Cand fortele bune ale lumii se unesc

Am avut destul timp, in ultima vreme, sa ma gandesc la ce se petrece in lumea asta. Si am vazut ca sunt norocoasa pentru simplul fapt ca sunt acum si aici si nu in Siria, sau Israel, sau in Coreea, sau in Africa. In fiecare colt de lume exista acest mix de opulenta cu saracie lucie si durere umana. Teribil. Ucigator mix. Si evident, totul este creat de noi, oamenii, mai mult sau mai putin constient. 

Pentru prima oara am aflat de Organizatia Natiunilor Unite - United Nations (UN) cu multi ani in urma, cand deschideam si eu ochii spre lumea larga si aflam lucruri despre omenire. Pe atunci nu exista internet la nivelul de azi ca sa aflii informatii atat de multe despre oricine si orice.

Ca orice origanizatie si ONU este alcatuita tot din semeni bipezi de-ai nostri. 
Sunt multe lucruri bune facute de ei in lume, despre care auzi si vezi pe la TV, FaceBook sau mai stiu eu pe ce site public. Si ma bucur. Mult. Caci ce fac ei se face cu mainile noaste, ale tuturor celor care participam la o actiunie a acestora: fie o strangere de fonduri, fie o donatie, fie imprumutam competentele si cunostintele noastre in ajutorul umanitatii in proiecte de diferite forme si magnitudine, fie plecam in misiuni la capatul pamantului sa ajutam cu ce stim si putem.

Trebuie sa recunosc ca, pentru o buna perioada de timp, am avut suspiciuni cand faceam acest tip de donatii, ca nu vor merge acolo unde trebuie si ca vor fi luate de altii care au deja si nu duc vreo lipsa, pur si simplu din aviditate sau frica de necunoscutul viitor. Nu este vorba despre cel caruia ii inmanezi sacul de haine si sacosele cu ulei, zahar, faina, orez, conserve si etc. Ci ma uit la mafia de dincolo de prima mana. Cand se fac pierdute sute de kg de ajutoare pentru cei oropsiti de soarta, cand nu ai niciun control sau o confirmare de undeva ca ce ai facut tu pentru o mama cu doi copii de oriunde din tara sau din lume s-a vazut la ea si poate pentru o vreme a dormit mai putin hartuita de grija zilei de maine.

Dar am prieteni care o fac ei cu manutele lor. Merg prin lume si impart ce au strans pentru copii, pentru bolnavi, pentru saraci. Am oameni pe langa mine care isi ajuta semenii chiar si nefacand parte din ONU. Tine de umanitate. Tine de compasiune si deschidere si totul incepe prin a zambi cuiva trist pe strada. Si de aici mergem mai departe. La trimis lucrusoare si carioci si carti si mancare pe la casele de copii pe care le stim, la oameni care infiinteaza ONG-uri care ajuta la combaterea violentei in familie, Crucea Rosie si la multe, multe alte actiuni facute de oameni frumosi.

Si asa imi revine speranta ca totusi pot sa cred in continuare ca omenirea inca nu e pierduta. Inca mai cred ca putem sa ne salvam unii pe altii de proprii nostri semeni pierduti in inconstienta, pana cand cei cu inima inveninata vor disparea si vom putea trai in pace si armonie cu noi si orice alta specie de pe planeta asta, cum numai in cartile SF gasesti (Gazda - Stephenie Meyer)

Yours,
Me