Work - Life Balance
Da, vin, plec, vin, iar plec ... Cam asa se desfasoara relatia mea cu blogul meu :) Si totusi, se pare ca niciodata nu il vad pentru ultima oara. Exista mereu o "data viitoare".. Si nici el si nici eu nu ne suparam. Stim doar ca e nevoie de timp ca sa ne "asezam" experientele.
Ca si alte dati, in rastimpul in care nu am scris, s-au intamplat multe. Si frumoase. Si intense. Si altele mai greu de dus. Si uite asa zic ca am mai crescut putin. In spirit.
Azi de dimineata, imi venea sa ma intind pe pat si sa nu ma mai duc la servici. Ma simt obosita. Am si alte lucruri intamplandu-se in paralel cu serviciul, si imi consuma energia. Noroc ca am un ajutor mare pe langa mine: jumatatea mea.
Revenind insa, astazi, cand m-am scurs pentru cateva minute inapoi in pat, ma gandeam: "Cat de bine ar fi sa imi spuna cineva care e instrumentul prin care sa pot doza sanatos consumul de energie, astfel incat sa pot gestiona lucrurile fara a simti oboseala". Am realizat ca nimeni nu imi poate da instrumentul perfect. Nici cel mai bun curs de Time Management.
Venind la birou, colegii mei erau in aceeasi poza. Dimineata la cafea se vorbeste despre lucrurile personale. "Am mers cu baiatul meu cu masina si sa vezi sora-sa ce zicea...", "Bai, sunt praf de oboseala, nu ma pot culege cu totul, da-ti-va la o parte sa imi iau cafeaua..Aseara am gatit pentru o armata de oameni ca vin soacra-mea si socra-miu in vizita..", " A fost ziua de nastere a cumnata-mii, a fost super misto, dar am ajuns tarziu acasa si pana am bagat la spalat.." si asa mai departe.
Incercam sa facem fata la tot ce vine peste noi in fiecare, zi asa cum putem. Nu ne iese mereu. Nu ne iese cel mai bine. Dar e o constanta in viata noastra. Unii au copii, altii mai fac niste scoli sau cursuri, sau se tin de sport si merg la sala, sau au de ingrijit pe cineva, si cumparaturi de facut, si de mers sa se mai vada si cu prietenii, si viata noastra e un perpetuum mobile.
Cum tinem aceasta balanta in echilibru? Cum facem sa dam cat trebuie profesionalului si exact cat trebuie personalului, ca sa nu ajungem epuizati la sfarsit de zi si sa impacam si capra si varza, cum zice vorba populara?
Este o intrebare la care doar noi avem cel mai bun raspuns. Avem acest raspuns ascuns bine printre miliardele de informatii si legaturi neuronale formate in creierul nostru. Uneori imi spun ca e bine sa aleg cu inima cand fac dozajele. Alte ori zici ca fac Project Management cu propria viata si ma oboseste si mai rau. Sunt satula sa simt nevoia sa controlez totul in jur.
Echilibrul cred ca trebuie sa inceapa cu interiorul. Cu noi insine. Cu tendintele noastre, cu alimentatia noastra, cu o relatie buna cu sufletul nostru, cu un mod de viata sanatos, cu a ne lasa sa fim asa cum suntem, cu a ne iubi pentru puternicii sau slabii pe care ii regasim in noi. Fara judecati, doar cu acceptare.
Curatenia modului de viata de aici vine, daca ma intrebati pe mine. De aici incepe. De la a elimina factorii toxici, sub orice forma s-ar regasi ei in noi si in mediul nostru si apoi la a fi atenti, prezenti, constienti de apucaturile si tendintele noastre. De obicei distructive. De multe ori si onstructive, cand esti atent si iti pasa indeajuns de tine.
Am multe cunostinte care se uita crucis la mine cand le spun: "Nu mai dati vina pe cei din afara pentru incapacitatea voastra de a tine echilibrul. Nu serviciul, sau guvernul, sau nenea de la coada de la supermarket sunt de vina pentru ca voi sunteti obositi, si nervosi, si cu frustrari si vedeti numai neajunsurile"... Da, e greu sa accepti responsabilitatea propriei vieti. E mai simplu sa o arunci pe altii. Asa am fost crescuti multi dintre noi.
O buna prietena isi ia timp (da, isi ia din timpul ei!) ca sa ne trimita, mie si unui grup intreg de apropiati ai ei, o cota a zilei. Ieri sau alaltaieri iata ce a ajuns la mine pe mail: "Life is 10% what happens to me & 90% of how I react to it” – John C. Maxwell"
Cu ochii mari deschisi, mi-am reamintit ca asa e. Ma enervasem ieri ca nu reusisem sa obtin niste semnaturi. Si am realizat ca, de fapt, eu nu facusem ce trebuie si cum trebuie ca sa le pot obtine in timp util.
Asa ca acest echilibru, asa cum pare el greu de realizat, este de fapt intoarcerea catre sine si observarea proprie. Si o mica mare lupta cand vezi si de unele si de altele, o mica mare victorie cand ajungi sa te accepti pentru cine esti si sa renunti la a te mai judeca, si apoi parca se deschide drumul catre reusita: iti iese echilibrul dintre viata profesionala si cea personala, pentru ca ai realizat ca totul incepe cu TINE.
Yours,
Me
Ca si alte dati, in rastimpul in care nu am scris, s-au intamplat multe. Si frumoase. Si intense. Si altele mai greu de dus. Si uite asa zic ca am mai crescut putin. In spirit.
Azi de dimineata, imi venea sa ma intind pe pat si sa nu ma mai duc la servici. Ma simt obosita. Am si alte lucruri intamplandu-se in paralel cu serviciul, si imi consuma energia. Noroc ca am un ajutor mare pe langa mine: jumatatea mea.
Revenind insa, astazi, cand m-am scurs pentru cateva minute inapoi in pat, ma gandeam: "Cat de bine ar fi sa imi spuna cineva care e instrumentul prin care sa pot doza sanatos consumul de energie, astfel incat sa pot gestiona lucrurile fara a simti oboseala". Am realizat ca nimeni nu imi poate da instrumentul perfect. Nici cel mai bun curs de Time Management. Venind la birou, colegii mei erau in aceeasi poza. Dimineata la cafea se vorbeste despre lucrurile personale. "Am mers cu baiatul meu cu masina si sa vezi sora-sa ce zicea...", "Bai, sunt praf de oboseala, nu ma pot culege cu totul, da-ti-va la o parte sa imi iau cafeaua..Aseara am gatit pentru o armata de oameni ca vin soacra-mea si socra-miu in vizita..", " A fost ziua de nastere a cumnata-mii, a fost super misto, dar am ajuns tarziu acasa si pana am bagat la spalat.." si asa mai departe.
Incercam sa facem fata la tot ce vine peste noi in fiecare, zi asa cum putem. Nu ne iese mereu. Nu ne iese cel mai bine. Dar e o constanta in viata noastra. Unii au copii, altii mai fac niste scoli sau cursuri, sau se tin de sport si merg la sala, sau au de ingrijit pe cineva, si cumparaturi de facut, si de mers sa se mai vada si cu prietenii, si viata noastra e un perpetuum mobile.
Cum tinem aceasta balanta in echilibru? Cum facem sa dam cat trebuie profesionalului si exact cat trebuie personalului, ca sa nu ajungem epuizati la sfarsit de zi si sa impacam si capra si varza, cum zice vorba populara?
Este o intrebare la care doar noi avem cel mai bun raspuns. Avem acest raspuns ascuns bine printre miliardele de informatii si legaturi neuronale formate in creierul nostru. Uneori imi spun ca e bine sa aleg cu inima cand fac dozajele. Alte ori zici ca fac Project Management cu propria viata si ma oboseste si mai rau. Sunt satula sa simt nevoia sa controlez totul in jur.
Echilibrul cred ca trebuie sa inceapa cu interiorul. Cu noi insine. Cu tendintele noastre, cu alimentatia noastra, cu o relatie buna cu sufletul nostru, cu un mod de viata sanatos, cu a ne lasa sa fim asa cum suntem, cu a ne iubi pentru puternicii sau slabii pe care ii regasim in noi. Fara judecati, doar cu acceptare.
Curatenia modului de viata de aici vine, daca ma intrebati pe mine. De aici incepe. De la a elimina factorii toxici, sub orice forma s-ar regasi ei in noi si in mediul nostru si apoi la a fi atenti, prezenti, constienti de apucaturile si tendintele noastre. De obicei distructive. De multe ori si onstructive, cand esti atent si iti pasa indeajuns de tine.
Am multe cunostinte care se uita crucis la mine cand le spun: "Nu mai dati vina pe cei din afara pentru incapacitatea voastra de a tine echilibrul. Nu serviciul, sau guvernul, sau nenea de la coada de la supermarket sunt de vina pentru ca voi sunteti obositi, si nervosi, si cu frustrari si vedeti numai neajunsurile"... Da, e greu sa accepti responsabilitatea propriei vieti. E mai simplu sa o arunci pe altii. Asa am fost crescuti multi dintre noi.
O buna prietena isi ia timp (da, isi ia din timpul ei!) ca sa ne trimita, mie si unui grup intreg de apropiati ai ei, o cota a zilei. Ieri sau alaltaieri iata ce a ajuns la mine pe mail: "Life is 10% what happens to me & 90% of how I react to it” – John C. Maxwell"
Cu ochii mari deschisi, mi-am reamintit ca asa e. Ma enervasem ieri ca nu reusisem sa obtin niste semnaturi. Si am realizat ca, de fapt, eu nu facusem ce trebuie si cum trebuie ca sa le pot obtine in timp util.
Asa ca acest echilibru, asa cum pare el greu de realizat, este de fapt intoarcerea catre sine si observarea proprie. Si o mica mare lupta cand vezi si de unele si de altele, o mica mare victorie cand ajungi sa te accepti pentru cine esti si sa renunti la a te mai judeca, si apoi parca se deschide drumul catre reusita: iti iese echilibrul dintre viata profesionala si cea personala, pentru ca ai realizat ca totul incepe cu TINE.
Yours,
Me
Comentarii
Trimiteți un comentariu