Si cu ce ramanem pana la urma?!!

Am iesit pe balcon sa iau aer.. E zapuseala si afara. Ma uit la luminitele de alarme de la masini. Pomii sunt inalti, bogati in frunze, dar nu adie nicio briza.. Mi-as fi dorit sa fiu pe malul... unei ape: mare, ocean, who cares? Apa sa fie.. Imi atrag atentia alte luminite pe cer. A mai decolat un avion. Habar nu am unde se duce.. Ia! Uite inca unul.. asta se pregateste de aterizare... Iubesc si urasc in acelasi timp "pasarile" astea cu fuselaje...

Imi iau sticla de apa rece si iau vreo zece inghitituri.. A fost canicula. Trebuie sa ma hidratez. Sete. Ganduri... Se intampla atatea.. Mi-am sunat o buna prietena inainte sa intru in casa. Plangea. Apoi am inceput sa imi simt familia. Nu era in ordine. Le ascult povestile. Incerc sa le dau ce pot ca sa se simta mai bine. Pana la urma, orice mizerie de problema are cel putin o solutie. Doar curaj sa ai sa decizi care e cea mai buna, si sa o rezolvi. De astea se numesc "probleme". Ca sa ne antreneze creativitatea creierului in gasirea de variante optime...(ce limbaj am, se vede ca am invatat prea mult pentru sesiune!).

Stau cu coatele rezemate de marginea ferestrei de la balcon si ascult sunetele noptii. Greierii... Masinile.. Avioanele.. Vecinul de la parter.. Sunetul strazii.. Si a inceput sa bata putin si vantul. 

O viata traim, si pana la urma cu ce ne alegem? Dupa ce alergam pe tot parcursul ei?

Unii dupa averi, altii dupa faima, altii dupa iubiri, altii dupa... cai verzi pe pereti, everyone! Si din pacate unii nu au habar pana la sfarsitul ei care le era menirea.. 

Oare ce conteaza pana la urma? Da, vreau sa conduc masina aia misto alba la care visez, si vreau penthouse in Copacabana, na, aveti si poza langa!! Vreau si eu 185 Mils euro in contul din Elvetia si sa zdrangan din taste pe plaja aiurea, schimband trei randuri de bronz.... Toate astea ma vor feri insa de incercarile vietii?? Oare cei care le au, ca mostenite, ca furate, ca muncite, ca.... etc, oare sunt fericiti? Aiurea! Si stai si te gandesti: oare ce ne aduce de fapt fericirea? Oare ne trebuie atat de multe lucruri (orice nu tine de noi insine) ca sa ne trezim impacati si linistiti dimineata, sa zambim langa iubita/iubitul noastra/nostru? Oare asta ne face mai frumosi in suflet? Asta ne da mai multa incredere ca daca am pierde tot ce am presupus mai sus ca am avea, am fi capabili sa o luam oricand de la capat daca nu ne-am avea pe noi insine?? Oare asta ne-ar da sanatatea? Oare asta ar putea inlocui singuratatea, pe care unii care au totul, o traiesc cumplit de intens?

Oare ce conteaza pana la urma? Stiti povestea cu pescarul? Pentru cei care nu o stiu, iaca unde o gasiti http://www.povesticutalc.ro/povesti-Pescarul.html . 

Da, dupa ce am citit-o, m-am intrebat, luand in calcul toate formele de avutii pe care le-am putea avea, oare asta ma face fericita? Cunosc familie cu milioane de euro si cu copii fucked-up. Familie care se uita trista in jur si isi dau seama ca toti banii din lume nu le va da implinirea si linistea pe care o cauta.. Ma uit la altii care sunt ingropati in bani. Easy life, dar dupa noptile pe la hoteluri de lux la mare, si betii interminabile, cand se trezesc dimineata oare cu ce au ramas ei dupa asta? Daca le-ai luat totul si ii lasi in fundul gol pe strada, cine sunt ei de fapt? Ce sunt ei de fapt?

Cand murim.. Cu ce ne ducem dincolo? Probabil cu o lectie invatata.. Sau nu. Probabil cu sansa unei noi vieti. Sau nu. Oricare ar fi finalitatea, nimic nu se pierde, totul se transforma, se spune.

Inca nu am ajuns sa imi dau un raspuns la intrebarea "La ce servesc toate masinile, casele, conturile in banca daca eu nu sunt fericita?" Sunt nascuta sub zodia Regelui Soare "AmonRa".. nu voi alege niciodata calea usoara... Imi place prea mult sofisticarea lucrurilor... Si imi place gustul reusitei cand le scot la capat pe toate.. Chit ca uneori imi mananca ficatii. Dar este o senzatie extraordinara sa ai lumea la picioare pentru ca stii ca, oricand, oricum, fearless, you can make it!..... Si deci s-ar putea ca toate cele de mai sus sa nu imi aduca fericirea niciodata.. Ci cu totul altele sa fie marcile de importanta in viata mea. Si valorile mele sa fie oricum, numai banale nu.

Nu am de oferit in stanga si in dreapta, la oamenii pe care ii iubesc, atata bunastare. Dar slava Universului, ma descurc sa ii ajut pe altii din ceea ce am. Si sa traiesc si eu. Binisor spun. Si ma simt impacata. Si fericita. Nu sunt milioanara, nu sunt vedeta, nu sunt proprietara de echipe de fotbal, si nici nu posed vreo 3 cartiere rezidentiale...  Si deci, atunci, de ce as avea prieteni? De ce ar sta langa mine? De ce as fi buna de iubit? Ce oare le-as aduce bun?.....

Let me know... what use do I have for you? Ce iti aduc eu tie prin existenta mea? Si o data ce ai raspuns la aceste intrebari, probabil ca ai sa vezi clar ca cristalul si o parte din valorile dupa care iti alegi oamenii pe langa tine, asta daca nu le stii deja... Probabil asa o sa afii daca esti bucuros/bucuroasa ca ma cunosti, si cat de important este pentru tine sa fiu parte din viata ta.


Si daca iti face bine existenta mea, atunci pot dormi linistita pe perna: sunt dorita. Si iti fac bine.

Yours,

Me