Riscul de a fi tu insuti/insati

Asta cred ca este o tema ce va fi vesnic de actualitate. 

Intr-o lume condusa de acel "politically correct" sau de coveniente sociale, credintele de care suntem inconjurati si cu care crestem gen "se cuvine sa", mie una mi-au pus nervii la incercare de mic copil. Oi fi fost eu mai rebela din nascare, dar la mine nu a functionat niciodata cu "trebuie sa". 

Asa ca, intr-o lume unde auzi acest "trebuie sa" de iti vine sa mori de zece ori pe zi, am ales sa:

- contest acest "trebuie" de fiecare data cand pentru mine nu facea sens;

- cer explicatii cand aud "minunatul" cuvant inainte sa ma apuce spumele;

- verific daca facand ce "trebuie" raman aliniata mie insami si valorilor mele personale.

Cu alte cuvinte, am ales la un moment dat, dupa ani de auto-control la niste cote inimaginabile, sa fiu pur si simplu cum sunt, fara a mai lua in considerare daca aluilalt ii place sau nu aspectul. Asta era treaba lui/ei si, atata timp cat nu ii faceam rau omului, am ales sa ma pastrez autentica.

Am ajus aici dupa ce "am inghitit" ani de zile aceste cuvinte ucigase: "nu se face", "nu se cade", "trebuie sa" etc. Am inghitit pana am ajuns sa traiesc niste revolutii interioare fara precedent, care m-au paralizat si mi-au distrus relatia cu mine insami si cu ceilalti, greu, dar dar greu de reparat.

A avut grija Universul sa imi arate unde greseam, sa imi aratate ca nu aceea era calea. Sa imi arate ca daca esti diferit, gandesti diferit, te comporti diferit, ai valori diferite nu inseamna ca tu, ca om, esti gresit. Nu. Esti doar altfel. A alege sa ramai "altfel" presupune multe schimbari de abordare la nivel personal. A presupus o asumare completa a cine sunt, cu bune si mai ales nebune. A presupus sa invat sa ma detasez de opiniile celorlalti si sa nu ma mai intereseze deloc capra vecinului. Nu face sens. Ce-i al meu e pus de-o parte. Ce am nevoie sa am, imi va da Doamne si aia e. Cat e sa fie pe lumea asta, aia e. Nu exista termen de comparatie "restul lumii". Fiecare e cu drumul lui in viata.

Alegand sa fiu exact asa cum sunt, mi-am asumat si riscul de a nu fi pe placul multora. Si este perfect ok. Nu este nevoie sa fiu amica, sau mai mult, cu cine nu ma accepta pentru cine si ce sunt, cu cine incearca sa ma schimbe pentru ca asa se simt ei confortabili, cu cineva caruia ii pasa de mine, ca om, suficient de putin incat sa prefere sa ma critice si sa ma vorbeasca pe la spate, in loc sa-mi spuna ochi in ochi, cu mai multa sau mai putina delicatete, unde gresesc sau daca i-am ranit fara sa vreau. Nu, multumesc.

Aleg, in schimb, sa astept sa apara in drumul vietii oameni asemeni mie, deschisi sa impartasim lucruri, sa invatam unii de la altii. Aleg sa se cearna din lume, oamenii care imi sunt meniti ca sa cresc, sa ma dezvolt, sa ma schimb, sa ma imbunatatesc, pentru ca asa este spre binele meu, nu pentru ca "trebuie" sau "se cade sa". 

Aleg sa fiu eu insami si cu asta imi asum mai multa solitudine, mai putine apeluri telefonice si mult mai mult timp de investit in ce conteaza: eu, familia mea, prietenii mei adevarati. Timp pentru admiratul naturii, mustacitul la soare, bananait prin librarii cu orele, facand mandale sau pomi de Craciun din noiembrie, ascultand povesti de la oameni care ma inspira, concurand cu lenea pentru o conditie fizica, cat se poate de buna ca sa fiu in parametrii de functionare pentru intreaga-mi complexitate si tot asa. 

Aleg constient sa nu fiu pe placul celorlati, multi, care sunt ei, dar sa imi fiu pe plac mie. Ma scuteste de multa energie pierduta aiurea. Si imi da voie sa dorm noaptea, pe perna mea, maxim de implinita si linistita.

Datorez acest moment de implinire sufleteasca multor oameni, multor ingeri pe care mi i-a trimis Doamne, multor esecuri personale, multor nopti pierdute in ganduri, framantari, frustrari si lacrimi pe obraz, multor dureri de suflet care se faceau simtite fizic. Datorez recunostinta cu toptanul celor care mi-au oferit compasiune in momentele mele grele de ajustare la realitatea inconjuratoare si a mea proprie.

Un indemn doar: creati si voi spatiu ca ceilalti sa poata sa isi traiasca autenticitatea, sa fie fericiti si impacati cu ei. Nu este nevoie decat sa ii lasati. Asa facem lumea mai buna, mai calda, mai iubitoare.

Yours,

Me