Apropos de ce a spus o prietena...
Pai dragilor. Muncim zilnic, ne batem capul cu traininguri, cursuri, ore de toceala, frecam creierii sa scoatem bani pt specializari de undeva - cum tot costa cu miile de euro sa te faci mare specialist, si ma gandeam astazi, cand discutam la cafea cu colegii despre alte cunostinte ale lor care se chinuie de mai bine de 6 luni sa gaseasca un job, la urmatoarele chestii:
- anunturi postate pe on line pt varii si diverse specialitati, la care aplica oameni cu un fit de cel putin 95% ca si experienta si pregatire universitara, care nu numai ca nu sunt chemati macar la un interviu, dar nici nu li se citeste aplicatia cand vad ca au un minim de criterii intrunite!!
- desi sunt postate anunturile, si cica se respecta dreptul egalitatii de sanse, aceste posturi sunt deja alocate cunostintei lui X, care e fratele lui Y si care are un nepot Z. Vechea poveste a nepotismelor.
- cate frustrari traiesc oamenii care sunt intr-adevar bine pregatiti, scoliti, care muncesc de la varste fragede in timp ce altii danseaza pe mesele pub-urilor din Regie, pt ca suntem un sistem corupt pana in maduva oaselor: de la scoli, pana la institutii de stat si private, pana la corporatii unde, nu ai spune ca e loc de asa ceva, doar pt ca e principalul provider de servicii din bransa, si detine nu's cat la suta din piata... Degeaba, dragii mei. Degeaba.
Am o buna prietena care isi speteste coatele invatand pt ACCA, sa devina Financial Controller. Vrea o viata mai buna, vrea castiguri mai mari, ca sa isi poata cumpara o casa, sa aibe o familie, si sa nu fie sclava la banca prea mult timp. Macar. Vrea munca cinstita, cu creierul ei, are o ambitie de fier.. Si totusi. Invata zi de zi, cateva ore cel putin. ACCA-ul e de durata, bani multi investiti, examene grele. Ani de invatat. Si pana si ea a ajuns sa se intrebe daca merita acest efort pt Romania. Targetul este plecarea din tara pe aceasta pozitie, undeva in afara. Insa stie ca pana acolo, are inca vreo cativa ani de Romania. Romania care nu ii intinde o mana de ajutor. Care nu ii considera vechime in munca facultatea facuta nu imediat dupa liceu, pt ca avea o familie de ajutat, si a amanat-o pt mai tarziu cand si-a permis, by all means, sa o faca.
Si ma gandesc si eu: fac niste cursuri pt mine. Ca si ea, am niste pretentii de la mine. Ma pregatesc pt orice oportunitate de a experimenta mentalitatea sanatoasa din Elvetia, Irlanda, UK sau Australia, sau Italia, de ce nu? Ma pregatesc pt oportunitatea din afara acestei tari. Unde poate voi munci de 10 ori mai mult, pt ca voi fi o expata pt ei. Dar voi avea parte de return on investment for sure!
Ma uit la mama, care a muncit o viata, un mediu toxic, a suferit boli profesionale, a muncit la trei schimburi, pt un rahat de pensie de 800 Ron (care e mare fata de a altora!!), si pt ca a depasit plafonul de 740 Ron, plateste contributia la sanatate INCA O DATA!!!
Sunt multe strigatoare la cer! Vorba dansei: "Eu mi-am trait traiul, mi-am mancat malaiul, ma bucur de putin, nu mai am astepari si dorinte mari, acum sunt altele care ma tin linistita si impacata. Dar tu??" Dar noi.... Nu suntem napastuiti, pt ca am fost educati sa reusim. Sa muncim. Sa nu ne lasam. Sa cautam solutii. Si eu. Si prietenii mei. Suntem aceeasi plamadeala din acest punct de vedere.
Insa, vorba cuiva: "Tragi si alergi si muncesti toata viata, poate poate ajungi unde vrei." Acest "poate poate" tine de multe. Unii au taria sa nu renunte la un vis nici pe ultima suta, cand toate sunt impotriva lor. Si ii admir. Si vreau sa cred ca sunt din aceia. Dar sunt altii care nu au aceasta tarie. Si totusi au si ei dreptul sa vada rasplata eforturilor. Cum sa o vada?
Cand joburile se dau pe pile? Cand diplomele de licenta se iau pe spagi, sau mai rau, nici nu te duci la scoala sa iti rupi coatele la examene si cumperi diploma gata semnata? Cand guvernul nu face decat sa gaseasca variante peste variante de a ne taia orice posibilitate de reusita? Cand promovarea in firme nu se face pe criterii de performanta, in multe cazuri?
Nu este totul atat de negru. Dar sunt o tanara din miile, sau sutele de mii care sustin economia ramaneasca prin munca dreapta, implicare, si primeste in schimb "ce"??
Sa ne intelegem: cu all mental, projection of dreams, believes shit, in viata de zi cu zi esti scarbit la tot pasul. Este o intreaga polemica. Ce se poate intinde pe mai multe directii. Sunt bune si rele la un loc.
Dar, in ultimele zile, am vazut prea multa frustrare in ochii prietenilor mei, ai cunoscutilor sau necunoscutilor pe care ii vad la interviuri, si ma intreb, ca si prietena mea: "Oare merita atata efort?" Sau pur si simplu ai viata mai usoara daca devi ca ei... Ei? Stim cu totii cine. Uitati-va la stiri. Duduie canalele TV de ei.
Yours,
Me
- anunturi postate pe on line pt varii si diverse specialitati, la care aplica oameni cu un fit de cel putin 95% ca si experienta si pregatire universitara, care nu numai ca nu sunt chemati macar la un interviu, dar nici nu li se citeste aplicatia cand vad ca au un minim de criterii intrunite!!
- desi sunt postate anunturile, si cica se respecta dreptul egalitatii de sanse, aceste posturi sunt deja alocate cunostintei lui X, care e fratele lui Y si care are un nepot Z. Vechea poveste a nepotismelor.
- cate frustrari traiesc oamenii care sunt intr-adevar bine pregatiti, scoliti, care muncesc de la varste fragede in timp ce altii danseaza pe mesele pub-urilor din Regie, pt ca suntem un sistem corupt pana in maduva oaselor: de la scoli, pana la institutii de stat si private, pana la corporatii unde, nu ai spune ca e loc de asa ceva, doar pt ca e principalul provider de servicii din bransa, si detine nu's cat la suta din piata... Degeaba, dragii mei. Degeaba.
Si ma gandesc si eu: fac niste cursuri pt mine. Ca si ea, am niste pretentii de la mine. Ma pregatesc pt orice oportunitate de a experimenta mentalitatea sanatoasa din Elvetia, Irlanda, UK sau Australia, sau Italia, de ce nu? Ma pregatesc pt oportunitatea din afara acestei tari. Unde poate voi munci de 10 ori mai mult, pt ca voi fi o expata pt ei. Dar voi avea parte de return on investment for sure!
Ma uit la mama, care a muncit o viata, un mediu toxic, a suferit boli profesionale, a muncit la trei schimburi, pt un rahat de pensie de 800 Ron (care e mare fata de a altora!!), si pt ca a depasit plafonul de 740 Ron, plateste contributia la sanatate INCA O DATA!!!
Sunt multe strigatoare la cer! Vorba dansei: "Eu mi-am trait traiul, mi-am mancat malaiul, ma bucur de putin, nu mai am astepari si dorinte mari, acum sunt altele care ma tin linistita si impacata. Dar tu??" Dar noi.... Nu suntem napastuiti, pt ca am fost educati sa reusim. Sa muncim. Sa nu ne lasam. Sa cautam solutii. Si eu. Si prietenii mei. Suntem aceeasi plamadeala din acest punct de vedere.
Insa, vorba cuiva: "Tragi si alergi si muncesti toata viata, poate poate ajungi unde vrei." Acest "poate poate" tine de multe. Unii au taria sa nu renunte la un vis nici pe ultima suta, cand toate sunt impotriva lor. Si ii admir. Si vreau sa cred ca sunt din aceia. Dar sunt altii care nu au aceasta tarie. Si totusi au si ei dreptul sa vada rasplata eforturilor. Cum sa o vada?
Cand joburile se dau pe pile? Cand diplomele de licenta se iau pe spagi, sau mai rau, nici nu te duci la scoala sa iti rupi coatele la examene si cumperi diploma gata semnata? Cand guvernul nu face decat sa gaseasca variante peste variante de a ne taia orice posibilitate de reusita? Cand promovarea in firme nu se face pe criterii de performanta, in multe cazuri?
Nu este totul atat de negru. Dar sunt o tanara din miile, sau sutele de mii care sustin economia ramaneasca prin munca dreapta, implicare, si primeste in schimb "ce"??
Sa ne intelegem: cu all mental, projection of dreams, believes shit, in viata de zi cu zi esti scarbit la tot pasul. Este o intreaga polemica. Ce se poate intinde pe mai multe directii. Sunt bune si rele la un loc.
Dar, in ultimele zile, am vazut prea multa frustrare in ochii prietenilor mei, ai cunoscutilor sau necunoscutilor pe care ii vad la interviuri, si ma intreb, ca si prietena mea: "Oare merita atata efort?" Sau pur si simplu ai viata mai usoara daca devi ca ei... Ei? Stim cu totii cine. Uitati-va la stiri. Duduie canalele TV de ei.
Yours,
Me
Comentarii
Trimiteți un comentariu