Anihilata de tehnologie..
"Let there be Lightman"... asa parea ca va sa inceapa o carte scrisa pe un Mac..
La mine incepea prin "Managementul Serviciilor". Nu cartea. Studiul de caz pentru facultate. Facultate pt care, weekenduri la rand, in loc sa dorm ca tot omul pana in mijlocul zilei, sa ma odihnesc, m-am trezit la 7 AM!!! Mica isterica de mine de pe acum...
Si m-am trezit eu la 7 ca sa aloc circa 2 ore pt ambele studii de caz. Nasol cu estimatul, soro! Ca au fost 2 ore per bucata de studiu. Pai, conceptul, gandirea... asta se produc repede, ca sunt o fiinta inteligenta (cum e definitia lui "homo sapiens"), cu creier pe care il folosesc. Acuma. Munca vine la a face PowerPointul. Sa ne intelegem. Nu sunt din categoria celor care au 2 maini stangi si jumate de celula nervoasa functionala cand vine vorba de suita de programe Microsoft Office. Insa da-i si alege template-ul. Pune conceptul pe el. Aliniaza, scoate, adauga, pune logo, revizuieste-l, muta-l, copiaza-l pe CD. Gata. O ora ca popa.
Pasul doi in marea inginerie: unde mama naibii printez eu desteptaciunea mea pe hartie? Cum nu detin instrumentul, si cum ma uit pe ceasul (de la telefon, nu de la mana, ca zici ca m-am tampit!) realizez ca daca nu dau bice la caii de la masina, o sa intarzii la curs. Ca atare, da-i si alearga la birou sa printez chestiunea, ca apoi sa am timpul necesar sa ajung la facultate. Toate astea pt ca, in zilele de azi, nu poti sa mai vi cu hartia editata de mana, sa i-o pui in brate la profesor si sa numesti asta "Studiu de caz la.... etc", ci tre' sa vi cu sidiu'... Da? (Nu vreau sa stiu daca imi murea unitatea de scriere CD'uri ce faceam?).
Asa. Ca sa intri in sediu ai chei de acces, coduri, parole, frate dintr'astea. Cauta unde naiba sunt aceste info, intra, ajung in birou, printez. Gata. Da-i sa plec. Ma uitam ca vitelul la poarta noua la usa de iesire, ca nu avem codurile smechere ca sa si inchid. Erau pe masa din birou. Intoarce-te, recupereaza minunatiile, armeaza alarme, urca-te in masina, baga 120 pe drum, noroc ca era liber.
Parcam in parcarea de langa Universitate. Da-i, alearga, ajung la fara un minut in clasa. Deja inspumata, de imi venea sa arunc totul pe geam.
Deci: NU MAI SUPORT SA URLE TELEFONUL DIMINEATA! Suport telefonul doar pt ca sa vorbesc cu Al Meu si cu mama. Hai, si cu cativa prieteni pe care ii am, si care sunt educati ca telefonul e pentru urgente si nu pt conferinte despre fusta tipei noi de la Marketing, sau tipul nou, prietenul la x-uleasca. NU MAI VREAU SA VAD LAPTOAPE! Desktopul devenise digerabil ca nu puteam sa il car cu mine peste tot. Acuma daca pot sa car, nu o fac strict pt relaxare CI CA SA MUNCESC DE ACASA! NU MAI VREAU ATATA INTERNET! M-as multumi cu 2 verificari de mail pe zi, din aceleasi motive ca telefonul. In rest, inca imi mai place cum miroase tusul de pe ziare, ca sa ma informez. NU MAI TOLEREZ ABUZUL DE RETELE SOCIALE! Deci nu exagerez, ma intreb daca unii mai au viata personala si ies din casa! Imi spunea un bun prieten: "Bai, am ajuns sa ne salutam pe facebook??? De ce dracu nu pot sa te sun? Sau sa vi pe la noi ca sa povestim?" Touche, my friend, touche!
Ieri mi-a fost dor de zilele petrecute la tara cu verii mei. De gradina lu' mamaie, si de cum ma ducea tataie (pe amandoi sa ii aibe Doamne Doamne in grija) la islaz calare pe Lunica, vaca din dotare. Si de cum cautam lipitori prin sant, sau mancam seminte direct din paleasca de floarea soarelui, sau stateam buluc la vecinul in curte, care crestea iepuri si avea vreo 10 din aia micii, si noi le dadeam salata si trifoi.
Imi e dor de zilele cand ma bronzam pe drumul prafuit de la tara, mancam cu o foame de lup din ceaunul cu cartofi si mujdei, si nu ma interesa daca am apeluri pierdute pe telefon, sau daca am uitat sa verific mailul.
Imi e dor de simplitate.. In viata, in gandire, in tot...
Yours,
Me
La mine incepea prin "Managementul Serviciilor". Nu cartea. Studiul de caz pentru facultate. Facultate pt care, weekenduri la rand, in loc sa dorm ca tot omul pana in mijlocul zilei, sa ma odihnesc, m-am trezit la 7 AM!!! Mica isterica de mine de pe acum...
Pasul doi in marea inginerie: unde mama naibii printez eu desteptaciunea mea pe hartie? Cum nu detin instrumentul, si cum ma uit pe ceasul (de la telefon, nu de la mana, ca zici ca m-am tampit!) realizez ca daca nu dau bice la caii de la masina, o sa intarzii la curs. Ca atare, da-i si alearga la birou sa printez chestiunea, ca apoi sa am timpul necesar sa ajung la facultate. Toate astea pt ca, in zilele de azi, nu poti sa mai vi cu hartia editata de mana, sa i-o pui in brate la profesor si sa numesti asta "Studiu de caz la.... etc", ci tre' sa vi cu sidiu'... Da? (Nu vreau sa stiu daca imi murea unitatea de scriere CD'uri ce faceam?).
Asa. Ca sa intri in sediu ai chei de acces, coduri, parole, frate dintr'astea. Cauta unde naiba sunt aceste info, intra, ajung in birou, printez. Gata. Da-i sa plec. Ma uitam ca vitelul la poarta noua la usa de iesire, ca nu avem codurile smechere ca sa si inchid. Erau pe masa din birou. Intoarce-te, recupereaza minunatiile, armeaza alarme, urca-te in masina, baga 120 pe drum, noroc ca era liber.
Parcam in parcarea de langa Universitate. Da-i, alearga, ajung la fara un minut in clasa. Deja inspumata, de imi venea sa arunc totul pe geam.
Ieri mi-a fost dor de zilele petrecute la tara cu verii mei. De gradina lu' mamaie, si de cum ma ducea tataie (pe amandoi sa ii aibe Doamne Doamne in grija) la islaz calare pe Lunica, vaca din dotare. Si de cum cautam lipitori prin sant, sau mancam seminte direct din paleasca de floarea soarelui, sau stateam buluc la vecinul in curte, care crestea iepuri si avea vreo 10 din aia micii, si noi le dadeam salata si trifoi.
Imi e dor de zilele cand ma bronzam pe drumul prafuit de la tara, mancam cu o foame de lup din ceaunul cu cartofi si mujdei, si nu ma interesa daca am apeluri pierdute pe telefon, sau daca am uitat sa verific mailul.
Imi e dor de simplitate.. In viata, in gandire, in tot...
Yours,
Me
Comentarii
Trimiteți un comentariu