Si la ora asta nu dorm :)

Ascult cum ploua. La propriu. Si nu m-am mai gandit la nimic cat mi s-au scurs ochii pe geam la drumul ud, si pomii nemiscati batuti de picaturi, la becurile de la iluminatul public si la masina mea care licare. Da, ii licare ceva rosu acolo pe bord, o chestie, cred ca alarma.. Mda.

Daca ma uit in ultimele 6 luni, am facut ceva cu tupeu. Mi-am luat jumate de an sabatic, riscand securitatea financiara, dar marjand puternic pe prioritizarea mea, a iubitului, familiei si prietenilor. Ca ma pierdusem in vajul cotidian si uitasem ca eu respir.... Uitasem de Fiinta din mine. 

Am lasat balta profesionalul care ma anihilase. What the Fuck?! Ce mai conteaza, pana la urma daca nu tu insuti? Daca nu timpul alocat corect pentru tine, familie si prieteni? Daca nu o carte, doua citite intr-o luna sa iti desfunde tevile mintii incurcate in programelele presetate din copilarie si de societatea in care traim? Simteam nevoia sa spal creierul. Sa ii dau pauza mintii. Sa dau prin sita experiente, sa pastrez ce a fost valoros si sa arunc balastul.

Sunt ajutata si ma ajut sa pastrez mintea la nivel de instrument. E greu, caci egoul puternic da cu tine de pereti in lupta pt suprematie. Alta data mi se parea pierdere de timp si o stupiditate imensa sa stai planta pe un scaun, in mijlocul zilei, si sa te holbezi la cer fara noima. Sa faci fotosinteza. Azi mi se pare normal sa strunesc mereu unda de pace pe care o am, facand o pauza de gandire inopinata. Imi potenteaza ulterior puterea de creatie, de observatie, perceptie, etc. Da, you have to lose your mind befor you come into your senses.

Ma readaptez la social, dupa ce o buna perioada de timp fugeam de lume ca o sociopata veritabila. Avea o logica si reactia asta instictuala de a ma ascunde. Refaceam resursele de energie. Tocmai ca sa ma pot intoarce iar spre lume cu un bust care stiu ca lipseste. Ne lipseste. Unora. Multora.

Ma bucur de un mediu nou de lucru. Ma bucur de oameni VII. La propriu! Alive! Care rad, care jongleaza printre miile de chestii de facut la birou si in viata personala, unii mai cu talent, altii mai lejer, fiecare dupa chipul si experienta fiecaruia. Nu am idee. Dar sunt vii.

Si iar nu am idee de nimic exact, si nici nu ma strofoc sa am momentan. Pt ca totul se schimba in fiecare secunda. Dar ma bucur de ce mi se ofera si invat cand sa spun "da" sau "nu" la diverse situatii. Ca jur ca nu doare sa fiu asertiva. Desi, odata, mi se inchisese modul acesta de comunicare.

Este o lume colorata acolo afara. :) Nu te plictisesti, la propriu, daca inveti sa vezi intregul care te inconjoara, si nu numai firul de praf de pe pantof. Da, sunt Zen. Si ma intreba cineva daca nu e doar entuziasmul de inceput, acest zambet pe care il am lipit de fata. Nu. Acest zambet este din mine, si ma tin cu dintii de linistea mea. Pt ca cei din jurul meu sa beneficieze de ea. Poate fura si ei cate un pic, cine stie? :)

M-am relaxat. In ultimele luni am invatat sa ma relaxez. De 8 ani uitasem sa fac asta. Uitasem ca si munca poate fi un mod placut de a trai, care sa vina natural in completarea vietii tale personale. Acum, simt ca am facut alegerea justa. Am spus ca nu ma intorc la profesionista din mine, decat cand simt ca am gasit locul de care sa ma lipesc. Da, ma lipesc repede, si ma despart greu. Se pare ca asta se cheama loialitate. Me likey.

Nu am sfaturi pentru nimeni azi. Am incetat sa mai dau sfaturi. Dar invat sa ghidez oamenii spre propriile raspunsuri. Si sa extraga singuri esenta din ce spun. Si atat. Cateodata este absolut de-ajuns.

Yours,
Me