Wow! Realitatea!
Traim intr-o lume perfect a noastra. Tot ce vedem in ea, e creat de noi si mintea noastra. Perceptia face diferenta. De aceea avem senzatia ca suntem extraordinari, iar altii ne vad patetici, jalnici, idioti, looseri etc. Sau invers: avem senzatia ca suntem inodori, incolori, insipizi si ne e frica sa ridicam ochii din betoane, si noi suntem de fapt niste forte atat de curate si frumoase adunate la un loc, iar ochiul micii lumi de langa noi nu ajunge pana acolo, pt ca pur si simplu nu are antrenament.
Ideea e ca, intr-o lume antrenata intr-un razboi continuu cu sine si restul, intr-o concurenta deja devenita bolnava pentru locul celuilalt sau mai sus ca al lui, nu stiu daca mai avem habar in cine ne transformam pana cand ZDRANG!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! Se produce o catastrofa: un incident negativ puternic, problema grava de sanatate etc, posibilitatea de a-l pierde pe cel pe care il iubesti daca nu te trezesti din somnul asta, chiar piederea parintelui, copilului, consoartei....lucruri ce ne fac sa ne aducem aminte ca suntem doar o adunatura de oase si carne si sange perisabile, care nu au pic de valoare si sunt la fel de perene ca multe plante ce ne inconjoara blocul. La fel de sensibile si lipsite de forta daca nu au in spate gardianul cel mai puternic la fiintei: SUFLETUL.
Te uiti la ce ne raportam ca sa ne categorisim ca oameni de succes sau cu reusite maxime, si te crucesti. Am o problema reala cu scara de valori atat de dezechilibrata si schimbata din societatea in care traim.
Cand totul se raporteaza la cu cine vorbesti, in ce masina te plimbi, ce camasa ai pe tine, ce parfum porti, ce zice vecina, si cum se uita individul ala care traverseaza strada, iar tu! Esti gol pe dinauntru. Si nu ai nici macar indeajunsa inteligenta sa vezi acest lucru. Se zice ca cel mai mare succes al omului este sa isi dea seama cat de limitat si indobitocit este. Si ca abia de acolo in sus are loc evolutia.
Cel mai bine este ca totusi, o parte din noi se trezesc din somnul vesnic si au curajul sa isi dea seama ca exista EI inainte de carcasa ambulanta pe care o dirijeaza cu ajutorul creierului. Doar de ar stii lumea ce sa faca ei cu acest creier.... Dar asta e o alta poveste.
Sunt mandra, bucuroasa, zdruncinata cand vad apropiatii ca se descopera. Ca isi recunosc pierderile dealungul vremii. Pierderile de sine. Si cand ajung sa isi piarda mintile ca sa isi vina in simtiri, atunci vad cu adevarat primul pas pe care il fac spre binele lor suprem. Oare de ce credeti ca ne ducem de pe lumea asta doar cu experienta si cu lectiile pe care le-am invatat? Pentru ca restul nu conteaza. Thoughts become things. Si cand ai invatat asta, atunci poti sa te canalizezi pe observarea, adunarea, regasirea, purificarea sufletului tau.
Este umitor cat de clar SIMTI, intelegi, percepi, vezi dincolo de granitele conditionarilor si auto-conditionarilor dupa ce renunti la lupta. Este ceva ce nu iti poate lua nimeni..... Niciodata. :)
Is purely you and your UNCONQUERABLE SOUL. Doar de ati stii asta :) Doar de ati stii...
Always yours,
Me
Perceptia este cea care da tonul la tot. Ochii mintii stiu sa minta frumos. Neocortexul stie sa minta frumos. Cei care aveti un pic de cultura generala ati aflat, probabil, pana la ora asta, ca prima formatiune cerebrala a fost creierul limbic.
Ideea e ca, intr-o lume antrenata intr-un razboi continuu cu sine si restul, intr-o concurenta deja devenita bolnava pentru locul celuilalt sau mai sus ca al lui, nu stiu daca mai avem habar in cine ne transformam pana cand ZDRANG!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! Se produce o catastrofa: un incident negativ puternic, problema grava de sanatate etc, posibilitatea de a-l pierde pe cel pe care il iubesti daca nu te trezesti din somnul asta, chiar piederea parintelui, copilului, consoartei....lucruri ce ne fac sa ne aducem aminte ca suntem doar o adunatura de oase si carne si sange perisabile, care nu au pic de valoare si sunt la fel de perene ca multe plante ce ne inconjoara blocul. La fel de sensibile si lipsite de forta daca nu au in spate gardianul cel mai puternic la fiintei: SUFLETUL. Te uiti la ce ne raportam ca sa ne categorisim ca oameni de succes sau cu reusite maxime, si te crucesti. Am o problema reala cu scara de valori atat de dezechilibrata si schimbata din societatea in care traim.
Cand totul se raporteaza la cu cine vorbesti, in ce masina te plimbi, ce camasa ai pe tine, ce parfum porti, ce zice vecina, si cum se uita individul ala care traverseaza strada, iar tu! Esti gol pe dinauntru. Si nu ai nici macar indeajunsa inteligenta sa vezi acest lucru. Se zice ca cel mai mare succes al omului este sa isi dea seama cat de limitat si indobitocit este. Si ca abia de acolo in sus are loc evolutia.
Cel mai bine este ca totusi, o parte din noi se trezesc din somnul vesnic si au curajul sa isi dea seama ca exista EI inainte de carcasa ambulanta pe care o dirijeaza cu ajutorul creierului. Doar de ar stii lumea ce sa faca ei cu acest creier.... Dar asta e o alta poveste.
Sunt mandra, bucuroasa, zdruncinata cand vad apropiatii ca se descopera. Ca isi recunosc pierderile dealungul vremii. Pierderile de sine. Si cand ajung sa isi piarda mintile ca sa isi vina in simtiri, atunci vad cu adevarat primul pas pe care il fac spre binele lor suprem. Oare de ce credeti ca ne ducem de pe lumea asta doar cu experienta si cu lectiile pe care le-am invatat? Pentru ca restul nu conteaza. Thoughts become things. Si cand ai invatat asta, atunci poti sa te canalizezi pe observarea, adunarea, regasirea, purificarea sufletului tau.
Ma uit la mine. Daca nu e sufletul impacat, pot sa am la picioare o lume intreaga. Degeaba. Daca dragostea mea, adica tot ce am mai pur si simplu si frumos in mine nu este impartasita. Degeaba. Daca nu am dat din ce in ce mai mult din bucuria, intelepciunea, dragostea, linistea, zambetele pe care le am catre cei pe care ii iubesc, si nu numai. Degeaba. Nu sunt linistita. Dar de cand am invatat ca EL-SUFLETUL este cel care imi da putere sa merg, adica eu insami si puterea mea de a ma fi regasit in toata splendoarea mea, atunci, dupa epuizarea iminenta si imediat urmatoare descoperirii de sine, urmeaza increderea cu care te dai jos din pat dimineata pt ca vezi clar primii 200 de m din restul de 1.000.000 de km pe care ii mai ai de parcurs pana la sfarsitul vietii tale de muritor.
Cand incetezi sa te mai lupti cu demonii fricii. Cand incetezi sa mai fugi de tine. Cand te abandonezi Universului doar pt ca asta e maximul de durere pe care il poti trai cand vezi ca esti gol, well, atunci este umitor sa te descoperi pe TINE!!! Este umitor cand descoperi ca AI PUTEREA sa deschizi ochii si sa te privesti in interior, dezbracat de preconceptii, dogme si auto-limitari, frici si iti dai seama cat de frumos esti :) Pt ca ti-a s-a dat un Dumnezeu, care te-a facut dupa chipul si asemanarea Lui. Nu poti fi decat PERFECT! Nu poti avea decat o baza PERFECTA de evolutie!
Este umitor cat de clar SIMTI, intelegi, percepi, vezi dincolo de granitele conditionarilor si auto-conditionarilor dupa ce renunti la lupta. Este ceva ce nu iti poate lua nimeni..... Niciodata. :)
Is purely you and your UNCONQUERABLE SOUL. Doar de ati stii asta :) Doar de ati stii...
Always yours,
Me
Comentarii
Trimiteți un comentariu