Copiii "Inger Alb"

Sunt usor blocata. Desi imi suna in cap, din nou si din nou, ca nimic pe lumea asta nu e

intamplator, de fiecare data am impresia ca nu imi repet asta indeajuns de des.

Probabil ca saptamana asta isi are energia ei. Poate ca eu imi iert si sunt iertata de multe greseli. Poate ca se curata Universul meu restrans din lumea asta, si lasa loc sa intre catre mine cauze la care rezonez. Rezonez pentru ca stiu ce se petrece in sufletele lor.

Acum 6 luni de zile aflam despre ei. Despre Copii Inger Alb. Despre casa in care Nana si sotul ei au adus la un loc, treptat, 14 suflete nevoiase. Unii orfani, altii abandonati inteleg. Alaturi de prietena mea Andreea mi-am gasit o cale prin care sa pot sa fiu de folos, mai mult decat imi oferea arealul in care imi desfasor viata. Si m-au ajutat si Alina, si ma ajuta si Laura, si poate ca si Mona, si Oana si uite asa, adunam suflete carora le pasa de suflete. Asa poate mai balansam din atrocitatile pe care le traieste Lumea asta. 

Despre casa de copii Inger Alb cititi aici. http://copiiingeralb.ro 
Despre continuarea acestei povesti, adica despre ce se intampla acum cu Nana, citit mai jos.

"Dragii mei,

Povestea e legata de copiii de la Inger Alb, mai exact de familia care are grija de acesti copii.

Povestea.

Sa va amintesc putin cine sunt acesti oameni.

Familia care are grija de Inger Alb a ajuns sa faca aceasta casa de copii pentru ca fiica lor, bolnava de cancer, a murit. Fiica lor urma sa se casatoreasca si isi dorea sa aiba 3 copii si ei, dupa o lunga perioada in care au fost distrusi si nu au mai vazut sensul de a trai, au primit acest gand de a face o casa de copii si au inceput aceasta lupta cu sistemul si cu greutatile de a creste si educa 14 copii.

Noi ii ajutam din iulie, deci de 6 luni.

Ce mi-a povestit Nana astazi e ca, intamplator sau nu, la poarta ei, indrumata de niste oameni din cartier a ajuns o fata, de 26 de ani, vaduva, cu 2 copii, de 3 si 5 ani, alungata din casa de socrul ei, singurul care a mai ramas in viata si singurul din familia pe care o mai are.

Fata aceasta are varsta la care a murit fata lor.

Si nu intamplator aceasta fata este un copil crescut in orfelinat.

Familia care are grija de Inger Alb a ajuns sa faca aceasta casa de copii pentru ca fiica lor, bolnava de cancer, a murit. Fiica lor urma sa se casatoreasca si isi dorea sa aiba 3 copii si ei, dupa o lunga perioada in care au fost distrusi si nu au mai vazut sensul de a trai, au primit acest gand de a face o casa de copii si au inceput aceasta lupta cu sistemul si cu greutatile de a creste si educa 14 copii.

Noi ii ajutam din iulie, deci de 6 luni.

Ce mi-a povestit Nana astazi e ca, intamplator sau nu, la poarta ei, indrumata de niste oameni din cartier a ajuns o fata, de 26 de ani, vaduva, cu 2 copii, de 3 si 5 ani, alungata din casa de socrul ei, singurul care a mai ramas in viata si singurul din familia pe care o mai are.

Fata aceasta are varsta la care a murit fata lor.

Si nu intamplator aceasta fata este un copil crescut in orfelinat.

Drama abia acum incepe. Fata asta, cu 2 copii, a ajuns la poarta lor in ultimul hal, fizic o epava, un om care nu a avut bani sa se ingrijeasca deloc de sanatate si subnutrita.

Nana a acceptat sa ramana in casa lor, cu acesti 2 copii. Si unde sunt 14 guri a mai hranit 3. Si ii duce pe copii la gradinita, plateste 650 de ron lunar pentru amandoi, pentru ca altfel cei mari care raman acasa nu ar putea sa invete. Si pe fata a imbracat-o, nu avea nici haine, i-a dat vitamine, a dus-o la dentist pentru ca avea o dantura distrusa.

Si vine lovitura cea mai mare. Mergand la medic cu ea, pentru ca se simtea rau, au aflat ca fata aceasta de 26 de ani are cancer.

Cancer. La fel ca fiica ei. La aceeasi varsta.

Si e zguduita pentru ca retraieste suferinta acelor momente si e daramata psihic.

Si vor merge la Fundeni, saptamana viitoare, sa vada in ce stadiu este si daca poate sa fie operata si salvata.

V-am scris povestea ca sa intelegeti acum in prag de Craciun ca noi suntem extrem de norocosi ca avem familii, ca avem copii sanatosi.

V-am scris pentru ca e o lectie de viata. Si pentru ca, pentru mine, Nana e un model de credinta, tarie, dragoste si daruire.

Va scriu ca sa daruiti mai mult. Avem infinit mai multe lucruri decat au alti oameni.

Craciunul e momentul sa daruim din preaplinul vietii noastre si altora. Si sa punem inceput bun pentru anul viitor, sa ne cautam un om in nevoie si sa incercam, cat putem sa ii fim aproape.

Nana nu ne-a cerut niciun ajutor, niciun ban si nu a facut-o niciodata.

E un om de foarte mult bun simt.

In cazul acesta, totusi, as vrea sa ii ajutam din nou cu ceva. Daca vreunul din voi poate, e bine venit.

De asemenea, daca aveti lucruri pe care vreti sa le daruiti acestor copii de Craciun, va multumesc in avans.

Povestea asta este viata unori oameni. As we speak."

Eu mai mult nu mai spun. Prietena mea a spus totul.

Yours,
Me