Intre ratiune si simtire...

       Razboi civil. Da. Un razboi civil se declanseaza atunci cand cele doua, ratiunea si simtirea, intra in conflict. Puternic. Si sunt sigura ca niciunul nu ati scapat din mijlocul furiei dezlantuite a celor doua.

       In viata fiecaruia exista momente cand putem alege, depinde de noi, sa facem un lucru din ratiuni pragmatice, cerebrale, sau cum mai vreti voi, sau din non-ratiuni, adica din suflet. Si sunt sigura ca nu o data ati avut de a face cu aceasta situatie.

       Totusi. Ce faci cand rationalul iti urla in creieri si iti spune ca esti pe campii, ca ai facut un milion de lucruri contrare principiilor tale existentiale, cand spune ca nu ai stiut sa iti impui niste limite si ca acum te chinui tocmai datorita acestei lipse de determinare, demnitate, curaj poate? Ce faci cand iti trage doua peste ochi cu sange rece si iti deseneaza pe hartie ca la prosti ce greseli ai facut si cum persisti in ele? Ce faci cand iti arata ca toate semnele sunt despre evident si tu refuzi sa intelegi evidentul?.... Taci.

       Pentru ca sufletul isi gaseste un milion de resurse sa ierte, sa asculte, sa inteleaga, sa renunte. Pentru ca el stie ce inseamna sa incerci pana la ultima suflare, sa dai sanse pana la ultima picatura de suportabilitate, pentru ca el stie sa gaseasca forta sa suporte durerea si crisparea lacrimilor pe obraz cand pici in disperarea derizoriului personal... Desi stie ca trebuie sa te sustina sa pici pana cat de jos poti, ca apoi sa te ajute sa infloresti. Pentru ca are intelegere... si pentru ca te lasa sa... Taci.

      Cand nu stii ce sa faci, cand vezi cross-road-ul si nu stii incotro sa o apuci..cred ca nu-i graba. Vine un timp pentru fiecare vreme si vei stii intotdeauna ce sa alegi. Si va fi cea mai buna alegere pentru tine in acel moment. Va veni timpul cand nu va trebui sa faci niciun efort sa iti indrepti pasii spre o directie sau alta, atunci cand vei avea destula intelegere pentru tine insuti si pentru sovaiala ta.

       Pana atunci insa, taci. Taci pentru ca razboiul care se poarta in tine iti da de inteles ca treci la un alt nivel al evolutiei tale ca om. Caci uneori, sau de cele mai multe ori, prin durere si chin ne desavarsim.

       Si vine ratiunea si spune: "Atunci de ce ne mai nastem cu dreptul inamovabil la viata, libertate si fericire?". Tot ea va deveni sarcastica si iti va spune ca whatever the sens might be, oricum e de toata jena ca momentele de bucurie si impacare in viata ti le numeri pe degete.

        Vine sufletul apoi si face pledoaria sa finala. Te lasa sa intelegi ca oricat te-ai impotrivi la tot, nu faci decat sa iti chinui si mai mult segmentul asta de existenta. Nu faci decat sa iti calci in picioare singur unica ta sansa la seninatate..liniste.. regasire.. multumire de sine.

        A plouat si tunat si fulgerat azi noapte... De obicei, la asemenea vreme, adorm bustean. Aseara insa nu am putut. La nivel constient si subconstient... razboiul dintre ratiune si simtire a capatat proportii gigantice.. Si continua.. Pentru ca abia a inceput sa creasca..

       La sfarsitul lui stiu ca voi deveni si mai puternica. Si mai inteleapta. Si mai calda. Si mai iubitoare. Si mai frumoasa ca om. Sper sa fiu cu indeajuns de multe resurse sa sustin terenul minat care pulseaza prin inima si venele mele fara sa produc explozia fiintei mele, si ruperea ei in milioane de bucati... pe care sa nu le mai pot reatasa, asa, ca pe un puzzle...

Yours, 
Me