Cum mi-as trai viata daca nu mi-ar fi frica?
M-am trezit de dimineata cu o tensiune in stomac, cu mana dreapta amortita, cu o usoara panica. Stressul incepe sa isi spuna cuvantul..
Ma gandeam pe drumul spre birou la cum e viata facuta, la rolul oamenilor ce vin in viata ta "for a reason, for a season, or for life time", la cat se construieste in Bucuresti, vesnic, prost, si enervant de haotic, nu stiu, la multe.
Ajung la birou exasperata (doar de ideea de a fi si azi la birou), deschid mailul, tot asteptand o colega de la facultate sa imi dea un raspuns cu niste cursuri, si dau peste mailul lui Liviu Dumitrascu - CEO Ejobs, care are tot felul de newslettere.. Nu mai citisem de mult, insa un titlu imi atrage atentia: "Cum sa ajungi intelept pana-n 30 de ani" - iata si linkul http://www.ejobs.ro/cariera/sectiune-Articolediverse/articol-Diverse/page-Cum-sa-ajungi-intelept-pana---n-30-de-ani.
M-a pus pe ganduri. Era acolo o intrebare: "Cum mi-aş trăi viaţa dacă nu mi-ar fi frică?"... Aici m-am blocat. Pt ca permanent ma conditionez de diverse indatoriri si responsabilitati, de teama probabil. Daca as trai ca si cum nu ar fi maine, si daca nu as fi oprita de teama, de la simpla teama, sau frica, de a nu gresi, de a nu supara pe cineva, de a iesi din tipare si a rupe niste bariere (desi asta o fac fara probleme de multe ori), daca si daca si daca... atunci sunt sigura, convinsa chiar, ca mintea mea nu ar mai fabrica atatea scenarii macabre privind viitorul, si as putea sa savurez lumina de afara si masa de dimineata si pe al meu, intens, simplu, frumos.
Mi-e frica de singuratate, mi-e frica de certuri, mi-e frica de multe altele. Ahh, unde sunt acei 18 ani la care nu mai conta nimic, decat drumul lung din fata, necunoscutul cu provocarile sale?
Dar fara frica? M-as duce la servici zambind, as pleca la munte cu masina cu cauciucurile de vara cand se anunta lapovita, m-as stramba cu limba scoasa la nenea politistul daca am facut o greseala de circulatie, as spune verde in fata, cu blandete totusi, ce ma deranjeaza, si un milion de alte lucruri. Peste toate insa, as fi linistita...
Intelepciunea.. "abilitatea de a înţelege anumite lucruri în viaţă cu claritate şi profunzime".. Intelepciunea pt mine inseamna si indugenta, inseamna si iertare, inseamna si rabdare, si lipsa de impusivitate, si in primul rand, sa nu te lasi sclavul mintii. Pt ca am realizat abia in ultima vreme, pe pielea mea, si nervii mei, ca datorita fricii, am devenit sclava scenariilor mintii mele, cu care ma lupt, recunosc, pt ca stiu, o, dar stiu ca eu sunt stapana sufletului meu, si capitanul soartei mele..
Recunosc, cu parere de rau, ca pana si visele imi sunt pline de negativism. Stress... temeri.. Vreau liniste. Si poate indiferenta ar fi cea care m-ar mai ajuta. Nu totul conteaza, si nu se moare din orice... Cred cu putere ca e nevoie, in zilele noastre, de curaj ca sa infrunti fiecare zi.
Si mai cred cu putere ca pot sa fac asta, si sa nu repet un an de 70 de ori, ci sa traiesc 70 de ani plini si frumosi, iubindu-l pe al meu...
Azi nu pricep cuvinte, doar forme si culori...
Yours,
Me
Ma gandeam pe drumul spre birou la cum e viata facuta, la rolul oamenilor ce vin in viata ta "for a reason, for a season, or for life time", la cat se construieste in Bucuresti, vesnic, prost, si enervant de haotic, nu stiu, la multe.
Ajung la birou exasperata (doar de ideea de a fi si azi la birou), deschid mailul, tot asteptand o colega de la facultate sa imi dea un raspuns cu niste cursuri, si dau peste mailul lui Liviu Dumitrascu - CEO Ejobs, care are tot felul de newslettere.. Nu mai citisem de mult, insa un titlu imi atrage atentia: "Cum sa ajungi intelept pana-n 30 de ani" - iata si linkul http://www.ejobs.ro/cariera/sectiune-Articolediverse/articol-Diverse/page-Cum-sa-ajungi-intelept-pana---n-30-de-ani.
Mi-e frica de singuratate, mi-e frica de certuri, mi-e frica de multe altele. Ahh, unde sunt acei 18 ani la care nu mai conta nimic, decat drumul lung din fata, necunoscutul cu provocarile sale?
Dar fara frica? M-as duce la servici zambind, as pleca la munte cu masina cu cauciucurile de vara cand se anunta lapovita, m-as stramba cu limba scoasa la nenea politistul daca am facut o greseala de circulatie, as spune verde in fata, cu blandete totusi, ce ma deranjeaza, si un milion de alte lucruri. Peste toate insa, as fi linistita...
Intelepciunea.. "abilitatea de a înţelege anumite lucruri în viaţă cu claritate şi profunzime".. Intelepciunea pt mine inseamna si indugenta, inseamna si iertare, inseamna si rabdare, si lipsa de impusivitate, si in primul rand, sa nu te lasi sclavul mintii. Pt ca am realizat abia in ultima vreme, pe pielea mea, si nervii mei, ca datorita fricii, am devenit sclava scenariilor mintii mele, cu care ma lupt, recunosc, pt ca stiu, o, dar stiu ca eu sunt stapana sufletului meu, si capitanul soartei mele..
Recunosc, cu parere de rau, ca pana si visele imi sunt pline de negativism. Stress... temeri.. Vreau liniste. Si poate indiferenta ar fi cea care m-ar mai ajuta. Nu totul conteaza, si nu se moare din orice... Cred cu putere ca e nevoie, in zilele noastre, de curaj ca sa infrunti fiecare zi.
Si mai cred cu putere ca pot sa fac asta, si sa nu repet un an de 70 de ori, ci sa traiesc 70 de ani plini si frumosi, iubindu-l pe al meu...
Azi nu pricep cuvinte, doar forme si culori...
Yours,
Me
Comentarii
Trimiteți un comentariu