Dau..

Ma simt ciudat. Ma simt ciudat cand ofer ceva si observ senzatia celorlati ca astept altceva in schimb. Probabil asa i-a obisnuit societatea noastra arivista, egocentrista, si focusata pt "what's in it for me?"

Dau, fratilor! Mana de ajutor, telefoane, dragoste la Al Meu cat incape, dau fara limita. De ce? Pt ca simt ca am de dat. Si nu sunt zgarcita. Si vreau sa se bucure si altii de abundenta mea de bine. Dau si nu cer in schimb decat doua lucruri: sinceritate si respect. Si poate nici asta nu ar trebui sa cer. In rest, sa fie primit!

Dau! Si ma opresc doar atunci cand simt ca sunt usor aproape de fundul sacului. Ma opresc doar ca sa fac refill-ul, si o pornesc iarasi la drum.

Dau, pt ca inapoi am primt inzecit. Universul a avut grija sa rasplateasca binele dezinteresat.

Asa ca tot dau. De la un simplu telefon, binete la o batranica, un zambet unui copil si mamei lui, sau oricui simt ca are nevoie de ce are nevoie si daca am.

Nu vreau sa va puneti vreodata intrebarea daca v-ati recompensat indejuns fata de ce am facut pt unii dintre voi. Nu am nevoie sa va tineti socoteala la ce si cat ati primit. E gratis, fratilor! E gratis frumusetea si bunatatea din mine!! Nu va fac evaluari ca la banci, nu va intreb despre ce aveti de dat in schimb, nu ma intereseaza aceste aspecte. Nu functionez in baza lor.

Unii pe lumea asta se nasc sa ofere. Altii sa primeasca. Exista o ciclicitate pt toate. Asa ca, traiti-va rolul. Dati, daca aveti de dat. Si primiti, daca aveti de primit.

Nimic nu ramane in dezechilibru in lumea asta. Si stiti ce? Nici dupa atata amar de ani, pt viata pe care o da Pamantului, Soarele nu i-a spus: "Imi esti dator!"

Dati! Sa vedeti cat de bine va simtiti...

Yours,

Me