Simple & sincere joy.. where are you?

E 1 martie. E mare bucurie caci oficial am intrat in primavara. Doamne ajuta, zic. Dupa atata cald, rece, vant, furtuna, soare, iar rece, in sfarsit parca s-a liniarizat putin vremea. Pentru cat o ramane liniara si adaptata anotimpului.

Asa. E rost de mare bucurie, deci. Si avem si de ce. Si cu riscul de a fi contra curentului standard al acestei zile, lovita de o revelatie in timp ce urmaream un film al lui Robin Williams - Peter Pan, mi-au trasnit prin creier niste constientizari ale unei ere in care ne aflam.

Ma uit la un actor de un succes rasunator, talentat, cu familie frumoasa, care a lasat ceva in urma sa,
care a revolutionat comedia Hollywood-ului si care a ales sa nu mai traiasca pana la adanci batraneti, nelasand viata sa isi urmeze cursul singura. Si atunci m-a lovit revelatia de care spuneam mai devreme, coreland informatiile despre cariera acestui om: un numar impresionant de filme, multe comedii, multe realizate pentru copii, dar peste tot, peste tot si-a ales personaje pline de esenta, pline de valori. Omul acesta a pastrat adanc in el niste valori ale copilariei: curatenie sufleteasca, simplitate in joaca, relaxare, lipsa de conformism, distractiile din cele mai simple prin strambaturi haioase necoordonate, cantatul fara sa ai voce de scena, Dumnezeule mare o intreaga paleta de atribute sufletesti de copil. Un copil care a luptat sa se adapteze intr-o lume unde aceste valori, pe care le-am perceput in el ca actor si citind despre el ca om, dispar cu repeziciunea fulgerului de la varste fragede. Intr-un Hollywood si intr-o lume cu multe drame personale, dar si cu povesti frumoase, a incercat sa isi pastreze neintinata partea lui de copil.

Copilul nu uraste, iarta extrem de repede, uita rautatile la fel de repede, cauta bucuria in orice si zambeste la cel mai mic lucru pe care il primeste ca si cum ar fi cel mai mare cadou ever. Vorbim de acei ani ai copilariei in care inca mai descoperi ingenuu ca iti place orice primesti. Caci simti energia si bucuria celui care ti-l da. Si exaltarea asteptand ca tu, copil fiind, sa iti dai verdictul: iti place sau nu.

In acelasi sistem de perceptie, ma uit in lumea adulta in care traim. Cu durere, de multe ori descopar ca oricat ai incerca sa oferi unui om mare diverse bucurii, in majoritatea cazurilor va face asa:
- ori va avea ceva de criticat/comentat vis-a-vis de gest/cadou in sine etc.
- ori nu va fi in stare sa il aprecieze, caci vecinul de peste palier are ceva mai nou/colorat/mare etc.
Ponderea acestor reactii este neasteptat (inca) de mare. "O, da, ar fi/este super cadoul, dar......" Si atunci simti ca iti pica cerul in cap. Nu despre cadou este vorba la sfarsitul zilei, nu despre cantitate sau cata frumusete are. Ci despre GEST. Despre valoarea care a determinat cadoul: sa aduca un pic de bucurie celui caruia i-l oferi.

Nu vom putea niciodata sa facem fericiti pe toti. Pana una alta nici nu e resposabilitatea noastra fericirea celuilalt, e doar a lui. Caci vine din interior.

Insa intr-o societate care inca nu este obisnuita cu gesturi frumoase, venite din suflet, din puritatea
unui "imi pasa" fara sa astepti nimic inapoi, inca invatam cu totii sa apreciem lucrurile mici, cadourile mici pe care le primim in fiecare zi. Fie de la oameni ca noi, fie de la Dumnezeu. Palpabile sau nu. Inca nu ne putem obisnui ca ne poate fi si bine. In masura mai mica sau mai mare, dar e nevoie doar sa deschidem ochii si sa fim recunoscatori. Caci cineva de Sus sau un seaman al nostru, astazi, a simtit sa faca un gest. Sau chiar a luptat vreme buna sa obtina pentru tine ceva care sa iti aduca o bucurie, de orice forma ar fi ea.

M-as bucura, si o spun sincer, sa avem acest zambet pe buze si dorinta de a ne facem semenii mai bucurosi cu urari sincere si gesturi sincere nu doar de 1 martie, sau 8 martie, sau 5 mai, sau 1 iunie sau Paste, Craciun etc.

M-as bucura ca valorile reale, adanci din suflet sa fie cele care ne determina actiunile si care arata frumusetea interioara de oameni minunati ce suntem, si nu interesul sau obligatia.

Si m-ar mai bucura ceva: sa ne bucuram de reusita vecinului. Si de munca in echipa, caci suntem cateva miliarde pe planeta asta si fiecare "stup" de omuleti ar trebui sa faca un front comun sa reusim pentru binele tuturor, nu doar individual. Si cand vedem lucruri/actiuni care pana acum nu au avut loc si care sunt frumoase, unice, deosebite, sa le felicitam. Da. Cu toata deschiderea si bucuria, caci a fost acolo cineva care a facut tot ce a putut, a muncit, a renuntat la ore din viata lui ca sa aduca ceva bun comunitatii in care traieste. Si sa stiti... timpul devine deja noua moneda de schimb.

Sa ne amintim deci mai des aceste lucruri... cred ca am fi cu totii un pic mai fericiti la sfarsitul zilei,

Yours,
Me

Comentarii

Postări populare