"Traisca capra vecinului"- sau Invidia la romani

Dragii mei, 

Acest post este o pura constatare, izvorata din punerea cap la cap a unor ani de experiente

de munca si a ultimei perioade cand am pus cap la cap experienta de munca a altora. Voi discuta expre despre situatiile in care tu chiar esti bun la munca, si pe bune. Sa purcedem, zic.

Pe langa lametarile si vaicareala de rigoare (de multe ori nefondata), Invidia, dragi cititori, ocupa loc suprem in ierarhia obiceiurilor contra-productive de la locul de munca si din viata personala.

"Capra vecinului" da rost la ore interminabile de barfa care, implicit, duc la stat peste program, nelivrare de obiective si la cresterea tensiunii arteriale, cand carotida da semne de zici ca sta sa explodeze. Si tot angajatorul e de vina caci ne da atat de mult de munca!

Daca esti privit bine de Sefu', nu e bine. Caci zice ca l-ai pupat in fund, ca i-ai facut vreun favor, ca e nasul lu' prietenul tau cel mai bun, etc. Nici prin ruptul capului nu le trece prin minte sa spuna: "Da, frate, a avut niste rezultate senzationale omul, e normal sa il placa seful, doar ii aduce bani prin ce si cum face!" Nu! Sa fii performer in ziua de azi nu e usor. Normal ca nu e usor. Pentru tine insuti, pentru propriile standarde, sa te mentii in topul celor mai performanti angajati devine de 10 ori mai greu decat drumul pana acolo. Insa nu asta ar fi problema, cat preocuparea celorlalti sa iti puna bete in roate, rosii de invidie ca esti mai bun ca ei, sau mai destept ca ei, sau mai RESPONSABIL ca ei. Si nu, nu se vor omori niciodata sa caute solutii despre cum sa devina ei mai buni decat ei insisi in fiecare zi, caci sunt preocupati sa ajunga mai buni decat tine (chiar daca ai vreo 1000 de ore de studiu in plus fata de ei, sau de ore petrecute gandind despre cum SE POATE face ceva, si nu despre cum nu se poate). Si, tot de regula, ei isi petrec timpul cautand metode cum sa ti-o traga la gioale, caci nu, e cu mult mai usor sa produci magaria care sa il afecteze pe ala de pe locul 1 decat sa pui cotul la treaba si sa meriti banii aia pe care ii iei in fiecare luna.

Mai e aspectul comparatiei, normal, izvorata tot din invidie, a ta cu ala din propriul departament sau chiar de la departamentul celalalt, ca sa nu mai zicem cu managerul direct (de ce nu esti tu la ora aia manager, nu mai discutam). Pai sa vedem: se moare de invidie cand ala de la contabilitate castiga mai mult ca ea, desi ea este gestionar de 4 ani si acolo va ramane. Se moare de invidie cand un coleg nou obtine marire de salariu si o promovare la 6 luni dupa ce a venit, cand ea sau el munceste ca vaca/boul de 3 ani in firma aia si nu a reusit. Clar este ceva necurat la mijloc, nu? Varianta ca probabil alalalt e mai bun ca mine nu exista. Dar, na, ce sa ii faci, luam mereu partea care ne convine. 

Criticam abitir managerul ca e platit gras si ca nu face deca sa controleze, valideze, organizeze, acorde feedback si sa te invete. Pai desteptule care esti! Pana sa ajunga sa faca asta (apropo, a mai invatat si ASTA pe langa tot ce nu stii tu) a facut enspe ani la rand lucrurile pe care abia le faci tu acum sau abia ai inteles despre ce e vorba si a avut chiar rezultate foarte bune! Si te-ai trezit frustrat, dupa multe ore petrecute cu tine in care omul te-a invatat despre ce e vorba in meseria ta, pe care o exerciti de 1-2 ani maxim si in proportie de cca 15% din totalul pe care il cuprinde, si tu te duci si discuti la cafea, dupa colt cu colega de la serviciul clienti ca "imi tine mie asta lectii despre cum sa fac lucrurile, cand eu stiu mai bine ca el. Si oricum eu fac toata munca, asta doar verifica sa dea mai departe la sef'su". Hai jura-te! La scoala iti facea profesoara lectiile? Sau dadea ea examenele pentru tine? 

Eh, si asa ne petrecem timpul explorand curtea vecinului si fundul caprei acestuia, ca sa vedem daca putem sa ii dam raie mai repede daca e prea frumoasa, si laptoasa si devreme acasa, in loc sa ne uitam la propriile lucruri si responsabilitati pe care le avem in viata asta de angajati si sa livram ce avem de livrat. Ca apoi sa apara oportunitatea cresterii profesionale, financiare, de statut si asa mai departe. Poate veni in cadrul aceleasi companii, sau poate veni in cadrul alteia. Sau poate chiar in a ta proprie si personala. Un lucru e cert insa: cu tot ce traiesti si experimentezi intr-un loc de munca, daca ai respect de sine, responsabilitate si determinare, in mod clar ti se vor returna inmiit timpul si banii investiti cu proxima ocazie in alta parte, daca nu in acelasi loc. 

As vrea sa pot privi cu compasiune aceasta atitudine de nesigurata si low self esteem, insa azi nu.

Pentru toti cei care va pierdeti timpul in acest tip de comportament, hai sictir!

"Traiasca capra vecinului"- vorba unui fost sef, misto om de altfel.

Yours, 

Me