Impact...

Realitatea, cateodata, te zdruncina cu totul. Cand esti copil, pastrezi o lume a ta, nepatata de durere, suferinta, crime, discriminari, abuzuri..whatever.. Esti mic, nu stii, si in frumusetea ta, continui sa cresti..

Apoi, dupa ce familia se presupune ca ti-a dat ce iti trebuie ca sa inveti ca ai liberul arbitru in brate, cel mai puternic instrument care a existat vreodata pt a-ti face viata cum vrei tu, iei contact cu societatea care te inconjoara.

Si asta este provocarea vietii noastre. Cum lasam, sau nu, sa ne influienteze viata multitudinea de idei, atitudini, preconceptii, o lume dominata de EGO si absolut individualism, este cheia la tot.

Cum lasi ca un copil sa fie batut cu cruzime de un parinte, sau alt copil?

Cum lasi ca un roman, nigerian, tigan, bulgar, ungur, arab, sau ce natie alegeti voi sa nu fie considerat drept egalul oricui din tara in care il gasesti cand aplica la un job, atunci cand are competente similare?

Cum lasi sau nu acces la informatie si cultura celui care nu isi permite sa cumpere o paine?
Cum lasi sa iti iasa din gura cuvinte jignitoare gratuite catre un seaman al tau, pt o greseala minora?
Cum apreciezi ce viata ai si cand sa incetezi sa te mai plangi cand vezi un copil care este doborat de leucemie, sau un olog care nu mai este angajat, pt ca nu are picioarele cu el si nu avem mijloace de transport in comun care sa ii ajute sa ajunga la lucru, pt ca merita o sansa la supravietuire?
Cum alegi sa folosesti puterea politica in favoarea ta si nu a lumii in care traiesti si a celor care te-au ales?
A devenit bunatatea o atitudine non grata?
A devenit atitudinea umila si plina de bun simt a unui om cu un IQ de zece ori mai mare ca al tau motiv de batjocura?
A devenit normala inlaturarea din grupuri a adolescentilor pt ca nu fumeaza si nu consuma droguri, dar care invata si nu conduc Audi R8 la 18 ani?
Au devenit cei talentati, dar nearatosi , motiv de invidie si grija pt propriul fund in loc sa devina profesorul tau pt cum sa devi mai bun in ce faci?
Au devenit profesorii batjocura unor elevi handicapati emotional si educational, crescuti de niste parinti la fel de handicapati, din orice punct de vedere vreti, care nu dau 15 minute din viata lor sa le arate odraslelor cum se face un pachet de haine purtate de 2 ori in 5 ani, sau de 100 de ori intr-un an si se da la cei care poarta o pereche de pantofi 5 ani, zi de zi?
De ce batranii din azile sunt abuzati?
De ce noi urlam unii la altii in trafic pt ca nu a schimbat cel din fata viteza mai repede si am prins rosu la semafor?
De ce li se vand tinerilor droguri la coltul strazii?
De ce sunt lasati parintii sa se descurce singuri cand abia au dupa ce bea apa, iar copii castiga mai bine de o mie de euro pe luna, sau cu cateva sute de lei mai multi ca el?

Sunt intrebari retorice, si par a nu avea sfarsit, ci doar o ciclicitate enervanta, si apar over and over again in mintile si ochii nostri si nu facem nimic pt asta?
De ce sa fii bun este atat de rau? Imi suna milioane de intrebari de "De ce????" in cap.
Nu pot eu schimba lumea, si nici furia, dezgustul sau dezamagirea mea nu pot face mare lucru, si nici comportamentul meu vesel, serviabil, cu bunatate si intelegere nu poate aduce prea mare impact asupra lumii in care traiesc, dar cel putin incerc zi de zi ca ce fac, sa fie de calitate, sa influienteze in bine mediul in care generez energie, sa aduc in inimile oamenilor o schimbare benefica pt ei si curaj sa faca schimbarea daca simt ca trebuie facuta...

Daca ne-am da unii altora sanse, daca am inceta sa judecam ca si cum ar fi dreptul nostru acest lucru, daca am vedea un pic mai la un metru de patratica proprie si de mentalitatea invelita in gard cu sarma ghimpata, daca am face efortul sa intelegem ca poate nu am exista unii fara altii, caci atat de importanti suntem, cred ca sensul in care mergem ca fiinte s-ar schimba dramatic.

Puteti sa imi spuneti idealista, puteti sa ma chemati naiva, cum vreti voi... insa sunt un om bun. Sunt un om inteligent. Sunt importanta. Si pt ca sunt toate acestea, singura mea datorie pe care o resimt pt Universul de oameni, si plante si animale si aer si pamant care ma inconjoara, este sa dau inapoi tot ce am primti de la EL. Caci asa veti avea parte de atingerea lor si voi la randul vostru.

Ajutand oamenii sa ajute oameni.

Orgolii imense, grandomanii, egoism, lacomie, neajunsurile materiale care nu vor umple niciodata golul sufletului, acestea genereaza haosul in care usor, usor se scufunda lumea in care traim.

Cum se gaseste o oaza de liniste, de omenie, de bine, se vine repede si se distruge. De aceea directorii de scoli nu mai au fonduri sa mai faca insa o sala de sport performanta pt copii lor. Caci nu sunt de culoarea politica a momentului..

Pt ca nu esti indeajuns de puternic, nu consideri ca te poti opune unui nebun care isi bate sotia pe strada.. sau care isi  loveste cainele pt ca a alergat fericit dupa o catea frumoasa care a trecut pe langa el.. Asa e. E destinul fiecaruia, e culoarea sufletului, e experienta care trebuie sa si-o traiasca fiecare.. Dar daca drumul tau se intersecteaza cu al lui/ei, sigur este pt ca au nevoie de ceva de la tine. Si asta e de bine. Pt ca primesti sansa sa ajuti. Si alegi daca vrei sa lasi inca o bucata din tine catre lumea care te gazduieste, asa cum te gazduieste ea, fara a emite judecati si a pune etichete.

Doar da. A fi de folos, a fi in serviciul semenilor tai si in al orice misca pe lumea asta, sau doar exista si atat, nu cred ca este mai sfant scop pe lume pt noi.

Nu conteaza ce culoare are pielea voastra, nu conteaza de ce etnie suntei, religie, orientare sexuala, politica, nu conteaza ca sunteti barbat sau femeie, noi toti la un loc avem in noi tot ce ne trebuie ca sa influientam fiecare nano secunda in care Universul se misca. Sa il influientam in bine.

Nu stiu de ce ne trebuie sa ajungem sa pierdem un parinte, sa avem accidente, sa traversam traume de cuplu sau de familie ca sa intelegem care ne este scopul dincolo de orice aparenta?

Cand ajungi sa privesti si sa vezi, sa auzi si sa asculti, incepi sa dai.. Totul este atat de simplu. Si poate ca ura asta inconstienta sau constienta intre noi, discriminarea, batjocura, abuzul de putere, magaria, nesimtirea, grandomania, permanentul "eu, eu, eu, eu" nu vor mai conta pana la urma deloc. Pt ca totul se transforma.

Iar culoarea Fiintei este aceeasi, all over in the Univers. Si fiecare simpla actiune, decizie, sau inactiune a noastra se rasfrange asupra mediului in care traim. Ne asumam responsabilitatea asta?
Sleep tight....

Yours,
Me