Ziua Marinei si ce sens face pentru mine

Dintotdeauna am avut o slabiciune pentru uniformele albe militare: Marina si Aviatia.

Uniforma alba a Marinei este familie. Este acasa. Este de unde parte buna din noi, membrii ei, si-a luat puterea, s-a alimentat si si-a reincarcat bateriile. Unchiul meu a dus marinaria la rang de maiestrie. Si doar pentru ca a facut tot ce a facut in meseria lui din pasiune, cu dedicare, cu multa munca, mult invatat si citit, cu mult timp dedicat proceselor de imbunatatire a muncii sale. Cand ajungeam in Capitania portului, toti stiau ca sunt nepoata Capitanului. Pentru ca alergam razand spre port, ori de cate ori auzeam cargoul lui ajungand si ma lasa bunica sa merg singura. 

Am copilarit la 5 minute de faleza Dunarii. La 5 minute de salupe, impingatoare de vase si spargatoare de gheata, barci de pescari, goelete si de vasul muzeu Mircea. 

Cand venea Unchi acasa, se termina lumea. Ma bucuram mai tare ca oricand atunci cand stiam ca revine din calatoriile lui de pe mari si din tari la care eu nici nu visam pe vremea comunismului. Poate de aceea, pentru mine, a fost eroul meu: el putea merge unde altii doar visau, traia, explora si experimenta viata la cote pe care nici nu le gandeam, invata limbi straine pe banda rulanta si mi-a adus prima Coca Cola din viata mea. Si piciorușe de broasca :) Gatea dumnezeieste peștele si eu ii ascultam povestile uimita, fascinata, pierduta in vocea lui si plina de admiratie si interes. Mirosea a tutun, ca orice marinar, probabil, si isi iubea familia intr-un fel si cu o delicatete si atentie cum rar mai intalnesti. Si de la el am invatat sau iubesc romul. 

Familia toata capata alt tonus cand el ajungea acasa. Asa o vedeam eu, asa o simteam. 

Stateam impreuna pe jos in sufragerie si imi arata betisoarele chinezesti si cum se manca folosindu-le, citea carti de marina si imi arata cum se folosește o busola si de ce este buna astrologia si de ce e important sa cunosti matematica, sa stii despre viteza vantului, ca viteza de deplasare a vaselor se calculeaza in noduri, ce e aia turnus si tot asa. Ii sorbeam cuvintele din gura. Aveam senzatia ca este Oracolul din Delphi, avea o intuiție fantastica si o putere si o claritate a rationamentului care te inchideau pur si simplu.

Si avea o inima cat zece planete Pamant la un loc. Atat de mare, incat sa incapa toata lumea. Ii ajuta pe neajutorati, dedica timp si energie pentru fiecare in masura putintei lui, iar eu m-am simtit iubita ca de Dumnezeu. Asa era de .... tata. Al doilea tata al meu si, uneori, am senzatia ca este tatal din toate timpurile si vietile mele. Copil fiind, a te simti protejat si iubit si in siguranta sa incerci orice iti trece prin cap, pentru ca el era acolo, a fost, poate, una dintre cele mai mari binecuvantari ale vietii mele. 

A plecat prea devreme, a lasat un mare gol si dor si cuvinte nespuse. Am tipat dupa el din toti rarunchii sa nu ma lase aici. A fost pentru prima oara cand am pierdut pe cineva iubit in viata asta. Si la 12 ani a inceput maturizarea mea. Prea devreme. Dar a fost exact cum trebuia sa fie. Are Doamne un rost in toate.

De-ar avea toti copiii norocul unui unchi ca al meu, lumea ar fi de un infinit de ori mai buna decat este astazi. Sper sa reusesc sa fiu pentru copilul meu cel putin jumatate din exemplul care a fost unchiul meu pentru mine. 

Ca adult, am invatat profesionalismul mai întai de la el, apoi de la tata. Amandoi, frati fiind, crescuti de tata militar, impartaseau niste valori pe care, se pare, vocea sangelui le-a transmis mai departe: mai buni, mereu mai buni, specialisti, corecti, cu compasiune, dar fermi, cu o atitudine proactiva, cu mentalitatea “orice se poate daca incerci de vreo 100 de ori”, determinati, cu standarde inalte si tragand mereu oamenii dupa ei, exigentei cu ei insisi si cu ceilalti, profesori, impartasind din ce stiau oricui era interesat sa invete, dedicați meseriei lor, onorand profesia, devenind oameni de referinta in domeniul lor. Amandoi. 

E greu sa te ridici la acest nivel. Si de aceea lupt in fiecare zi sa devin un om mai bun, un profesionist mai bun. Pentru ca el, tata, si toti cei care mi-au dat radacinile mele sa stie ca devin, pentru mine in primul rand, dar si pentru ei, incununarea tuturor capacitatilor cu care m-au binecuvântat cei din familia mea.

Azi, este din nou, despre familie si in mod special despre el, capitanul meu preferat.

Yours,

Me