Cand uiti ce iti face bine... Iubirea este raspunsul.
Imi era dor sa pun creionul pe hartie. Am fugit de acest moment. Imi era teama ca daca fac asta, o sa curga atat de repede si puternic toate durerile si fricile ascunse, toate confuziile si disperarile ca nu o sa mai stiu incotro sa fug. Uitasem ca scrisul, pentru mine, este vindecare. E catarctic. Este curatare. Uitasem ca pot sa scriu si sa fac asta fara ca cineva sa imi auda jalea dinauntru. Pentru ca, de multe ori, nu este nevoie sa o auda nimeni. I-ar durea sa stie cat de tare te doare. Sa pun creionul pe hartie devine despre "Acum", iar "Ieri" si "Maine" dispar complet, pentru ca ce se petrece acum in inima este un atat de puternic taifun, incat nu este loc decat despre supravietuirea propriului moment. Uitasem ca daca pun creionul pe hartie las loc inimii sa fie si creez spatiu fricilor sa plece. Uitasem ca inima iese glorioasa la suprafata, in toata splendoarea ei. Si poate ca imi era frica de puterea si spendoarea ei. Imi era frica de Lumin
