostintele si experientele acumulate, in sensul constructiv de identificare a solutiilor. Doar pt ca asa este normal sa reactioneze fin instinctul de supravietuire.
Cunoasterea insa ar insemna ca Gigel ar vrea sa evolueze, Gigel isi pune intrebari despre cine este mama omenirii, ce vor aia de la Smithsonian Institute, sau cum merge motorul (pardon, functioneaza), si ce inseamna sinapse, si de ce pot sa vorbesc, sau cum au facut aia fermoarul care tocmai s-a stricat, si sa nu mai pomenim de evolutia tehnologica sau spirituala sau de mai stiu eu ce natura, caci deja e posibil sa faca poc micul neuron neantrenat.
Cunoasterea sperie. Cei care vor sa stie, sperie. Si mai rau sperie cei care STIU deja. Diverse chestii. Sa ai o vaga idee despre lumea in care te aflii, devine deja un pacat capital. Poate ca dragii mei este nevoie de putin haos si nebunie in noi pt a indrazni sa privim putin mai sus de gardul casei propriei noastre vieti. Poate ca intr-adevar, asa s-a creat tot ce ne inconjoara si am luat de-a gata si ca ni se cuvine de cand ne-am nascut, fara sa spunem un biet "multumesc" creierelor ce au creat lumea in care traiesti. A! Ca are bube multe lumea, si purulente, sau ca totusi nu este toata o buba, asta este subiectul altei discutii.
Insa, dragii mei, let's face it: ne doare fix la basca, general vorbind, de altceva in afara de propria persoana. Putini cei care sar granita impusa de social, sau siesi, de a vedea zilnic doar propria reflexie in oglinda. Totusi, facem alegeri in fiecare zi.
Si astazi aleg sa fac lobby pt o minte antrenata, curajul de a alege si de a cunoastere, si pt infinitele posibilitati.
Da Adi, este exact cum spui tu: "in valsul destinului cu hazardul pe scena timpului tu privesti in ochii celui dintai". Cel dintai este cel pe care alegem fiecare sa il vedem. Si este DIFERIT.
Yours,
Me
Pe de o parte cei Unici se spune că sunt toţi la fel, iar pe de altă parte ignoraţa rămâne o binecuvântare...
RăspundețiȘtergereEu tot ce ştiu este că trăim între două infinituri, cel de dinainte de naştere şi cel
de după moarte, iar paradoxul acesta efemer numit "viaţă" este un fel de DEX pentru cele două.
Mine,
Yours :p
Cat imi place cand exista oameni cu opinii!! :)
RăspundețiȘtergereAdi, ALEG sa ma bucur de ce pot face cu DEX-ul ;)
Same old, same old ME