Revelatie
Cand omul mai citeste, se mai destupa la mine. Sau mai abandoneaza Ego-ul si vede mai departe de propria definire prin "Eu", "Mie", "Al meu".
C'ching! Faceam referire la omul pe care il iubesc prin "Al Meu". Si am avut o revelatie. Omul acesta nu este o posesie. Omul acesta nici nu trebuie sa il atribui sinelui meu, in ultima instanta doar sinelui sau.
Noi, oamenii, pana nu legam sub o forma sau alta pe cineva sau ceva de noi, pana nu "masteram" pe cineva sau ceva, nu ne atribuim valoare, nu ne recunoastem ca forte. Deci totul se reduce la putere si vanitate.
Nu este "Al Meu"! Cel mai frumos este insa faptul ca exista in mine. Ca energiile lui se intalnesc cu ale mele, de la un anumit nivel in sus - ma refer ca perceptie din partea celor din jur, dar la nivel de baza in propria mea perceptie.
Ca este in Sudan, in India, Antartica sau la 2 cm langa mine, tot parte din mine e. Nu l-am pierdut niciodata. Si, oh you, the great Source, traiam cu frica sa nu il pierd vreodata. Well, nu am cum. Pentru ca e parte din mine. Pt ca a trait in vecinatatea si zona mea de manifestare de cand l-am perceput pentru prima oara acum 18 ani. Si nu am stiut sa ma bucur. Doar am plans mult. Pana cand am inceput sa zambesc. Conditionari stupinde in spate, dar asta este o alta pledoarie in defavoare Eu-lui.
Nu am cum sa pierd mediul in care traiesc, si de care Eul meu "stralucit" simte nevoia sa apartina. Nu trebuie sa definesc apartenenta prin recunoasterea indivizilor. Apartin oricum. Ca imi place sau nu.
Deodata a aparut linistea. E cu mine. Si eu cu el. As vrea doar sa constientizeze acest lucru asa cum eu l-am constientizat.
Ma leg aiurea de definitii, de lucruri, de fapte, las gandurile sa imi anihileze somnul, viata, sa imi stranga inima in gheara fricii, neincrederii, suspiciunii, sau altor "daruri ale Pandorei". Se pare ca Eul nu suporta cata liniste si fluiditate si logica si frumusete are totul de jur imprejur. "Un gand pozitiv are o frecventa de 10.000 de ori mai mare decat unul negativ". Am innebuni daca ne-am controla fiecare gand. Insa daca iti setezi sistemul de functionare pe filozofia "gandul e unealta mea, nu eu sunt unealta lui", atunci cred ca vei putea exersa somnul odihnitor, capul pe spate si rasul cu pofta catre cer, caci, nu, totul este atat de ... perfect!
Nu primim nici mai mult, nici mai putin decat gandim. Sau nu gandim.
Yours, (or not)
Me (or not)
C'ching! Faceam referire la omul pe care il iubesc prin "Al Meu". Si am avut o revelatie. Omul acesta nu este o posesie. Omul acesta nici nu trebuie sa il atribui sinelui meu, in ultima instanta doar sinelui sau.
Noi, oamenii, pana nu legam sub o forma sau alta pe cineva sau ceva de noi, pana nu "masteram" pe cineva sau ceva, nu ne atribuim valoare, nu ne recunoastem ca forte. Deci totul se reduce la putere si vanitate.
Ca este in Sudan, in India, Antartica sau la 2 cm langa mine, tot parte din mine e. Nu l-am pierdut niciodata. Si, oh you, the great Source, traiam cu frica sa nu il pierd vreodata. Well, nu am cum. Pentru ca e parte din mine. Pt ca a trait in vecinatatea si zona mea de manifestare de cand l-am perceput pentru prima oara acum 18 ani. Si nu am stiut sa ma bucur. Doar am plans mult. Pana cand am inceput sa zambesc. Conditionari stupinde in spate, dar asta este o alta pledoarie in defavoare Eu-lui.
Nu am cum sa pierd mediul in care traiesc, si de care Eul meu "stralucit" simte nevoia sa apartina. Nu trebuie sa definesc apartenenta prin recunoasterea indivizilor. Apartin oricum. Ca imi place sau nu.
Deodata a aparut linistea. E cu mine. Si eu cu el. As vrea doar sa constientizeze acest lucru asa cum eu l-am constientizat.
Ma leg aiurea de definitii, de lucruri, de fapte, las gandurile sa imi anihileze somnul, viata, sa imi stranga inima in gheara fricii, neincrederii, suspiciunii, sau altor "daruri ale Pandorei". Se pare ca Eul nu suporta cata liniste si fluiditate si logica si frumusete are totul de jur imprejur. "Un gand pozitiv are o frecventa de 10.000 de ori mai mare decat unul negativ". Am innebuni daca ne-am controla fiecare gand. Insa daca iti setezi sistemul de functionare pe filozofia "gandul e unealta mea, nu eu sunt unealta lui", atunci cred ca vei putea exersa somnul odihnitor, capul pe spate si rasul cu pofta catre cer, caci, nu, totul este atat de ... perfect!
Nu primim nici mai mult, nici mai putin decat gandim. Sau nu gandim.
Yours, (or not)
Me (or not)
Comentarii
Trimiteți un comentariu