There is no tomorrow...

Nu ai garantii pt nimic. Stai ca idiotul blocat cu ochii in cer sau in santul de pe marginea drumului, realizand ca esti ca un retard in comportament, si nu stii incotro sa o iei. Nu am garantie nici macar ca iese ciorna asta de post asa cum trebuie, ca tot am pierdut tot ce am scris mai devreme... Nu avem garantii pt nimic.

Si o iei de la capat in fiecare zi, cu creierul paralizat, ca nu intelegi incotro te duci, de ce, cand, si pt ce. In ce ordine vreti voi intrebarile. Realizezi ca este un moment in care esti blank. Si nici nu faci vreo miscare, caci atat esti de blank incat nici creierul tau nu mai reactioneaza. Simti ca s-au blocat sinapsele, nu mai scurt-circuiteaza nimic. Si nici inima nu mai bate, ti se pare doar.

Te uiti in stanga si in dreapta si nu intelegi nici de ce merg masinile pe dreapta, bate soarele, respiri, sau te dai cu rolele. Nici mancatul nu ti se mai pare util cand totul este... de fapt nu este cu sens. Nu stii daca sa o apuci la stanga, dreapta, sau sa mai stai inca putin pe loc. Inca putin. Da-ti timp. Da-ti timp sa te golesti ca apoi sa te umplii. Si nu mai e mult pana cand o sa scrie "GOL" acolo.

Si totusi esti inca blocat. Esti dezorientat, impietrit, esti incapabil sa vezi macar primii 2 metri din restul de milioane de kilometrii pe care ii ai de facut, inca, in viata asta. Este chin. Un chin care candva, cumva, se va termina. Si vei putea din nou sa apesi "PLAY" si sa o iei de la capat cu circul.

Vrei, iti doresti cu disperare sa poti sa faci o miscare bazata pe ceva concret: o idee, un sentiment, un gand, ceva concret de care esti absolut sigur si pe care ti-l asumi. Nu este nimic garantat. Dar macar instinctul functioneaza pana in ultima secunda. Instinctul de supravietuire. Desi te gandesti ca daca totul nu se termina mai repede, faci tu o dracie si ai tu grija sa se termine. Dar nici atat curaj nu ai. Nici sa pleci de nebun in lume nu iti vine sa pleci. Desi uneori pare cea mai buna solutie.

Totul este un haos. Insa stii ce? Atata farama de curaj iti doresti ca totusi sa deschizi ochii si sa vezi ca mai exista ceva. Ceva fantastic: exista ACUM.

Nu vad acei 2 metri, nu vad luminite la capat de tunel, insa inca mai vad visele. Si inca mai simt linistea. Inexplicabila, din paralizia mea. Este o liniste venita in valuri, de mai multe ori, si tot vine. Nu stiu de ce. Incearca sa imi spuna ceva, dar nu mai fac efortul sa pricep. Las totul sa curga.

There is no tomorrow. There is only today. Si ce imi mai ramane atunci??? JUST IRRATIONALY BELIEVE IN MAGIC..

Yours,
Me