Magia viselor

       Cred... Cred ca am uitat sa fim copii. Sau ne e frica. Sau pur si simplu s-a evaporat amintirea simtamintelor de atunci. Unii au trait vremuri grele.. si este de inteles ca vor sa uite. Altii insa au vazut si partea frumoasa a lucrurilor. Si cred ca, sub o forma sau cealalta, fiecare dintre noi avem o copilarie cu parti frumoase, dar si urate. Diferenta o face directia in care inclina balanta..
       Insa astazi, dupa ce am discutat despre lucruri de oameni mari, dupa ce am facut mancare ca un om mare, dupa ce m-am gandit la ai mei si ale mele ca un om mare, m-am facut din nou mica. Pastrand ochii cascati si moaca uimita, am vazut o poveste.. O poveste a unei doamne ce a continuat cu incapatanare sa faca ce o facea fericita, in ciuda tuturor greutatilor. Doamna care a scris Harry Potter. Nu ai crede. Nu ai spune ca de la oameni normali vin lucruri extraordinare. Nu ai spune ca daca vei continua sa crezi in acel ceva, acel ceva va deveni maret. 
       Ma uit la visele noastre. Si la teama de a incepe sa le facem sa se intample. Sau la starea de panica si la adrenalina care te face sa te intrebi: "Oare ce am de facut? Si cum fac? Pot sa fac?"
       Ma uit cum trec vieti si nu ajungi sa le pui in opera. Pentru ca ai pierdut speranta? Pentru ca ti-ai pierdut crezul? Pentru ca ai incetat sa vezi mai departe? Nu stiu.. Stiu insa ca ne lovim de sute, mii de lucruri care ni se par obstacole. Sau pe care le acceptam ca obstacole si nu ne obosim sa vedem daca nu cumva sunt de fapt doar in imaginatia noastra.
       Admir puterea si curajul celor care taie mapamondul in doua, daca e nevoie, pentru a-si face visele sa devina realitate. Admir nebunia cu care unii stau agatati de visul lor si nu il lasa sa plece pana nu reusesc sa il atinga. Admir rezistenta si doza lor de inconstienta... Admir modul in care isi asuma riscurile si accepta ca poate fi cu doua taisuri, dar sa nu isi iau ochii de la momentul maret al realizarii lor.... Admir cum unii nu renunta.
       Sper sa am destula incredere si putere in mine sa continuu sa cred in visele mele. Sa fiu indeajuns de nebuna incat sa nu renunt la ele.. Si indeajuns de curajoasa sa ma bat, de va fi de batut cu ceva sau cu careva, pentru ele. De fapt, nu am renuntat niciodata. Si am vazut ca atunci cand am crezut, s-au intamplat.
       Imi doresc doar sa nu va fie teama, sa pastrati doza de nebunie, sa aveti placerea sa simtiti adrenalina, si sa simtiti imensa implinire cand visele voastre vor putea fi fotografiate, scrise pe hartie, prezentate la prieteni, si admirate de voi.


       Yours,
       Me