16 ani si un parfum

Up in the air. De cate ori vin aici simt cum se dezleaga ideile, cum creste inspirația, cresc in intensitate simturile, 

ma percep cu mult, mult mai prezenta in mine si constienta de sine, pot fi cu mult mai atenta la ce imi trece prin minte si suflet si pot explora in voie orice idee. So, maxim de deschidere la aceasta ora.

Citeam, datorita grijii barbatului meu, ultimul numar din revista ELLE. A ajuns sa ma relaxeze cititul unor astfel de reviste acum pentru ca, in ani, calitatea articolelor a evoluat. Nu toate ma atrag, dar sunt unele care chiar ma prind. Abordarea s-a schimbat. O citesc si rasfoiesc cand simt nevoia de detasare completa. In calatoriile scurte este ideala, tocmai pentru ca imi e usor sa iau dupa mine si pentru ca este unul din momentele cand pot sa savurez linistita, fara întreruperi, timpul meu de femeie, de care am nevoie din cand in cand. Revista are loc oriunde, e suficient de usor de citit si cu un numar de pagini rezonabil, astfel incat sa ai ocupata cu ceva placut cel putin o ora si jumătate in avion.

Am gasit in acest numar doua articole cu referire la parfumuri. Nu am fost niciodata o femeie a machiajelor sau ținutelor mai sofisticate si nu m-am omorat dupa bijuterii sau oja pe unghii mereu. Insa niciodata, dar niciodata, inca din adolescenta, nu mi-a lipsit un parfum. Dupa revoluție, prin 1997, începeam sa prind gustul si bucuria acestora. Primul parfum, care imi amintesc ca mi-a furat pe deplin atentia, a fost Little Black Dress de la Avon, parca. Exploram, in acea perioada, diverse esente, tocmai pentru ca abia începeam sa cunosc lumea lor si nu aveam idee clara despre care imi placeau. Stiam insa ca aveam tendinta spre mirosurile mai puternice, cu nuanțe masculine.

Little Black Dress iesea cu totul din aceasta categorie, fiind complet opusul. Era dulce, elegant, feminin, delicat, de purtat seara, asortat la o rochie neagra de cocktail, cazuta pe umeri si o pereche simpla de cercei aurii, cu un ruj rosu, intens pe buze si doar o atingere de rimel negru pe gene. Diafan, ca senzație, am realizat ca a fost primul parfum care mi-a impus sa il port la o ținuta tipic feminina, adica atipic stilului personal, mai baietos pe atunci. Parca imi spunea in șoapta: “Acum trebuie sa ai grija cum te comporți. Nu uita, esti o domnisoara.” Si sa ma comport ca o domnisoara era pentru mine o adevarata provocare pe atunci.

A fost un parfum care mi-a dat emotii prima oara cand l-am pulverizat pe gat. M-a speriat cat de feminin era. Mi-a deschis niste perspective complet noi despre mine insami si nu m-am retinut de la a-l incerca, desi imi era frica de muream.

Acest parfum m-a invatat ce inseamna sa traiesti experienta mirosului oriental-florale. Cum se simte impregnat in piele pentru ore intregi, este o poveste fara cuvinte. Cum imi mirosea pardesiul si a patra zi, dupa ce il purtasem cu minunata rochie neagra, cand am experimentat cum era sa porti un parfum si tocuri, mi-a ramas si acum in memorie. O sa radeti, dar a fi femeie, pentru mine, este o perioada de explorare si incercari ce tine de circa 24 de ani, cu ons and offs.

L-am tinut minte. M-a marcat. Asa cum, la fel de bine, mi-l amintesc pe al doilea care si-a pus amprenta pe simturile mele olfactive si cu atat mai mult pe trairile pe care mi le-a dat. Despre acesta, data viitoare insa.

Revenind la parfumul de astazi, sincer, nici nu mai stiam cat de vivid mi-au ramas in memorie trairile pe care mi le-a dat. Cu anii, am ajuns sa am bucuria de a putea experimenta o mulțime de alte brand-uri. Esenta invataturii a ramas aceeasi: daca un parfum nu te transpune in Tara Minunilor, nu e parfumul potrivit pentru tine.

Poate ca ar mai fi multe de spus despre cate trairi noi a oferit Little Blak Dress unei adolescente de 16 ani. Cum ar fi de spus si despre esențele indraznete care il compuneau: ciclama, caisa, caprifoi, bujor roz, gardenie, ylang-ylang, acorduri lemnoase, mosc alb, prune. Nu conteaza cat platesti pe un parfum, sau ce marca e. Conteaza cum fuzionează cu chimia pielii tale si in ce mod iti transforma mirosul natural. Era o infuzie de petale de flori, de lemn dulce si muschi de copac, as mai adauga eu. Asa il simteam: o explozie a unei gradini in mijlocul padurii tropicale.

Am vazut o scena intr-un film in care eroina principala era intrebata de un copil despre ce culoare si gust credea ca ar putea avea mirosul parfumului pe care il purta. Era halucinanta intrebarea, care nu putea fi adresata de o altfel de curiozitate decat cea a unui copil. Mi-am amintit acum, in timp ce scriu. Cred ca pentru Little Black Dress raspunsul ar fi: galbenul lamaie si gust de soc.

Parfumurile creaza trairi si deschid portaluri de explorare noi ale simturilor si perceptiilor despre propria persoana, la care nu te astepti. E nevoie de curaj sa le incerci pe unele. Altele iti vin firesc de usor sa le aplici la incheietura mainii. Insa fara excepție, vor povesti celorlati despre tine, cu mult inainte ca tu sa o faci. Nu au nevoie decat sa inspire si sa inchida apoi ochii, pret de cateva nanosecunde. Atat va dura sa afle despre o farama din gigantescul tau univers interior. Si deja e un inceput.

Welcome into my Wonderland :)

PS: acest post nu contine plasare de produs.

Yours,

Me