Our own history
Imi e frig.. e seara. Desi a fost frumos azi, in casele astea legate la reteaua de termoficare e frig.. Anyways.
Ma gandeam. Toti venim cu o poveste din spate. Ajungem la adolescenta si maturitate ducand o intreaga istorie in spate. Istoria copilariei noastre. Istoria care ne-a facut ce suntem in momentul in care citim aceste randuri.
Lucruri bune, lucruri rele, lucruri triste, lucruri fericite, greselile sau succesul parintilor, bunicilor, fratilor, etc, toate le purtam cu noi mai mult sau mai putin traduse, mai multe sau mai putin intelese de noi. Cu intreaga noastra mostenire genetica facem in viata pas dupa pas.
Unii reusim sa ne desprindem de frici si temeri, altii nu. Unii reusim sa ne temperam furia, altii nu. Unii recanalizam energiile negative in sens pozitiv, altii nu. Unii devenim bogati in conturi si bunuri, dar saraci in suflete, altii nu. Dar toti, fara absolut nicio exceptie, mai devreme sau mai tarziu, intindem mana dupa ajutor, atunci cand nu mai intelegem nimic din noi. De obicei, mai intai facem greseala, sau observam o redundanta a unor fapte, alegeri, trairi etc. Si pt prima oara ne intrebam. Apoi ne chinuim sa aflam raspunsul. Ne facem creierii praf si abia atunci tipam dupa ajutor.
Unii venim din familii fericite (mai mult sau mai putin aparent), unii venim din familii disfunctionale. Unora dintre noi nu le-a lipsit nimic. Altii ne-am promis sa nu ducem vreodata lipsa de ceva. Asa cum imi amintesc ca mi-am promis si eu. Si am crezut in promisiunea mea fata de mine atat de tare ca, daca ma uit in acest moment in viata mea, dar in exact aceasta clipa, constat ca nu imi lipseste nimic. Si zambesc. Sunt multumita. Dar sunt unii dintre noi care traiesc un gol mare in suflet, si sunt in drumul lor spre a invata cum sa nu se mai simta si vada atat de goi. Sunt altii care zambesc linistiti si multumiti cu viata lor, multumind (sau nu) Universului pt ceea ce au.
Sunt istorii intregi care vin dupa noi. Un conglomerat de energii ale noastre si ale predecesorilor nostri.
Invatam, o parte din noi, sa le gestionam. Altii nu vor invata niciodata, si isi vor lua viata de la capat pana cand vor invata intr-un final.
Puterea prezentului, oameni buni. Atentia la sine. La suflet. La simtiri. Inima va spune daca faceti sau nu bine ceea ce faceti. Pt ca o cunosteti bine. Bate intr-un fel de fiecare data. Sufletul vostru sta linistit sau se agita cand faceti alegerea gresita. Bottom line, nu sunteti singuri. Sunteti cu voi insiva. Si daca exista un barometru ideal pt a va calibra actiunile, masura impulsurile, simti sentimentele, acela e propria persoana.
In ciuda sechelelor pe care le purtam (sa arunce primul cu piatra cel fara de pacat... daca exista vreunul fara sechele) victoria cea mai mare este cea cu noi insine. Marea noastra majoritate purtam o lupta severa cu noi .. Cu demonii nostri si ai lor, cu neintelegerile noastre si ale lor. Dar cand ajungem sa ne ascultam sufletul, cand ne dorim si in acelasi timp traim linistea, impacarea, prosperitatea, reusita.. ele se intampla.
Am incetat de ceva vreme luptele cu mine. M-am iertat, m-am acceptat, m-am dezlegat de frici, mi-am luat fiecare secunda, rand pe rand, in piept.. si am invatat ca pot lasa controlul deoparte, si ca ma pot abandona in bratele la Al Meu, in bratele vietii.... Chiar daca este posibil sa fi fost deja ranita inainte. Si sa am tendinta sa ma protejez si sa nu ma las stransa in brate, am invatat ca iertarea, increderea, dar deasupra la toate dragostea pt un om te fac pe tine de mii de ori mai frumos si curajos, senin si linistit. Atunci cand dai celui de langa tine, si te lasi total abandonat in bratele lui, atunci cand dai vietii, si te lasi complet abandonat in bratele ei, tu traiesti cea mai dulce liniste si impacare.
Cu tot cu copilariile noastre, cu tot cu relatii bune sau dezastruoase cu tatii sau mamele noastre, cu tot cu bunicii nostri si bunicii lor, suntem nascuti pe Pamantul asta, din energia Universului acesta, pt o a doua sansa.
Haideti sa o luam... Viata trece cat ai clipi din ochi cu privirea spre Soare..
Yours,
Me
Lucruri bune, lucruri rele, lucruri triste, lucruri fericite, greselile sau succesul parintilor, bunicilor, fratilor, etc, toate le purtam cu noi mai mult sau mai putin traduse, mai multe sau mai putin intelese de noi. Cu intreaga noastra mostenire genetica facem in viata pas dupa pas.
Unii reusim sa ne desprindem de frici si temeri, altii nu. Unii reusim sa ne temperam furia, altii nu. Unii recanalizam energiile negative in sens pozitiv, altii nu. Unii devenim bogati in conturi si bunuri, dar saraci in suflete, altii nu. Dar toti, fara absolut nicio exceptie, mai devreme sau mai tarziu, intindem mana dupa ajutor, atunci cand nu mai intelegem nimic din noi. De obicei, mai intai facem greseala, sau observam o redundanta a unor fapte, alegeri, trairi etc. Si pt prima oara ne intrebam. Apoi ne chinuim sa aflam raspunsul. Ne facem creierii praf si abia atunci tipam dupa ajutor.
Unii venim din familii fericite (mai mult sau mai putin aparent), unii venim din familii disfunctionale. Unora dintre noi nu le-a lipsit nimic. Altii ne-am promis sa nu ducem vreodata lipsa de ceva. Asa cum imi amintesc ca mi-am promis si eu. Si am crezut in promisiunea mea fata de mine atat de tare ca, daca ma uit in acest moment in viata mea, dar in exact aceasta clipa, constat ca nu imi lipseste nimic. Si zambesc. Sunt multumita. Dar sunt unii dintre noi care traiesc un gol mare in suflet, si sunt in drumul lor spre a invata cum sa nu se mai simta si vada atat de goi. Sunt altii care zambesc linistiti si multumiti cu viata lor, multumind (sau nu) Universului pt ceea ce au.
Sunt istorii intregi care vin dupa noi. Un conglomerat de energii ale noastre si ale predecesorilor nostri.
Invatam, o parte din noi, sa le gestionam. Altii nu vor invata niciodata, si isi vor lua viata de la capat pana cand vor invata intr-un final.
Puterea prezentului, oameni buni. Atentia la sine. La suflet. La simtiri. Inima va spune daca faceti sau nu bine ceea ce faceti. Pt ca o cunosteti bine. Bate intr-un fel de fiecare data. Sufletul vostru sta linistit sau se agita cand faceti alegerea gresita. Bottom line, nu sunteti singuri. Sunteti cu voi insiva. Si daca exista un barometru ideal pt a va calibra actiunile, masura impulsurile, simti sentimentele, acela e propria persoana.
In ciuda sechelelor pe care le purtam (sa arunce primul cu piatra cel fara de pacat... daca exista vreunul fara sechele) victoria cea mai mare este cea cu noi insine. Marea noastra majoritate purtam o lupta severa cu noi .. Cu demonii nostri si ai lor, cu neintelegerile noastre si ale lor. Dar cand ajungem sa ne ascultam sufletul, cand ne dorim si in acelasi timp traim linistea, impacarea, prosperitatea, reusita.. ele se intampla.
Am incetat de ceva vreme luptele cu mine. M-am iertat, m-am acceptat, m-am dezlegat de frici, mi-am luat fiecare secunda, rand pe rand, in piept.. si am invatat ca pot lasa controlul deoparte, si ca ma pot abandona in bratele la Al Meu, in bratele vietii.... Chiar daca este posibil sa fi fost deja ranita inainte. Si sa am tendinta sa ma protejez si sa nu ma las stransa in brate, am invatat ca iertarea, increderea, dar deasupra la toate dragostea pt un om te fac pe tine de mii de ori mai frumos si curajos, senin si linistit. Atunci cand dai celui de langa tine, si te lasi total abandonat in bratele lui, atunci cand dai vietii, si te lasi complet abandonat in bratele ei, tu traiesti cea mai dulce liniste si impacare.
Cu tot cu copilariile noastre, cu tot cu relatii bune sau dezastruoase cu tatii sau mamele noastre, cu tot cu bunicii nostri si bunicii lor, suntem nascuti pe Pamantul asta, din energia Universului acesta, pt o a doua sansa.
Haideti sa o luam... Viata trece cat ai clipi din ochi cu privirea spre Soare..
Yours,
Me
Comentarii
Trimiteți un comentariu