La cafeaua de dimineata...gandesc.

Am de lucru. "Cacalau, Maria Ta!" cum se spune in popor. Si nu am chef. De fapt, nu am chef sa ma intrerup din contemplarea cerului inorat. Sunt cu gandul peste mari si tari. Sunt departe de Romania. Sunt in drum spre alte civilizatii si moduri de viata.

Ma uit in randul cunoscutilor. Vad destula lupta, si munca, si efort, si chin sa se pastreze, sau cel putin sa se obtina o linie de plutire in viata, care sa iti dea si putin ragaz sa te ocupi de tine. Timpul trece mult prea repede. Ai senzatia ca stai pe loc si ca nici nu ai apucat sa faci un pas, ca deja e noapte afara, si pici daramat la somn. Obosit de stressul de la birou, de gandul la ce vise aveai si le-ai abandonat, la cate eforturi se fac pe toate planurile ca sa traversam inca o zi. Si inca una.
Ma uit la cearcanele mele, la ale colegilor, la fetele lungi, la ochii goi, la semnele de intrebare atat de evidente de pe fruntile generatiei mele. Habar nu am... Sincer. Habar nu am incotro ne ducem. Habar nu am de ce viata e facuta din renuntari, compromisuri, lupte, sicane, rautati si nervi gratuiti, etc...

Jumatatea mea imi spunea intr-o zi: "Iubita, organismul uman este alcatuit sa reziste timp lung. Are tot ce ii trebuie. Tu insa trebuie sa ai grija de el." Cam asa e si cu viata pe care ti-o doresti. Cred ca noi trebuie sa avem grija de ea. Cred ca ea, VIATA, care de fapt se traduce prin TU, caci tu esti cel care respira, viseaza, plange si rade, etc., viata este de fapt cumulul alegerilor fiecaruia. In fiecare moment al zilei, alegem: de la cum sa reactionam la o problema, la a izbucni sau nu - adica a consuma sau nu energie pt varii motive, la a face un lucru cu simtul raspunderii sau cu sictir, la cum sa ne manifestam, respiram, privim in oglinda etc.

Da, traiesc ce aleg sa traiesc vis-a-vis de stimuli independenti de viata mea, dar fata de care eu aleg cum sa reactionez, si care implicit ma afecteaza sau nu. Oricat m-as lamenta, plange, da vina pe altii pt insuccesele mele, sau nervii mei, pe Romania sau pe civilizatia de aici (lipsa in multe cazuri), de fapt, mai simplu de atat nu poate fi: pot alege sa perpetuez stilul flegmatic si dezinteresat de a face lucrurile, sau pot alege sa raman pe pozitii cu o anumita atitudine si respect fata de jumatatea mea, job, oamenii de pe strada, familie si prieteni, pt ca ma respect pe mine. Si daca nu imi mai place mediul in care traiesc, well, e simplu: nu mai critic mediul, caci ma oboseste groaznic, ci imi iau inima in dinti si schimb directia. Mea. Nu sunt lasa. Prefer sa gasesc solutii, decat sa ma bat cu morile de vant. Pt ca la noi, cu puterea exemplului, e mai greu sa priceapa iapa.. Apropo de sa.

Aleg. Ca acum mai bine de 10 ani, cand am ales sa plec dintr-un orasel mai mic, spre Metropolis B. Ca atunci cand am ales sa schimb jobul de 5 ori, caci nu imi satisfacea dorinta de crestere si dezvoltare. Ca atunci cand am ales sa rup relatii si legaturi nocive. Ca atunci cand am ales sa astept. Sa tac. Sa fiu singura. Sau sa rad cu toata gura in locuri publice, unde, se spune, ca nu e frumos (says who?!) sa fii zgomotos. Ca atunci cand am inteles ca de fapt, trecutul este zero barat, caci nu mai pot schimba nimic, si viitorul nu exista in concret, si ca singurul lucru palpabil din viata mea este secunda in care ALEG sa zambesc dimineata, si sa privesc cu lejeritate si fara frica spre orice directie in care imi indrept privirea, pt ca, in ciuda la orice istorie ce o port in spate, a mea sau a altora din ADNul meu, exista cel putin o solutie pt orice problema.

Ajungand la istorii purtate pe umeri, am mai invatat inca un lucru. Curajul nu este numai pt a infrunta probleme curente, ci si pt a infrunta probleme pe care incercam sa le dam la spate tinandu-ne ocupate vietile, ca sa nu avem timp sa le vedem cu ochii mari deschisi. Istoriile se transmit in generatii, si cand spuneam ca Universul este locul unde converg niste forte ce influienteaza viata ta, in paralel cu cele care se misca sa te ajute, aveam dreptate. Am experimentat-o. And well, istoria, pe langa noi, prin si cu noi, scrie o alta istorie.

Si iarasi, alegem sa acceptam ca nu suntem infailibili, si incepem sa vedem solutia pt ca nu mai suntem inchistati in negare, sau nu, nu acceptam si nu vedem nimic.

Aceasta este diferenta intre cei care reusesc, si cei care nu.

Buna dimineata, Metropolis B. M-am descarcat. Ma duc la lucru. Unde iarasi aleg, desi cu 45 de minute intarziere, sa fiu profi. Imi place cand reusesc. Imi place cand stiu ca pot alege calitatea. In orice. Pt ca am lumea la picioare. Si o vad.

Yours,
Me