Cu prietenii in frunte!

        Imi tot apare subiectul asta in ochi/urechi in ultimele zile. Ma tot gandesc la el cu nesat. Ma gandesc la viata in general, cum v-ati obisnuit sa fac eu de obicei. Observ insa viata mai abitir ca in ultimii 30 de ani. Probabil ca si se produc multe schimbari si au loc evenimente mai mult sau mai putin surprinzatoare.
       Ai paradigma ta: te trezesti, mananci (daca), pleci la birou, robot(z)esti, te urci in masina, revi acasa, mancat, un tv, o carte, un vecin isteric, etc, te culci/dormi (whatever). Next day? Same.
       Insa, daca am fi doar noi cu noi, ne-am lua de par, si ne-am arunca direct de la etaj, eventual am ramane muti, caci nu am avea cum sa vociferam gandurile si intelepciunile noastre (care mai de care), sau mai degraba "cui".
        Si asa realizezi ca omul este o fiinta sociala. Caci fara social ajunge sa se salbaticeasca (cu mult mai mult decat este oricum), si sa traiasca prin pomi galbeni, cum spuneau aia de la Parazitii intr-un cantec.
        Realizezi cat de natural iti vine sa pui mana pe telefon si sa iti suni prietenii, chiar si doar pentru a le spune cat de profund de plictisit esti, sau ca nu stiu ce ai visat aseara si ai avut revelatia vietii tale. Realizezi ca va stabiliti repede niste intalniri pe genunchi, printre agende pline si alte planuri in scopuri personale (casa, masa, caine sau pisica), si bagati a treia si a patra pana la a doua intersectie pe dreapta unde va adunati voi, toti, prieteni de o viata sau mai putin, sa stati la povesti despre meci, prietena, sotie, copil, sef' sau vecin, nu mai conteaza care mai este subiectul, ci ca iesi din uzura psihica gen picatura chinezeasca a robotizarii societatii si tampirii accelerate.
        Cu unii pleci la mare, cu altii te vezi la masa (la ei sau la tine), cu unii mergi la meci, sau chiar cu aceiasi le faci pe toate. Cu unii vorbesti mai rar, cu altii mai des, cu unii nu te vezi cu anii desi stati in acelasi oras, dar deh, suntem manageri la nu's ce multinatioanala care te-a castigat la belciuge, cu altii tocesti pantofii si pedala de la acceleratie ca sa ajungeti sa va mai povestiti chiar si ce prostii ati mai debitat zilele astea, cu scop de entertainment, la servici sau la nevasta in bucatarie.
        Te certi, te contrazici, razi de cazi pe jos, te uiti stramb sau drept, dar da, cu ei realizezi ca mai ai inca o ancora in viata asta, si ca va conta enorm, intotdeauna cat traiesti, sa stii ca nu esti singur, ca ai la cine turna o problema si intinde o mana spre a fi ajutat, sau chiar doar ca te antrenezi cu cearta constructiva caci deh, mai tre' sa refulezi si tu.

        Prietenii se spune ca sunt etichetati "prieteni" tocmai pentru ca te accepta pentru ce esti, pentru ca sunt acolo sa te sustina neconditionat, pentru ca stii ca alaturi de ei te simti confortabil sa iti celebrezi casatoria sau botezul primului copil, si ca daca iti moare cainele ei stiu sa te asculte in jelania ta.
       Familia nu o alegi, prietenii insa da, ii poti alege pe spranceana. Si ne tavalim putin prin viata pana ne prindem cum sta treaba si pana cand se creaza "cercul tau de incredere" alaturi de care stii ca nu o iei razna, care iti frig una dupa ceafa spre vesnica revenire la realitate si la drumul drept, tu fiind uneori plecat prin balarii.
       Prietenii fac pentru tine lucruri la care nu te astepti, asa cum Fufette cunoscuta ca Allias face pentru prietena ei Mirela, si cum prietenii Fufettei fac pentru altii.
       Traiesti oriunde in lumea asta, ai tone de bani, de oportunitati, adrenalina si extaz la apus de soare, sau traiesti povesti de Bronx, insa la capatul zilei, cauti cu ochii mari si goi sa vezi un chip drag sau sa auzi o voce familiara. Iti cauti familia, iti cauti prietenii. Aia guralivi, care intarzie la intalniri, care iti dau cu mucii in fasole cand iti zic cate o chestie, dar pe care, in ciuda la orice ii iubesti si ii apreciezi. Din ce in ce mai mult cand nu ii ai langa tine.
        Incheiere: omul este un animal social. Ca atare, desi i-o cere oricum ADN-ul, el va cauta constient sau inconstient apartenenta la grup, alinare, imbratisare, incurajare, rasete cu lacrimi si chiar si rost de cearta la cei langa care stie ca poate fi el insusi.
        Cat conteaza sa ii ai.... Si cat ma bucur ca ii am. Desi cu unii nu m-am mai vazut de o vesnicie sau mai putin, ma gandesc la ei si le duc dorul.  

        Enjoy your friends! Sunt rari. Sunt exceptionali. Si sunt ai vostri. Apreciati ca nu sunteti singuri pe lume.

Yours,
Me