Thinking to 30's... :-)

Imi fac cruce cand ma uit in oglinda, caci nu vad acolo o tanti de 30 de ani. Da, mai am 2 zile de douazeci si ceva, pana cand nu voi mai putea spune altceva decat "trrrrr....eizeci".

E unic in viata momentul. Doar o data faci 30 de ani. Logic. Insa nu imi prea vine sa cred urechilor cand vorbesc de varste din astea, dar da, mai am 100 de metri si am ajuns acolo.

Tot ce mi-am dorit sa spun cu sinceritate la varsta asta pot spune. De ce? Pt ca ma simt implinita. Cu mici exceptii, nu pot spune asta intr-un mod absolut, dar ma simt implinita. Imi spunea al meu aseara ca sunt "beata de fericire". Sunt cuvintele perfecte sa exprime ce si cum simt, sau ma simt. Il iubesc pe omul asta de nu am cuvinte, si atunci cand ma astept mai putin imi spune doua vorbe de ma buseste plansul de cat imi e inima atacata cu dragoste de la el. "Nu ne-au desparit 18 ani, nu ne va desparti nimic de aici inainte". Asa e. Si are dreptate.

Cred in el si il simt langa mine cu toata suflarea si inima. Si stiu ca daca ma fac mica si ma ia in brate, pot sa incap toata in inima lui. Si i-as spune sa inchida si ferestruica, pt ca eu de acolo nu mai plec.

Mama mea, presupun ca ea, draga de dansa, constientizeaza mult mai bine ca mine ca am 30 de ani acusica. Ea m-a vazut si in timpuri grele, si-n usoare, si in lupte, si in linisti. Sper ca nu am dezamagit-o prin nenumaratele mele momente de incapatanare (care s-au dovedit, multe, pana la urma bune), prin alergatura mea continua dupa fluturi, mai colorati sau mai palizi, fluturi care mi-au alimentat motoarele de R8 pe care le-am simtit bubuind in piept, multi ani din cati am trait pana acum. Mama mea stie ca ii multumesc pt tot ce a facut pt mine, caci tu Doamne, a facut multe. Destule pt o viata.

Didu, care mi-a fost sora de cand s-a nascut (cu 3 luni mai devreme ca mine) si e atat de blanda si intelegatoare cu turbata de mine, ca uneori nu pot sa inteleg de unde are atata putere sa imi suporte rafalele de cuvinte, trairi, reactii!!! Este o domnisoara desavarsita, si va fi pana la sfarsitul basmului meu. Cu ea am crescut, cu ea m-am sfatuit, desi ne auzim acum atat de rar.. Dar e Didu, si ea va fi mereu unul din chipurile ce imi descriu copilaria, adolescenta, viata in plenitudinea ei.

Imi e dor de tata, el nu mai e acum cu noi ca sa se uite la mine cum ma gudur toata de fericire. Dar stiu ca ma vede, ma stie, ma simte. Sunt parte din sufletul lui, si prin asta stiu ca stie. Si ma bucur.

Zambesc. E frumos! Simt frumos! Si lucrul superb este ca la acest moment, nu ma regasesc in crize, frustrari, nefericiri. Din contra. Am tot. Tot ce eu am nevoie, exista langa mine, cu mine, in mine. Ca mai tip eu ca tara bubuie de prosti, si ca ma omoara uneori efortul depus pe plan profesional, etc, ei da, astea exista, dar sunt maruntisuri acum.

Pt ca in lumea mea, in globuletul meu de sticla transparenta, e soare, e cald, e veselie, e absolut...

La multi ani pt mine.. mai devreme cu 2 zile. :-)

Mine,
Me

Comentarii

Postări populare